Decizia nr. 84/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.270/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " Interpretarea și aplicarea art. 56 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost modificată de punctul 3 art. 1 din Legea nr. 351/2022, în sensul de a se stabili dacă sintagma «activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligațiilor pe care și le asumă sau și le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană» trebuie înțeleasă ca vizând inclusiv obligațiile asumate de statul român în perioada de preaderare privind eliminarea totală a subvențiilor pentru exploatările de minereuri metalifere și nemetalifere, precum și dacă obligația de închidere a exploatărilor miniere trebuie să rezulte explicit și direct din actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări".

Magistratul-asistent învederează că, la dosar, au fost depuse completare la raportul întocmit și acte din partea reclamantului.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 9 octombrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 9 octombrie 2024 cu nr. 2.270/1/2024. II. Normele legale incidente

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 263/2010 " Art. 56. - (1) Fac excepție de la prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin: a) 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) sau 15 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) în cazul în care activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligațiilor pe care și le asumă sau și le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană, pentru care reducerea vârstei standard de pensionare este de 20 de ani;". III. Expunerea procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamantul persoană fizică a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii [...] anularea Deciziei nr. [...] privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, ca urmare a constatării ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, cu consecința acordării drepturilor de pensie.

În motivarea cererii s-a arătat că îndeplinește toate condițiile impuse de art. 56 alin. (1) lit. a) Legea nr. 263/2010, activitatea minieră a fostului angajator încetând ca urmare a obligațiilor pe care și le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană în perioada de preaderare, prevalându-se inclusiv de adeverința emisă de fostul său angajator care confirmă aceste susțineri.

Prin Sentința civilă nr. 369 din 28 martie 2024, Tribunalul Maramureș a respins contestația, reținând că nu s-a făcut dovada că activitatea din cadrul unității unde reclamantul a fost încadrat a încetat ca urmare a obligațiilor direct asumate de statul român în negocierile cu Comisia Europeană, iar rațiunea restructurării activității miniere a fost una care a vizat strict natura economică, și nu expresia unor obligații asumate de statul român la nivel internațional.

Faptul că, drept urmare a problemelor de natură economică, raportat la imposibilitatea statului de a acorda ajutoare de stat unităților care își desfășurau activitatea în sectorul minier, acestea au înregistrat datorii mari și au condus la concluzia că nu sunt rentabile din punct de vedere economic și, astfel, se impune închiderea acestora nu poate duce la interpretarea că o astfel de obligație, de a închide unitatea la care și-a desfășurat activitatea reclamantul, ar fi fost asumată de România ca urmare a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

Totodată, închiderea exploatărilor miniere este rezultatul unui proces de restructurare început în anul 1990 și prin care se urmărește "în principal menținerea activității de extracție numai la unitățile miniere cu rezerve geologice cu potențial și condiții geologice favorabile, care prin acțiuni de retehnologizare și modernizare pot exploata în condiții de eficiență economică zăcămintele de substanțe minerale utile".

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației formulate.

În cadrul soluționării apelului s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor ce rezultă din art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a constatat că obiectul cauzei de față vizează verificarea îndeplinirii cerințelor de pensionare de către un fost salariat al unei exploatări miniere, plătit din fonduri publice, astfel că litigiul se încadrează în categoria proceselor la care face referire ordonanța de urgență menționată.

În ce privește îndeplinirea condiției ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, s-a arătat că apelantul-contestatar a formulat cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, apreciind că sunt îndeplinite prevederile art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, care oferă beneficiul reducerii vârstei standard de pensionare cu 20 de ani, în cazul persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare de 15 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a), în cazul în care activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligațiilor pe care și le asumă sau și le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană.

Prima instanță a constatat că reclamantul a desfășurat activitate în condiții speciale/grupa I de muncă o perioadă de 16 ani, 2 luni și 15 zile, superioară stagiului de 15 ani menționat în cuprinsul art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, însă a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, întrucât nu s-a făcut dovada că activitatea din cadrul C.N.M.P.N. [...], unde contestatarul a fost încadrat, a încetat ca urmare a obligațiilor direct asumate de statul român în negocierile cu Comisia Europeană, câtă vreme o asemenea asumare nu se regăsește în niciunul dintre actele normative indicate în cererea de chemare în judecată, ci în cuprinsul adeverinței emise de fostul angajator al reclamantului, potrivit căreia activitatea la C.N.M.P.N. [...] s-a închis ca urmare a obligațiilor asumate de statul român în negocierile cu Comisia Europeană.

Apelantul a susținut însă că asumarea obligației rezultă din răspunsurile comunicate la dosarul cauzei de autoritățile române, din dispozițiile legale și din documentele pe care le-a indicat.

În contextul expus, intimata-pârâtă a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casației și Justiție în scopul interpretării art. 56 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 263/2010 cu problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Față de aceste considerente s-a constatat existența unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept și soluționarea cauzei, în raport cu interpretările posibile, fie în sensul că dispoziția legală analizată vizează inclusiv obligațiile asumate de statul român în perioada de preaderare, fie în sensul că vizează doar obligațiile asumate ulterior aderării, respectiv dacă obligația de închidere a exploatărilor miniere trebuie sau, dimpotrivă, nu trebuie să rezulte explicit și direct din actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări, rezultând că soluționarea apelului depinde de lămurirea modului de interpretare și aplicare a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 263/2010 în modalitatea evidențiată anterior.

Verificând jurisprudența instanței supreme, s-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra problemei juridice enunțate anterior și aceasta nici nu face obiectul unui dosar în curs de soluționare.

În concluzie, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

În opinia instanței de trimitere, având în vedere modalitatea de redactare a textului, care implică un grad ridicat de generalitate, și în lipsa unor mențiuni în sens contrar, norma analizată acoperă și ipoteza obligațiilor asumate de statul român în perioada de preaderare privind eliminarea totală a subvențiilor pentru exploatările de minereuri metalifere și nemetalifere, dispoziția legală neimpunând ca obligația de închidere a exploatărilor miniere să rezulte explicit și direct din actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări.

Prin instituirea unor condiții suplimentare, nereglementate, fie în sensul că textul ar viza doar ipoteza obligațiilor asumate de statul român în perioada posterioară aderării României la Uniunea Europeană, fie în sensul că obligația de închidere a exploatărilor miniere ar trebui să rezulte explicit și direct din actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări, s-ar adăuga nepermis la lege, cu ignorarea principiului statuat în art. 1.268 alin. (3) din Codul civil, potrivit căruia o normă de drept trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în sens contrar.

Totodată, în privința primei chestiuni menționate devine aplicabilă și regula de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Dispoziția legală în discuție nu distinge în vreun fel nici cu privire la perioada - preaderare sau postaderare - în care statul român să-și fi asumat obligațiile în negocierile cu Comisia Europeană. VI. Punctul de vedere al părților

Apelantul-reclamant a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că eliminarea subvențiilor a fost consecința directă și imediată a închiderii minelor.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii [...] a arătat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitor la întrebarea menționată, întrucât instanța supremă nu a statuat asupra problemei de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea cauzei, raportat la dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; necesitatea sesizării instanței supreme cu privire la interpretarea și aplicarea art. 56 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 263/2010 a fost pusă în discuție din oficiu de către instanță și în alte dosare cu același obiect aflate pe rolul Curții de Apel Cluj. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La nivelul Curții de Apel București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, din punct de vedere teoretic, a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 20 de ani persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de 15 ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a), și anume unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, în cazul în care activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligațiilor pe care și le asumă sau și le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană. În lipsa unor mențiuni în sens contrar, norma analizată vizează și ipoteza obligațiilor asumate de statul român în perioada de preaderare privind eliminarea totală a subvențiilor pentru exploatările de minereuri metalifere și nemetalifere, dispoziția legală neimpunând ca obligația de închidere a exploatărilor miniere să rezulte explicit și direct din actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări. Tribunalul Ialomița a apreciat că sintagma "activitatea minieră încetează sau a încetat ca urmare a obligațiilor pe care și le asumă sau și le-a asumat statul român în negocierile cu Comisia Europeană" trebuie înțeleasă ca vizând inclusiv obligațiile asumate de statul român în perioada de preaderare privind eliminarea totală a subvențiilor pentru exploatările de minereuri metalifere și nemetalifere, nefiind nicidecum limitat beneficiul prevăzut de art. 56 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 263/2010 la perioada postaderare în care statul român să-și fi asumat obligațiile în negocierile cu Comisia Europeană. S-a apreciat că a admite o altă teză ar crea premisele unei diferențe de tratament între titularii cererilor de acordare a pensiei din punctul de vedere al acordării tuturor beneficiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru stagiul realizat și ar genera o situație de inechitate, nejustificată obiectiv și rezonabil. O interpretare contrară ar conduce la discriminare între beneficiarii pensiilor pentru limită de vârstă, ar conduce la aplicarea unui tratament juridic distinct, nejustificat de criterii obiective, cele două categorii de pensionari aflându-se în situații identice. Valorificarea stagiului realizat, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, se poate face, în ceea ce privește drepturile de pensie, chiar în absența unei dispoziții exprese privind obligația de închidere a exploatărilor miniere în actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări. În consecință, persoanele care au desfășurat activitate în condiții speciale ori grupa 1 de muncă o perioadă de 15 ani nu trebuie să facă dovada faptului că încetarea activității în unitățile miniere a avut loc ca urmare a obligațiilor direct asumate de statul român în negocierile de preaderare sau postaderare cu Comisia Europeană. În același sens sunt și opiniile înaintate de Tribunalul Ilfov și de Tribunalul Teleorman.

La nivelul Curții de Apel Iași, în raport cu conținutul textului de lege modificat, s-a apreciat că nu se poate reține că norma analizată exclude ipoteza obligațiilor asumate de statul român în perioada de preaderare privind eliminarea totală a subvențiilor pentru exploatările de minereuri metalifere și nemetalifere. Textul nu impune nici condiția ca obligația de închidere a exploatărilor miniere să rezulte explicit și direct din actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări, interpretarea propusă adăugând la texul de lege. Punctul de vedere exprimat la nivelul Secției I civile a Tribunalului Iași a fost în sensul că, raportat la modalitatea de redactare a textului, care implică un grad ridicat de generalitate, și în lipsa unor mențiuni în sens contrar, norma analizată acoperă și ipoteza obligațiilor asumate de statul român în perioada de preaderare privind eliminarea totală a subvențiilor pentru exploatările de minereuri metalifere și nemetalifere. Tribunalul Vaslui a apreciat că este strict o situație de fapt, nefiind vorba de o interpretare a dispozițiilor legale. În subsidiar, dacă încetarea raportului de muncă a fost cauzată de închiderea exploatării miniere, iar această închidere este rezultatul direct al executării unei obligații asumate de statul român în negocierile cu Comisia Europeană, reclamantul se poate prevala de dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 263/2010, în caz contrar neputând beneficia de aceste prevederi legislative.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară și nu au formulat niciun punct de vedere.

Ministerul Public a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Nu a fost identificată jurisprudență relevantă. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Instanța de trimitere solicită a se lămuri dacă sintagma prevăzută la art. 56 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 263/2010 trebuie înțeleasă ca vizând inclusiv obligațiile asumate de statul român în perioada de preaderare privind eliminarea totală a subvențiilor pentru exploatările de minereuri metalifere și nemetalifere, precum și dacă obligația de închidere a exploatărilor miniere trebuie să rezulte explicit și direct din actele normative în baza cărora a încetat activitatea acestor exploatări, pentru a se putea stabili dacă este aplicabilă reducerea vârstei standard de pensioare de 20 de ani.

Prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a instituit o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărui lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Prin urmare, în contextul normativ enunțat, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Analizând îndeplinirea tuturor acestor condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, primordial, că litigiul în care a fost declanșat prezentul mecanism al pronunțării unei hotărâri prealabile nu face parte dintre cele limitativ prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 1 coroborat cu paragraful 4 din preambulul ordonanței de urgență, acest act normativ a avut în vedere doar procesele privitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum și litigii referitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal.

Din Adeverința nr. 532 din 19 februarie 2025 emisă în cauza de față de către Compania Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase reiese că toți salariații pe care i-a avut compania, printre care și reclamantul din cauza în care s-a dispus sesizarea, au fost plătiți din fondurile de salarii obținute din activități comerciale, și nu din fonduri publice, astfel încât nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nefiind în prezența unui proces referitor la stabilirea drepturilor la pensie ale personalului prevăzut la alin. (1), care este plătit din fonduri publice.

În același sens este și jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, putându-se exemplifica Decizia nr. 55 din 21 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.644/1/2024, prin care s-au respins ca inadmisibile sesizările conexate, stabilindu-se că, deși pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale, personalul Companiei Naționale Aeroporturi București - S.A. nu este plătit din fonduri publice în baza Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, Curtea de Apel Cluj, ca instanță învestită cu soluționarea acestui litigiu, nu putea sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu chestiunea de drept în temeiul prevederilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deoarece litigiul dedus spre judecată instanței de trimitere nu se circumscrie acestui domeniu specific de reglementare, instanța nefiind învestită cu judecarea unei cereri privind stabilirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative prevăzute de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, devine inutilă analizarea celorlalte.