Decizia nr. 55 din 21 octombrie 2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.644/1/2024, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 3.496/3/2024 şi nr. 3.623/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; reclamanta din Dosarul nr. 3.623/3/2024 şi intimata au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea de şedinţă din data de 15 iulie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.496/3/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii privind acordarea primelor aferente anului 2021, conform art. 125 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă nr. 81/175/768 din 9 noiembrie 2018, şi acordarea tichetelor de vacanţă aferente anului 2021, conform art. 125 alin. (2) lit. e) din acelaşi contract.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 iulie 2024, cu nr. 1.644/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 21 octombrie 2024.

La data de 19 septembrie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea la acest dosar a Dosarului nr. 1.974/1/2024, ce are ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.623/3/2024, cu privire la acelaşi subiect. II. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a decis sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin cererile de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 5 februarie 2024, cu nr. 3.496/3/2024 şi nr. 3.623/3/2024, reclamanţii au chemat în judecată intimata Compania Naţională „Aeroporturi Bucureşti” – S.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea acesteia din urmă la plata primelor aferente anului 2021, reglementate prin art. 125 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă nr. 81/175/768 din 9 noiembrie 2018 şi prin contractele individuale de muncă, obligarea intimatei la plata contravalorii tichetelor de vacanţă aferente aceluiaşi an, prevăzute prin art. 125 alin. (2) lit. e) din contractul colectiv de muncă mai sus arătat şi prin contractele individuale de muncă, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale cuvenite.

În motivarea cererilor de chemare în judecată reclamanţii au susţinut faptul că drepturile băneşti pe care le pretind nu le-au fost acordate de angajator, deşi acestea au fost prevăzute în contractele colective de muncă şi în contractele individuale de muncă.

Intimata Compania Naţională „Aeroporturi Bucureşti” – S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererilor, ca neîntemeiate.

În apărare, partea a susţinut că este persoană juridică română, societate pe acţiuni cu capital majoritar de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, care se organizează şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, conform legilor în vigoare şi statutului prevăzut în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Aeroporturi Bucureşti” – S.A. prin fuziunea Companiei Naţionale „Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Bucureşti” – S.A. cu Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa – Aurel Vlaicu” – S.A., cu modificările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009).

Epidemia de SARS-CoV-2 a condus la deteriorarea situaţiei economico-financiare a companiei, care a fost obligată să contracteze în anul 2020 un credit de trezorerie pentru acoperirea inclusiv a cheltuielilor cu salariile. În aceste condiţii, la data de 9 februarie 2021 a negociat şi a semnat cu cele 4 organizaţii sindicale Acordul nr. 36, prin care s-a stabilit amânarea la plată a unor drepturi cuprinse în contractul colectiv de muncă, printre care şi cele solicitate de reclamanţi.

În aceste condiţii, a apreciat că acordarea acestor prime nu reprezintă o obligaţie pură şi simplă, ci o posibilitate condiţionată, fiind de fapt o obligaţie sub condiţie suspensivă, reglementată de prevederile art. 1.400 din Codul civil, care depinde de existenţa efectivă în bugetul companiei a sumelor necesare pentru plata obligaţiilor pe care şi le-a asumat sub condiţie.

În şedinţele publice din datele de 15 iulie 2024, respectiv 25 iunie 2024, instanţele de trimitere, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept ce face obiectul cauzelor şi au suspendat judecata acestora. III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularii sesizărilor

Instanţele de trimitere au constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Instanţa de trimitere din Dosarul nr. 3.623/3/2024 a precizat faptul că sesizarea a fost formulată într-un proces privind acordarea unor drepturi salariale solicitate de reclamantă în baza contractelor colective de muncă.

Tribunalul a arătat că asupra acestei chestiuni, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei cu care a fost învestit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu şi-au exprimat punctele de vedere asupra subiectului de faţă. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor în dosarele nr. 3.496/3/2024 şi nr. 3.623/3/2024 nu şi-au exprimat punctele de vedere asupra chestiunii litigioase.

Instanţa de trimitere din Dosarul nr. 3.496/3/2024 nu a suplinit lipsurile încheierii de sesizare, deşi prin Adresa emisă la 31 iulie 2024 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la care s-a revenit la data de 5 septembrie 2024, i s-a solicitat complinirea elementelor omise cu ocazia redactării Încheierii din 15 iulie 2024 cu privire la expunerea succintă a procesului, identificarea în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, motivarea aferentă constatării admisibilităţii sesizării şi punctul de vedere motivat al completului de judecată asupra modului de dezlegare a problemei de drept. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat sentinţele civile nr. 1.329 din 16 mai 2024, nr. 2.275 din 5 octombrie 2023 şi nr. 611 din 20 martie 2024, pronunţate de Tribunalul Alba – Secţia I civilă, cu menţiunea că nu sunt definitive, prin care acţiunile cu acest obiect au fost admise, reţinându-se că acordarea voucherelor de vacanţă pentru anii 2020 şi 2021 nu este o chestiune de oportunitate, ci una de legalitate, pârâtul având obligaţia de a acorda salariaţilor aceste drepturi, fără a fi condiţionate de existenţa fondurilor.

Curtea de Apel Braşov a comunicat punctul de vedere al Tribunalului Braşov, potrivit căruia se recunoaşte dreptul angajaţilor la prime şi tichete de vacanţă, dacă acest lucru este menţionat în contractul colectiv de muncă şi în limitele bugetare disponibile.

Curtea de Apel Bucureşti a comunicat următoarele: Opinia judecătorilor Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti este aceea că personalul Companiei Naţionale „Aeroporturi Bucureşti” – S.A. nu este plătit în baza Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), eventualele litigii privind salarizarea acestuia neintrând în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel încât sesizarea nu este admisibilă. Judecătorii Tribunalului Teleorman au apreciat că acţiunile cu acest obiect urmează a fi respinse, deoarece în perioada de referinţă angajatorul a înregistrat un rezultat financiar negativ, iar acordarea primelor este o posibilitate condiţionată în mod exclusiv de bugetele de venituri şi cheltuieli şi de rezultatele financiare proprii. În aceste condiţii, contractul colectiv de muncă devine inaplicabil. A fost indicată Sentinţa civilă nr. 447 din 25 iunie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 226/87/2024, nemotivată.

Curtea de Apel Iaşi a comunicat că pe rolul tribunalelor din circumscripţia sa teritorială au fost identificate speţe cu un anume grad de similitudine. Astfel, în hotărârile pronunţate de Tribunalul Iaşi – Secţia I civilă (exemplificativ, sentinţele civile nr. 2.300 din 3 noiembrie 2021, nr. 1.519 din 16 octombrie 2019, nr. 961 din 20 aprilie 2024, nr. 949 din 20 aprilie 2022, nr. 1.172 din 18 mai 2022) s-a reţinut că legislaţia privind acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă nu impune o obligaţie permanentă a angajatorului în acest sens, dreptul putând fi valorificat doar în condiţiile existenţei unor sume prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nefiind întrunită cerinţa ca reclamanţii să facă parte din personalul plătit din fonduri publice, în baza Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, sesizările în discuţie nu vizează dezlegarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzelor. VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are o natură juridică sui generis, care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul procesului al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: ” (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal. (…) (3) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.”

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ: ” Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Conform prevederilor art. 4 din actul normativ în discuţie: ” Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie.”

În litigiile de felul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se constată că, spre deosebire de condiţiile de admisibilitate ale sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura instituită de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi sesizată şi de către completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor în primă instanţă sau în calea de atac, fiind astfel eliminată condiţia sesizării doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.

Totodată, completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are obligaţia să se conformeze cerinţelor instituite prin art. 520 din Codul de procedură civilă, respectiv: „dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.”

Altfel spus, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, în raport cu prevederile art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, alături de punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3), respectiv ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările conexate au ca obiect obligarea Companiei Naţionale „Aeroporturi Bucureşti” – S.A. la acordarea primelor aferente anului 2021, în temeiul art. 125 alin. (1) lit. b) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 81/175/768 din 9 noiembrie 2018, precum şi la acordarea tichetelor de vacanţă aferente aceluiaşi an, conform art. 125 alin. (2) lit. e) din acelaşi contract colectiv de muncă.

Sub acest aspect, trebuie menţionate prevederile art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Aeroporturi Bucureşti” – S.A. prin fuziunea Companiei Naţionale „Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Bucureşti” – S.A. cu Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa – Aurel Vlaicu” – S.A.: ” Compania Naţională «Aeroporturi Bucureşti» – S.A., denumită în continuare Compania, este societate pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, care se organizează şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi în conformitate cu actul constitutiv prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Cheltuielile de exploatare şi de capital ale Companiei se asigură din venituri proprii, sume alocate de la bugetul de stat, credite bancare, credite contractate sau garantate de stat, fonduri externe nerambursabile, forme legale de participare a capitalului privat şi alte surse legal constituite, toate acordate în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu respectarea reglementărilor în domeniul ajutorului de stat.”

Conform prevederilor art. 24 alin. (4) din actul constitutiv al Companiei Naţionale „Aeroporturi Bucureşti” – S.A., anexă la Hotărârea Guvernului nr. 1.208/2009: „Drepturile de salarizare şi celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau de către consiliul de administraţie pentru personalul numit de acesta.”

Se observă că pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi salariale, însă personalul Companiei Naţionale „Aeroporturi Bucureşti” – S.A. nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017. Ca atare, litigiile privind salarizarea acestei categorii de personal nu intră în domeniul de aplicare al art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce priveşte celelalte condiţii de admisibilitate ale sesizării, se reţine că speţele în care au fost formulate sesizările conexate se află în primă instanţă, fiind pe rolul unor completuri de judecată specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Sesizările în discuţie nu vizează dezlegarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzelor.

Cu alte cuvinte, instanţele de trimitere nu au făcut referire la o problemă de drept cu incidenţă în speţele cu care au fost învestite. În realitate, acestea solicită clarificări cu privire la aplicarea unor prevederi din contractele colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce este incompatibil cu mecanismul hotărârii prealabile.

De altfel, este de observat şi faptul că încheierile de sesizare nu respectă cerinţa de motivare, instituită de prevederile art. 520 din Codul de procedură civilă, deoarece nu formulează o întrebare care să vizeze o problemă de drept aplicabilă în cauzele pendinte, nu expune punctele de vedere ale completurilor de judecată, precum şi ale părţilor din acele cauze.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, coroborat cu art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,