ÎCCJ, Decizia nr. 276/2022

Hotărârea instanței disciplinare Prin Hotărârea nr. 9J din 6 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis în parte acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A. - judecător în cadrul Curții de Apel București și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Lega nr. 303/2004), a aplicat pârâtului sancțiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), i) și t) teza întâi și a doua din Legea nr. 303/2004.

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători Prin Decizia nr. 42 din 28 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins excepția nelegalei compuneri a completului, invocată de recurentul A., a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 9J din 6 martie 2019 și a încheierilor de ședință din 3 octombrie 2018, 17 octombrie 2018, 24 octombrie 2018, 28 noiembrie 2018, 16 ianuarie 2019, 22 ianuarie 2019, 18 februarie 2019 și 4 martie 2019, pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2018 și a respins, ca nefondat, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 9J din 6 martie 2019, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2018.

Cererea de revizuire Recurentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei menționate la pct. 2, invocând motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ. În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., revizuentul invocă următoarele înscrisuri doveditoare descoperite după pronunțarea hotărârii atacate: sentința nr. 35 din 3 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018, prin care a fost anulată rezoluția de clasare nr. x/2018(28.09.2018 emisă de Inspecția Judiciară; ordonanța nr. 1004/P/2018 din 14 martie 2019 a secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție; declarația martorei B. în dosarul nr. x/2018; rezoluția nr. 2540/A din 31 iulie 2019 emisă de Inspecția Judiciară în lucrarea nr. 19-2880 și încheierile definitive din 7 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015; încheierea nr. 128 din 26 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017; hotărârea din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2019; hotărârea din 13 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021; decizia din 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2017 de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel București, în care judecătorul C. are calitatea de reclamant; rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară în anul 2018, prin care s-a dispus efectuarea verificărilor prealabile și efectuarea cercetării disciplinare față de judecătorul C.; rezoluțiile emise de Inspecția Judiciară în anul 2019, prin care s-a dispus efectuarea verificărilor și a rapoartelor prevăzute de art. 55 din Legea nr. 317/2004 cu privire la procedura de revocare din calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii a judecătorilor D., E. și F.; actele întocmite în 2020 de Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară referitoare la protocoalele încheiate cu Serviciul Român de Informații; rezoluția nr. x/2018 din 28 septembrie 2018, prin care Inspecția Judiciară a dispus clasarea față de judecătorul G.. În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul susține că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri: decizia nr. 702/A din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2019; decizia nr. 1695 din 20 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2018; hotărârea nr. 19J din 11 iulie 2018 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; decizia nr. 5896 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018; sentința nr. 3122 din 29 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018; decizia nr. 4526 din 7 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Întâmpinarea formulată de intimata Inspecția Judiciară Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, pentru motivele arătate în continuare. În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se susține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate. Astfel, se argumentează că sentința civilă nr. 35/03.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admisă contestația formulată de judecătorul A., a fost anulată rezoluția de clasare nr. x/2018 din 28.09.2018 și s-a dispus trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, deși este ulterioară soluționării definitive a dosarului nr. x/2019, se referă la aspecte deja invocate în recurs, la termenul din 7 februarie 2022, în cuprinsul cererii de suspendare a judecății. În aceste condiții, sentința respectivă este lipsită de caracter determinant din perspectiva acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară, iar instanța de recurs a analizat apărările formulate de recurentul A. întemeiate pe respectiva rezoluție de clasare. Ordonanța nr. 1004/P/2018 din 14.02.2019 a secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție se referă la aspecte care au fost analizate în dosarul nr. x/2019, înscrisul respectiv fiind lipsit de caracter determinant, astfel cum a reținut Înalta Curte prin încheierea din 7 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, și așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate cu revizuire. Celelalte înscrisuri invocate de revizuent nu sunt susceptibile de a atrage revizuirea hotărârii, întrucât, din considerentele deciziei a cărei revizuire se cere, rezultă că instanța de control judiciar a efectuat o cercetare reală și efectivă a cauzei disciplinare, sub aspectul legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, iar revizuentul urmărește, în realitate, să obțină o reapreciere cu privire la condițiile de angajare a răspunderii sale disciplinare, ceea ce echivalează cu repunerea în discuție a unei cauze finalizate prin hotărâre definitivă, ipoteză contrară principiului res judicata, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Brumărescu împotriva României, §61; Mitrea împotriva României, §24). În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimata susține că nu este incident în speță, deoarece, în privința niciuneia dintre hotărârile indicate în cererea de revizuire, nu este îndeplinită condiția triplei identități: de părți, obiect și cauză.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale Revizuentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (3) și art. 513 alin. (2) teza a doua, alin. (3) și (4) din C. proc. civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale. Cererea de sesizare a Curții Constituționale este soluționată prin încheiere separată, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 97 alin. (1) pct. 3 și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Considerentele Înaltei Curți 6.1. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Conform art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.: "Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților." În sensul dispozițiilor citate, prin "înscris doveditor" se înțelege acel înscris care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunțării hotărârii atacate, ar fi condus la o altă soluție pe fond decât cea adoptată, înscris care fie a fost reținut de partea potrivnică, fie nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Dovada conduitei obstrucționiste a părții adverse sau a împrejurărilor mai presus de voința părților care au împiedicat înfățișarea înscrisului pe durata soluționării procesului în fond îi incumbă revizuentului și ea presupune indicarea demersurilor pe care le-a efectuat în vederea obținerii înscrisurilor. Astfel, nu îndeplinește condițiile menționate înscrisul emis după pronunțarea hotărârii atacate prin revizuire, chiar dacă acesta constată o situație fundamental diferită de cea reținută de instanță și care este anterioară pronunțării hotărârii, și nici cel ale cărui existență și conținut erau cunoscute părților în timpul judecății. Sentința nr. 35 din 3 martie 2022 a Curții de Apel Galați nu prezintă relevanța pe care revizuentul o propune în susținerea motivului de revizuire analizat, întrucât soluția de anulare a rezoluției nr. x/2018 din 28.09.2018, prin care Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate cu privire la judecătorul G., chiar dacă ar fi fost cunoscută de instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, nu conduce la o altă soluție pe fond în cauza având ca obiect analiza condițiilor de angajare a răspunderii disciplinare a revizuentului A., căci abaterea disciplinară trebuie raportată exclusiv la persoana care a săvârșit-o. În ceea ce privește rezoluția de clasare nr. x/2018/28.09.2018 (pag. 10 par. 5 din decizia atacată), încheierea nr. 128 din 26 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017 (pag. 12 par. 1 din decizia atacată), decizia din 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2017 de la Curtea de Apel Pitești la Curtea de Apel București (pag. 18 par. 3 din decizia atacată), înscrisurile referitoare la cercetarea disciplinară față de judecătorul C. (pag. 7 par. 6 din decizia atacată), înscrisurile referitoare la revocarea din calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii a judecătorilor D., E. și F. (pag. 7 par. 5 din decizia atacată), înscrisurile referitoare la protocoalele dintre Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv Inspecția Judiciară și Serviciul Român de Informații (pag. 8 par. 3-4 din decizia atacată), se constată că apărările revizuentului întemeiate pe înscrisurile respective au fost analizate de instanța de recurs, așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, indicate în cazul fiecăruia dintre înscrisurile menționate. Referitor la celelalte înscrisuri, anterioare deciziei atacate, care nu sunt menționate expres în considerentele deciziei atacate cu revizuire - ordonanța nr. 1004/P/2018 din 14 martie 2019 a secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, declarația martorei B. în dosarul nr. x/2018, rezoluția nr. 2540/A din 31 iulie 2019 emisă de Inspecția Judiciară în lucrarea nr. 19-2880 și încheierile definitive din 7 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2015, hotărârea din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2019 și hotărârea din 13 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2021 - se reține că nici acestea nu reprezintă înscrisuri doveditoare noi în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât revizuentul nu a făcut dovada nici a conduitei obstrucționiste a părții adverse, nici a împrejurărilor mai presus de voința sa care au împiedicat înfățișarea actelor și nici a demersurilor prin care a încercat obținerea lor. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. 6.2. Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., excepție de procedură absolută și peremptorie care, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., face inutilă, în tot, expunerea și cercetarea în fond a susținerilor invocate din perspectiva motivului de revizuire menționat. În privința motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este de o lună și se socotește de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În raport cu deciziile invocate în susținerea motivului de revizuire, se constată că ultima dintre hotărâri este Decizia nr. 42 din 28 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2019, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., este o hotărâre judecătorească definitivă la data pronunțării. Or, în raport cu ziua de 28 februarie 2022, termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a împlinit la 28 martie 2022, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire formulată de revizuentul A., transmisă prin poșta electronică la 6 iunie 2022, a fost introdusă cu depășirea termenului de revizuire, fiind incidentă sancțiunea decăderii din exercitarea dreptului, conform art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. Susținerile revizuentului în sensul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii nu pot fi primite. În jurisprudența Completului de 5 judecători s-a reținut în mod constant că termenul respectiv se calculează de la data pronunțării hotărârii, întrucât dispozițiile procedurale prevăd expres și lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire (Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători nr. 9/2019, nr. 10/2019, nr. 33/2019, nr. 175/2020, nr. 4/2021, nr. 120/2021, nr. 193/2021). Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Constituționale în care, analizând critici prin care se argumenta că termenul de revizuire curge de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunțare, s-a reținut că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt constituționale prin prisma dreptului la apărare, dreptului de acces liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și normelor referitoare la exercitarea căilor de atac (Deciziile Curții Constituționale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 și nr. 536 din 2 iulie 2020). Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.