ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4526/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.11.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Inspecția Judiciară și B., solicitând anularea rezoluției de clasare nr. x/2018 din 08.10.2018, emisă de Inspecția Judiciară și trimiterea dosarului instituției pârâte pentru începerea cercetării disciplinare față de procurorul B. care a săvârșit, în soluționarea dosarului penal nr. x/2016 al D.N.A. Ploiești, abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. b), i) și t) din Legea nr. 303/2004.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 982 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene ca neîntemeiată.

A admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspecția Judiciară și B., a anulat Rezoluția nr. 5968/IJ/1465/DIP din 08.10.2018 și a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea cercetării disciplinare.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Inspecția Judiciară, solicitând admiterea acestuia, cu consecința casării hotărârii atacate.

A apreciat că sentința recurată este nelegală, instanța de fond făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, republicată, anulând rezoluția sus-menționată și solicitând continuarea cercetării disciplinare.

A arătat că, în această etapă a procedurii disciplinare, admițând că procedura disciplinară începe de la momentul sesizării Inspecției Judiciare, singura măsură care putea fi dispusă de instanța de contencios administrativ ar fi fost completarea verificărilor efectuate, nicidecum continuarea cercetării disciplinare, care de altfel nici nu a fost începută.

Chiar și așa, a considerat că acest aspect nu poate fi reținut în cazul de față, întrucât verificările inspectorului judiciar au vizat întreaga situație de fapt, iar motivarea a fost expusă cu privire la ambele ipoteze ale săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind activitatea judecătorilor și procurorilor.

Arată că în cuprinsul rezoluției de clasare contestate este menționată definiția gravei neglijențe, cum de altfel a reținut și instanța de fond, iar la finalul argumentării măsurii dispuse este specificat că în urma verificărilor efectuate nu doar că nu au fost identificate elemente care să releve comiterea de către magistratul reclamat a abaterii disciplinare prevăzute de lit. t), ci a niciuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește administrarea probatoriului, arată că inspectorul judiciar a ținut cont de criticile din sentința civilă nr. 3122 din data de 29 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București și a analizat în integralitate dosarul nr. x/2016 al DNA-ST Ploiești, dosar solicitat de inspectorul judiciar și înaintat prin adresa din 13 septembrie 2018. De asemenea, a avut în vedere și înscrisurile atașate de petiționară în susținerea sesizării inițiale, înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x/2017.

În contextul enunțării dispozițiilor art. 73 alin. (4) și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, a precizat că aparține exclusiv inspectorului investit cu soluționarea lucrării respective competența aprecierii asupra verificărilor prealabile care se impun a fi efectuate într-o lucrare înregistrată pe rolul Inspecției Judiciare, iar relațiile de la instanțe sau parchete se pot solicita numai în condițiile legii. Aceeași concluzie rezultă și din reglementările cuprinse în art. 12 și următoarele din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.027/2012 (în vigoare la momentul efectuării verificărilor prealabile), care statuează că în raport cu aspectele sesizate, inspectorii judiciari pot utiliza, în completarea relațiilor comunicate de parchet, orice alte date, informații sau relații pe care le consideră necesare pentru soluționarea sesizării, dar și din art. 21 și următoarele din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul nr. 136 din 11 decembrie 2018 al Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare vizând procedura efectuării verificărilor prealabile, care consacră aceeași concluzie.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, în vigoare la momentul sesizării Inspecției Judiciare, prevedea că "Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă".

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În primul rând, a considerat că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât dispozițiile art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea 317/2004 nu reprezintă norme de drept material, ci norme de drept procedural. În al doilea rând, a apreciat că doar dacă prima instanță ar fi aplicat retroactiv legea nr. 317/2004 ar fi putut dispune desființarea rezoluției de clasare nr. x/2018 din 08.10.2018 și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor astfel cum pretinde recurenta-pârâtă Inspecția Judiciară.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-reclamantă A. pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția emisă în data de 8 octombrie 2018, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. x/2018 a dispus clasarea sesizării formulate de petenta A., apreciind că nu se conturează indiciile săvârșirii vreuneia dintre abaterile disciplinare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată, de către doamna procuror B. din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, care a instrumentat dosarul nr. x/2016.

Împotriva rezoluției nr. x/2018 din 08.10.2018, petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția inspectorului șef nr. 7886/IJ/2018 din 13 noiembrie 2018, care se află atașată la dosarul x/2019 al Curții de Apel București.

Reclamanta A., nemulțumită de soluția de clasare, a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere în anularea rezoluției de clasare, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 noiembrie 2018.

Potrivit art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004:

"Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare."

Totodată, dispozițiile art. 45

1

alin. (6) ale aceluiași act normativ prevăd că "Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

Înalta Curte reține că actele administrative contestate în cauză, respectiv rezoluția nr. x/2018 din 08.10.2018 și rezoluția inspectorului șef nr. 7886/IJ/2018 din data de 13 noiembrie 2018, sunt ulterioare modificării aduse Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin Legea nr. 234/2018.

Așadar, Înalta Curte nu poate primi susținerile intimatei-reclamante în sensul că prezenta cauză trebuie soluționată potrivit Legii nr. 317/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării Inspecției Judiciare, respectiv 06.10.2017, apreciind că nu se poate raporta la Rezoluția nr. 7132/SJ/148/DIP/2017 din 07.12.2017 care a fost anulată și a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât actul administrativ contestat în prezenta cauză nu este o completare a Rezoluției nr. 7132/SJ/148/DIP/2017, fiind vorba de două acțiuni distincte.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Inspecția Judiciară este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

Criticile aduse sentinței recurate, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în sensul că, singura măsură care putea fi dispusă de instanța de contencios administrativ, ca urmare a anulării rezoluției de clasare, ar fi fost completarea verificărilor efectuate și nu continuarea cercetării disciplinare, care nici nu a fost începută.

Potrivit dispozițiilor art. 45

1

alin. (4):

"Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor."

Or, instanța de fond, constatând că pârâta Inspecția Judiciară nu a examinat efectiv dacă există indiciile săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, a admis cererea formulată de reclamanta A., a anulat Rezoluția nr. 5968/IJ/1465/DIP din 08.10.2018 și a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea cercetării disciplinare, reținând a fi incidente dispozițiile art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Observă instanța de control judiciar că, în această etapă a procedurii disciplinare, când se efectuează verificări prealabile pentru a se constata dacă există sau nu indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, singura măsură care poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ, în situația desființări/anulării rezoluției de clasare, este trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, astfel cum preved, în mod expres, dispozițiile art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 și nu trimiterea pentru continuarea cercetării disciplinare, cum în mod eronat a reținut judecătorul fondului.

Trimiterea dosarului pentru continuarea cercetării disciplinare, poate fi dispusă de instanța de judecată, potrivit art. 47 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 317/2004, atunci când, după verificările prealabile, inspectorul judiciar a constatat existența indiciilor cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare și a dispus, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare. Numai după efectuarea cercetării disciplinare, în cazul în care constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii disciplinare, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție respingerea sesizării, potrivit art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, această rezoluție putând fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

În concluzie, în speță, nu era dispusă începerea cercetării disciplinare cu privire la magistratul reclamat pentru a se putea dispune trimiterea dosarului pârâtei Inspecția Judiciară, în vederea continuării cercetării disciplinare, motiv pentru care sentința atacată va fi casată în parte, cu privire la acest aspect.

Cât privește restul dispozițiilor sentinței atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura disciplinară și în cea judiciară, fiind reținută, în mod corect, ilegalitatea actului administrativ contestat (rezoluția de clasare).

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, inspectorul judiciar nu a respectat dispozițiile sentinței civile nr. 3122 din 29 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018 și nu a efectuat o cercetare disciplinară efectivă față de magistratul reclamat, câtă vreme, din cuprinsul rezoluției contestate, nu rezultă că au fost analizate declarațiile de avere și înscrisurile depuse de reclamantă în dovedirea cazului de incompatibilitate invocat.

Totodată, în acord cu judecătorul fondului, raportat și la considerentele încheierii din 23.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2017 prin care a fost desființată ordonanța de clasare nr. 190/P/2016 emisă de magistratul reclamat, Înalta Curte apreciază că pârâta Inspecția Judiciară nu a examinat efectiv dacă există indiciile săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea 303/2004 și nici dacă au fost nesocotite din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil normele de drept material sau procesual.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale prevăzute de dispozițiile art. 45

1

alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în ceea ce privește soluția de anulare a rezoluției contestate.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară, să caseze în parte sentința atacată și, în rejudecare să trimită dosarul pentru completarea verificărilor, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-reclamantă.

Admite recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 982 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, în rejudecare:

Trimite dosarul pentru completarea verificărilor.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.