ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 55/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.644/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 3.496/3/2024 și nr. 3.623/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; reclamanta din Dosarul nr. 3.623/3/2024 și intimata au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea de ședință din data de 15 iulie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.496/3/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii privind acordarea primelor aferente anului 2021, conform art. 125 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă nr. 81/175/768 din 9 noiembrie 2018, și acordarea tichetelor de vacanță aferente anului 2021, conform art. 125 alin. (2) lit. e) din același contract.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 iulie 2024, cu nr. 1.644/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 21 octombrie 2024.

La data de 19 septembrie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea la acest dosar a Dosarului nr. 1.974/1/2024, ce are ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.623/3/2024, cu privire la același subiect. II. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a decis sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin cererile de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 5 februarie 2024, cu nr. 3.496/3/2024 și nr. 3.623/3/2024, reclamanții au chemat în judecată intimata Compania Națională "Aeroporturi București" - S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea acesteia din urmă la plata primelor aferente anului 2021, reglementate prin art. 125 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă nr. 81/175/768 din 9 noiembrie 2018 și prin contractele individuale de muncă, obligarea intimatei la plata contravalorii tichetelor de vacanță aferente aceluiași an, prevăzute prin art. 125 alin. (2) lit. e) din contractul colectiv de muncă mai sus arătat și prin contractele individuale de muncă, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale cuvenite.

În motivarea cererilor de chemare în judecată reclamanții au susținut faptul că drepturile bănești pe care le pretind nu le-au fost acordate de angajator, deși acestea au fost prevăzute în contractele colective de muncă și în contractele individuale de muncă.

Intimata Compania Națională "Aeroporturi București" - S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererilor, ca neîntemeiate.

În apărare, partea a susținut că este persoană juridică română, societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, care se organizează și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor în vigoare și statutului prevăzut în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009 privind înființarea Companiei Naționale "Aeroporturi București" - S.A. prin fuziunea Companiei Naționale "Aeroportul Internațional Henri Coandă - București" - S.A. cu Societatea Națională "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" - S.A., cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009).

Epidemia de SARS-CoV-2 a condus la deteriorarea situației economico-financiare a companiei, care a fost obligată să contracteze în anul 2020 un credit de trezorerie pentru acoperirea inclusiv a cheltuielilor cu salariile. În aceste condiții, la data de 9 februarie 2021 a negociat și a semnat cu cele 4 organizații sindicale Acordul nr. 36, prin care s-a stabilit amânarea la plată a unor drepturi cuprinse în contractul colectiv de muncă, printre care și cele solicitate de reclamanți.

În aceste condiții, a apreciat că acordarea acestor prime nu reprezintă o obligație pură și simplă, ci o posibilitate condiționată, fiind de fapt o obligație sub condiție suspensivă, reglementată de prevederile art. 1.400 din Codul civil, care depinde de existența efectivă în bugetul companiei a sumelor necesare pentru plata obligațiilor pe care și le-a asumat sub condiție.

În ședințele publice din datele de 15 iulie 2024, respectiv 25 iunie 2024, instanțele de trimitere, constatând incidența dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzelor și au suspendat judecata acestora. III. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor

Instanțele de trimitere au constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Instanța de trimitere din Dosarul nr. 3.623/3/2024 a precizat faptul că sesizarea a fost formulată într-un proces privind acordarea unor drepturi salariale solicitate de reclamantă în baza contractelor colective de muncă.

Tribunalul a arătat că asupra acestei chestiuni, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei cu care a fost învestit, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. IV. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu și-au exprimat punctele de vedere asupra subiectului de față. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în dosarele nr. 3.496/3/2024 și nr. 3.623/3/2024 nu și-au exprimat punctele de vedere asupra chestiunii litigioase.

Instanța de trimitere din Dosarul nr. 3.496/3/2024 nu a suplinit lipsurile încheierii de sesizare, deși prin Adresa emisă la 31 iulie 2024 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la care s-a revenit la data de 5 septembrie 2024, i s-a solicitat complinirea elementelor omise cu ocazia redactării Încheierii din 15 iulie 2024 cu privire la expunerea succintă a procesului, identificarea în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, motivarea aferentă constatării admisibilității sesizării și punctul de vedere motivat al completului de judecată asupra modului de dezlegare a problemei de drept. VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat sentințele civile nr. 1.329 din 16 mai 2024, nr. 2.275 din 5 octombrie 2023 și nr. 611 din 20 martie 2024, pronunțate de Tribunalul Alba - Secția I civilă, cu mențiunea că nu sunt definitive, prin care acțiunile cu acest obiect au fost admise, reținându-se că acordarea voucherelor de vacanță pentru anii 2020 și 2021 nu este o chestiune de oportunitate, ci una de legalitate, pârâtul având obligația de a acorda salariaților aceste drepturi, fără a fi condiționate de existența fondurilor.

Curtea de Apel Brașov a comunicat punctul de vedere al Tribunalului Brașov, potrivit căruia se recunoaște dreptul angajaților la prime și tichete de vacanță, dacă acest lucru este menționat în contractul colectiv de muncă și în limitele bugetare disponibile.

Curtea de Apel București a comunicat următoarele: Opinia judecătorilor Secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București este aceea că personalul Companiei Naționale "Aeroporturi București" - S.A. nu este plătit în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), eventualele litigii privind salarizarea acestuia neintrând în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel încât sesizarea nu este admisibilă. Judecătorii Tribunalului Teleorman au apreciat că acțiunile cu acest obiect urmează a fi respinse, deoarece în perioada de referință angajatorul a înregistrat un rezultat financiar negativ, iar acordarea primelor este o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de rezultatele financiare proprii. În aceste condiții, contractul colectiv de muncă devine inaplicabil. A fost indicată Sentința civilă nr. 447 din 25 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 226/87/2024, nemotivată.

Curtea de Apel Iași a comunicat că pe rolul tribunalelor din circumscripția sa teritorială au fost identificate spețe cu un anume grad de similitudine. Astfel, în hotărârile pronunțate de Tribunalul Iași - Secția I civilă (exemplificativ, sentințele civile nr. 2.300 din 3 noiembrie 2021, nr. 1.519 din 16 octombrie 2019, nr. 961 din 20 aprilie 2024, nr. 949 din 20 aprilie 2022, nr. 1.172 din 18 mai 2022) s-a reținut că legislația privind acordarea tichetelor/voucherelor de vacanță nu impune o obligație permanentă a angajatorului în acest sens, dreptul putând fi valorificat doar în condițiile existenței unor sume prevăzute distinct cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nefiind întrunită cerința ca reclamanții să facă parte din personalul plătit din fonduri publice, în baza Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, sesizările în discuție nu vizează dezlegarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzelor. VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța reține că procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are o natură juridică sui generis, care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul procesului al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei.

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: " (1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (...) (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din același act normativ: " Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Conform prevederilor art. 4 din actul normativ în discuție: " Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie."

În litigiile de felul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura instituită de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, fiind astfel eliminată condiția sesizării doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Totodată, completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligația să se conformeze cerințelor instituite prin art. 520 din Codul de procedură civilă, respectiv: "dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților."

Altfel spus, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susțin admisibilitatea sesizării, în raport cu prevederile art. 1 și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, alături de punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3), respectiv ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările conexate au ca obiect obligarea Companiei Naționale "Aeroporturi București" - S.A. la acordarea primelor aferente anului 2021, în temeiul art. 125 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 81/175/768 din 9 noiembrie 2018, precum și la acordarea tichetelor de vacanță aferente aceluiași an, conform art. 125 alin. (2) lit. e) din același contract colectiv de muncă.

Sub acest aspect, trebuie menționate prevederile art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009 privind înființarea Companiei Naționale "Aeroporturi București" - S.A. prin fuziunea Companiei Naționale "Aeroportul Internațional Henri Coandă - București" - S.A. cu Societatea Națională "Aeroportul Internațional București Băneasa - Aurel Vlaicu" - S.A.: " Compania Națională «Aeroporturi București» - S.A., denumită în continuare Compania, este societate pe acțiuni, cu capital majoritar de stat, care se organizează și funcționează pe bază de gestiune economică și în conformitate cu actul constitutiv prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Cheltuielile de exploatare și de capital ale Companiei se asigură din venituri proprii, sume alocate de la bugetul de stat, credite bancare, credite contractate sau garantate de stat, fonduri externe nerambursabile, forme legale de participare a capitalului privat și alte surse legal constituite, toate acordate în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările și completările ulterioare, și cu respectarea reglementărilor în domeniul ajutorului de stat."

Conform prevederilor art. 24 alin. (4) din actul constitutiv al Companiei Naționale "Aeroporturi București" - S.A., anexă la Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009: "Drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau de către consiliul de administrație pentru personalul numit de acesta."

Se observă că pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale, însă personalul Companiei Naționale "Aeroporturi București" - S.A. nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017. Ca atare, litigiile privind salarizarea acestei categorii de personal nu intră în domeniul de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce privește celelalte condiții de admisibilitate ale sesizării, se reține că spețele în care au fost formulate sesizările conexate se află în primă instanță, fiind pe rolul unor completuri de judecată specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sesizările în discuție nu vizează dezlegarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzelor.

Cu alte cuvinte, instanțele de trimitere nu au făcut referire la o problemă de drept cu incidență în spețele cu care au fost învestite. În realitate, acestea solicită clarificări cu privire la aplicarea unor prevederi din contractele colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce este incompatibil cu mecanismul hotărârii prealabile.

De altfel, este de observat și faptul că încheierile de sesizare nu respectă cerința de motivare, instituită de prevederile art. 520 din Codul de procedură civilă, deoarece nu formulează o întrebare care să vizeze o problemă de drept aplicabilă în cauzele pendinte, nu expune punctele de vedere ale completurilor de judecată, precum și ale părților din acele cauze.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, coroborat cu art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,