Decizia nr. 3586/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 966/2020 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată la 27.02.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 13 septembrie 2018, precum și a Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 04 octombrie 2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 966 din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară în parte. A anulat Rezoluția Inspecției Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018. A trimis dosarul la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrată la Inspecția Judiciară la 13.06.2018 în privința dlui procuror B.. A respins cererea privind anularea Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 5056/IJ/2335/DIJ din 4.10.2018.

Recursurile formulate împotriva sentinței nr. 966 din 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 966 din 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și a încheierii din 7 octombrie 2020 pronunțată de aceeași instanță, iar pârâtă Inspecția Judiciară a declarat recurs împotriva sentinței nr. 966 din 16 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. 3.1. În motivarea recursului formulat, reclamanta A. solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, deoarece nu a fost legal citată pentru termenul la care a avut loc pronunțarea. În esență, recurenta-reclamantă susține următoarele aspecte: 1. Sentința nr. 966/16.10.2020 este o hotărâre judecătorească nulă (art. 174 noul C. proc. civ.) deoarece a fost pronunțată fără să fie întocmite încheierile de amânare a pronunțării. 2. Nu a fost pusă în discuție excepția de neconstituționalilate ridicată la termenul din 10.01.2020. 3. Nu au fost administrate probe.

Hotărârea nu este motivată. Este un text întins pe 18 pagini (în timp ce contestația înregistrată la 27.02.2019 cuprinde doar două pagini) în care sunt transcrise în întregime pagini întregi din sesizarea înregistrată împotriva procurorului B. și din memoriul depus la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 11.06.2018. Arată recurenta-reclamantă că amânarea pronunțării trebuia să se concretizeze într-o încheiere de ședința, care să cuprinde norme imperative, de ordine publică deoarece se dă în numele legii, fiind o varietate de hotărâre judecătorească. Conform art. 233 C. proc. civ., încheierea de ședință trebuie să cuprindă: denumirea instanței si numărul dosarului; data ședinței de judecata, numele, prenumele si calitatea membrilor completului de judecata, precum si numele grefierului; numele si prenumele sau, după caz, denumirea părtilor, numele si prenumele persoanelor care le reprezintă sau le asista, ale apărătorilor si celorlalte persoane chemate la proces, cu arătarea calității lor, precum si daca au fost prezente sau au lipsit; numele, prenumele procurorului si parchetului de care aparține, daca a participat la ședința; daca procedura a fost legal îndeplinita; obiectul procesului; probele care au fost administrate; cererile, declarațiile si prezentarea pe scurt a susținerilor părtilor, precum si a concluziilor procurorului, daca acesta a participat la ședință; soluția dată și măsurile luate de instanța, cu arătarea motivelor, în fapt și în drept; dacă judecarea a avut loc în ședință publică, fără prezența publicului ori n camera de consiliu; semnătura membrilor completului și a grefierului. In încheierea de amânare a pronunțării trebuie, de asemenea, să se arate cum s-a desfășurat ședința. Nefiind întocmită încheierea de ședință, judecătorului i se poate atribui un text scris de oricine, ceea ce probabil s-a și întâmplat, având în vedere că nu au fost administrate probe, nu a fost pusă în discuție excepția de neconstituționalitate. În motivarea recursului, reclamanta susține, în esență, următoarele aspecte: - În dosarul nr. x/2019, începând cu termenul din 22.11.2019, a fost asistată de avocat din Baroul București până la termenul din 10.01.2020. La termenul din 03.04.2020 judecata a fost suspendată ca urmare a decretării stării de urgență. - Nu a fost citată după reluarea activității. A făcut un print screen cu starea dosarului din care se observă că la data de 15.06.2020 ultima modificare în dosar era din 02.04.2020. Nu s-a prezentat la data de 26.06.2020, așteptând citația legală, conform art. 229 alin. (2) C. proc. civ. - Nu a fost citată, dar a văzut pe portalul JUST.ro că la termenul din 26.06.2020 ar fi fost amânată pronunțarea pentru data de 03.07.2020. - La 29.06.2020 a depus concluzii scrise, prin avocat, în care a învederat neregularitățile intervenite în dosar, respectiv procedura de citare neîndeplinită după reluarea activității instanțelor. - La termenul stabilit pentru pronunțare, 03.07.2020, pe portal a apărut soluția următoarele:Repune cauza pe rol în vederea comunicării către reclamantă a unui exemplar al notelor scrise depuse de pârâta Inspecția Judiciară cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, respectiv pg. 32-33 vol. II. Stabilește termen la 11.09.2020, C.8 Fond, ora 9:00, cu citarea părților. Cu recurs odată cu fondul. Pronunțată azi 03.07.2020 prin punerea soluției la dispoziția părților prin grefa instanței. Document: încheiere de ședință 03.07.2020. - Citația, împreună cu notele scrise, au fost introduse într-un plic care prezintă particularități. Notele scrise ale pârâtei IJ nu sunt datate, nu sunt formulate pentru un termen, redactorul notelor scrise cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 noul C. proc. civ. a apreciat că cererea de sesizare a CCR trebuie respinsă ca inadmisibilă pentru că n-ar avea legătură cu cauza, respectiv n-ar avea efecte asupra conținutului hotărâri judecătorului. Art. 402 C. proc. civ. are denumirea marginală pronunțarea hotărârii, deci, produce efecte directe și concrete asupra oricărei cauze civile. Pe portal a apărut soluția: Amână pronunțarea pentru 25.09.2020. Văzând o asemenea nesocotire a dispozițiilor legale, a formulat cerere de recuzare a judecătorului pe care a trimis-o prin poșta electronică. Precizează că în cererea introductivă nu a indicat adresa de e-mail deoarece bănuia violarea contului, bănuială confirmată de mai multe mesaje de eroare care apăreau în momentul în care încerca conectarea. La 25.09.2020 pe portal a apărut soluția: "Amână pronunțarea la data de 09.10.2020. Înaintează cererea de recuzare la C.Î8 Fond în vederea soluționării. Document: încheiere - Amânare ulterioară a pronunțării 25.09.2020". Judecătorul cauzei a stabilit, conform celor afișate pe portal, care complet urmează să soluționeze cererea de recuzare, ceea ce este nelegal. La data de 01.10.2020 a apărut pe portal termen la 05.10.2020 ora 09:00, Complet: 8- camera consiliu 9 fond. La 05.10.2020 același complet 8- camera de consiliu 9 fond a amânat cauza la data de 07.10.2020, pentru a se reface procedura de comunicare a obligației de plată a taxei judiciare de timbru către petentâ. La 07.10.2020 a fost respinsă cererea de recuzare ca netimbrată. La 09.10.2020 a fost respinsă cererea de sesizare a CCR. Recursul împotriva încheierii din 09.10.2020 l-a formulat în termenul legal de 48 ore, prin e-mail la data de 12.10.2020 înainte de sfârșitul programului instanței. Pe portal este trecută data de 13.10.2020. La 16.10.2020 a fost pronunțată sentința pe fond, care se impune a fi anulată pentru motivele arătate. 3.2. Prin recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Inspecția Judiciară a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea contestației formulate împotriva rezoluțiilor de clasare nr. x/2018 și nr. x/2018. În considerarea acestui motiv de nelegalitate, învederează faptul că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a apreciat că Inspecția Judiciară nu a cercetat existenta unor indicii în privința abaterilor disciplinare presupus a fi săvârșite de domnul procuror B., cercetând existența unor indicii ale unor abateri disciplinare cu privire la care nu a fost învestită, săvârșite de doamnele judecător C. și D.. De altfel, chiar prin întâmpinarea formulată, pe fondul cauzei s-a arătat faptul că, întrucât sesizarea petiționarei viza aspecte privind activitatea procurorilor și judecătorilor, în mod legal aceasta a fost înregistrată atât la Direcția de inspecție pentru procurori sub nr. x/2018, precum și la Direcția de inspecție pentru judecători, sub nr. x/2018. Pe cale de consecință, susținerile instanței de fond nu au niciun suport legal și faptic, fiind fără putință de tăgadă că Inspecția Judiciară a efectuat verificări prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, cu privire la toate aspectele invocate de petentă prin sesizarea formulată. În ipoteza în care judecătorul fondului avea nelămuriri cu privire la verificările prealabile efectuate ca urmare a sesizării reclamantei, acesta avea posibilitatea, ca în baza rolului activ conferit de art. 22 C. proc. civ., să solicite completarea probatoriului cu înscrisurile ce au făcut obiectul dosarului nr. x/1066, situație în care ar fi constatat că pârâta a efectuat verificări și cu privire la activitatea domnului procuror B.. În ceea ce privește rezoluția Inspecției Judiciare nr. x/2018, învederează că aceasta a avut ca obiect sesizările petentei A., înregistrate la Inspecția Judiciară la datele de 13.06.2018 și 29.06.2018, prin care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de instrumentare și soluționare a mai multor dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând totodată efectuarea de verificări față de domnul procuror B. în legătură cu participarea sa la judecarea cauzelor penale nr. 111/64/2018 și nr. 140/64/2018. Lucrarea a fost soluționată de către inspectorul judiciar desemnat în condițiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție. Prin rezoluția din data de 30 iulie 2020, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârșirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, i republicată și modificată. Adresa de înaintare și rezoluția de clasare au fost comunicate petentului în data de 11 septembrie 2018, în conformitate cu dispozițiile legale speciale în materie. Verificările prealabile efectuate de inspectorul judiciar cu privire la modul de soluționare a dosarelor nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2017. nr. 468/P/2017 și nr. 473/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Brașov nu au relevat indicii conform cărora procedura judiciară specifică urmăririi penale, efectuată în condițiile prevăzute de art. 324 C. proc. pen. sau cea a soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului prevăzută de art. 336-339 C. proc. pen. s-ar fi desfășurat cu nesocotirea dispozițiior de drept material sau procesual incidente în cauză. Criticile petentei au vizat pe de o parte fondul cauzelor penale menționate, respectiv modul în care s-a realizat probațiunea din dosarele nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017 și nr. 473/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și s-au adoptat soluțiile de clasare, precum și de respingere a plângerilor formulate împotriva acestora de către procurorul ierarhic superior. Conform art. 99 lit. i) teza I din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea îndatoririi de a se abține, atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa. Dispozițiile art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a)-d), f și alin. (2) C. proc. pen. reglementează cazurile de incompatibilitate în materie penală, situația invocată de petentă și anume că, procurorul reclamat ar fi trebuit să se abțină de la participarea la judecarea cauzei nr. 140/64/2018 în condițiile în care a participat și la judecarea cauzei nr. 111/64/2018, ambele ale Curții de Apel Brașov, neregăsindu-se în vreuna din ipotezele prevăzute de textul de lege anterior enunțat. Totodată, s-a arătat de către inspectorul judiciar ca orice analiză a temeiniciei concluziilor formulate, în afara cadrului legal, ar constitui o atingere adusă principiului independenței procurorului, cu excepția situației în care procurorul șî-ar fi exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, aspect ce nu a rezultat ca urmare a verificărilor efectuate. În fine, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului declarat, casarea în parte a sentinței nr. 966/16.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 și rejudecând, respingerea în totalitate a cererii introductive, ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate în cauză Recurenta-reclamantă A. a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului formulat de pârâta Inspecția Judiciară, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat. În esență, recurenta-reclamantă a suținut că prin recursul formulat, pârâta nu a indicat încheierile de amânare a pronunțării și a indicat o altă hotărâre. Recurenta-pârâta Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs 1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului formulat de reclamantă, invocată de recurenta-pârâta Inspecția Judiciară prin întâmpinare, având în vedere că recurenta-reclamantă, deși nu a invocat expres temeiul de drept, a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. 2. Înalta Curte urmează să respingă și excepția nulității recursului formulat de pârâtă, invocată de recurenta-reclamantă A., având în vedere că motivele de recurs invocate de pârâta Inspecția Judiciară se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. De asemenea, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, numărul sentinței recurate a fost corect indicat de către recurenta-pârâtă Inspecția Judicară, iar recurarea încheierilor de amânare a pronunțării se realizează la cererea părții interesate/iar formularea căii de atac împotriva încheierilor de amânare a pronunțării se 3. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de recurenți prin recursurile declarate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, în timp ce recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară este fondat, impunându-se casarea în parte a sentinței, respingerea cererii de anulare a rezoluției Inspecției nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 și înlăturarea dispoziției privind trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară. Argumente de fapt și de drept relevante Din actele și lucrările dosarului, rezultă că reclamanta a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 13 septembrie 2018, precum și a Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 04 octombrie 2018. Prin sentința recurată a fost admisă acțiunea, anulată Rezoluția Inspecției Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 și trimis dosarul la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei, înregistrată la Inspecția Judiciară la 13.06.2018, în privința dlui procuror B.. Cererea privind anularea Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 5056/IJ/2335/DIJ din 4.10.2018 a fost respinsă. 4. Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă A., precum și a dispozițiilor legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează. Recurenta-reclamantă a susținut că nu a fost legal citată pentru termenul când a avut loc pronunțarea și a mai invocat, în susținerea căii de atac, lipsa de la dosar a încheierilor de amânare a pronunțării, nediscutarea excepției de neconstituționalitate invocate la termenul din 10.01.2020, neadministrarea probelor și nemotivarea hotărârii atacate. Contrar susținerilor recurentei reclamantei, Înalta Curte constată că instanța a rămas în pronunțare la termenul de judecată din data de 11.09.2020, potrivit încheierii de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din sentința nr. 966 din 16.10.2020, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2020, 09.10.2020 și 16.10.2020, iar reclamanta a fost citată legal pentru termenul din 11.09.2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de fond. Pentru datele la care se amână pronunțarea, nu este reglementată citarea părților, iar soluția a fost pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, cu respectarea dispozițiilor art. 396 și art. 402 C. proc. civ. În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din 7 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, Înalta Curte constată că prin această încheiere s-a respins ca netimbrată cererea de recuzare formulată de reclamanta A.. Având în vedere că nu a fost depusă, în fața instanței de fond, taxa de timbru aferentă acestei cereri formulate, a fost anulată cererea de recuzare. Recurenta-reclamantă nu a invocat critici concrete cu privire la această încheiere, iar în ceea ce privește susținerile referitoare la trimiterea spre soluționare, pretins nelegală, spre completul imediat următor, a cererii de recuzare, aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, potrivit cărora "Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie." Referitor la criticile recurentei referitoare la lipsa de la dosar a încheierilor de amânare a pronunțării, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, întrucât la dosarul de fond se află încheierile de ședință din 11.09.2020 și 25.09.2020, 9.10.2020, prin care s-a amânat pronunțarea la data de 25.09.2020, 9.10.2020, respectiv 16.10.2020. În ceea ce privește criticile referitoare la nepunerea în discuție a excepției de neconstituționalitate invocate la termenul din 10.01.2020, Înalta Curte constată că nu pot fi examinate în prezentul recurs. Instanța de fond s-a pronunțat, asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale prin încheierea din data de 9.10.2020, împotriva acestei încheieri reclamanta a formulat recurs, respins de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1539/11.03.2021. Înalta Curte va respinge ca nefondate și criticile referitoare la nemotivarea sentinței atacate, având în vedere că, verificând conținutul sentinței atacate, se constată că aceasta îndeplinește exigențele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Aspectele invocate de recurenta reclamantă nu sunt de natură a atrage nelegalitatea sentinței, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, Celelalte susțineri invocate de recurenta-reclamantă, referitoare la informațiile de pe portalul instanței, precum și la comunicarea citaței, împreună cu notele scrise formulate de pârâtă, într-un plic care, în opinia recurentei-reclamante prezintă particularități, nu sunt veritabile critici de natură a atrage reformarea sentinței sentinței, ci simple aprecieri și nemulțumiri ale recurentei cu privire la aspecte care nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de pârâta Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite, pentru considerentele și în limitele ce vor fi prezentate în continuare. Reclamanta A. a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 13 septembrie 2018, precum și a Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 04 octombrie 2018, iar prin sentința recurată a fost anulată Rezoluția nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 și a fost trimis dosarul la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrată la Inspecția Judiciară la 13.06.2018 în privința dlui procuror B.. A fost respins cererea privind anularea Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 5056/IJ/2335/DIJ din 4.10.2018. Prima instanță a reținut că, prin sesizarea adresată pârâtei Inspecția Judiciară, înregistrată la 13.06.2018, reclamanta a solicitat cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de dl. procuror B. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prevăzute de art. 99 lit. i) teza I (nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe ca există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa) și art. 99 lit. t) teza I (exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență) din Legea 303/2004. A reținut că, prin Rezoluția nr. 4182/IJ/1928/DIJ/13.09.2018, pârâta a dispus clasarea sesizării privind pe doamnele judecător C. și D., din cadrul Curții de Apel Brașov, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, ca urmare a lipsei vreunui element care să releve săvârșirea de către doamnele judecător C. și D. a vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004. A observat că prin sesizarea adresată pârâtei Inspecția Judiciară, înregistrată la 13.06.2018, reclamanta nu a reclamat săvârșirea vreunei abateri disciplinare săvârșită de către doamnele judecător C. și D., ci a solicitat cercetarea abaterilor disciplinare săvârșite de dl. procuror B. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, iar pârâta nu a cercetat existența unor indicii în privința abaterilor disciplinare săvârșite de domnul procuror B., ci existența unor indicii ale unor abateri disciplinare cu privire la care nu a fost învestită, săvârșite de doamnele judecător C. și D., Pentru aceste motive, în baza art. 45 1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, Curtea a anulat în parte Rezoluția Inspecției Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 și a trimis dosarul la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrate la Inspecția Judiciară la 13.06.2018 în privința domnului procuror B.. Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, constată că Inspecția Judiciară a efectuat verificări prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, privind existența unor presupuse abateri disciplinare săvârșite de domnul procuror B.. Sesizările reclamantei au fost înregistrate la Direcția de inspecție pentru procurori, sub nr. x/2018, precum și la Direcția de inspecție pentru judecători, sub nr. x/2018. Prin Rezoluția împotriva căreia reclamanta a formulat acțiunea soluționată prin sentința recurată, nr. x/2018, din data de 13 septembrie 2018, s-a dispus clasarea sesizării privind pe doamnele judecător C. și D., din cadrul Curții de Apel Brașov, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004. În ceea ce privește sesizările petentei A., înregistrate la Inspecția Judiciară la datele de 13.06.2018 și 29.06.2018, sub nr. de lucrare 4182/IJ/1066/DIP/2018, prin care aceasta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de instrumentare și soluționare a mai multor dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând totodată efectuarea de verificări și față de domnul procuror B. în legătură cu participarea sa la judecarea cauzelor penale nr. 111/64/2018 și nr. 140/64/2018, Direcția de inspecție judiciară pentru Procurori a emis Rezoluția din data de 30 iulie 2018. Prin aceasta, s-a constatat că nu sunt evidențiate date sau indicii din care să rezulte că, în instrumentarea dosarelor nr. x/2016, nr. y/2017, nr. z/2017. nr. 468/P/2017 și nr. 473/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apei Brașov, de către procurorii de caz, sau cu ocazia soluționării plângerilor ori cu prilejul participării procurorulu B. la judecarea cauzelor penale nr. 111/64/2018 și nr. 140/64/2018, s-ar fi comis fapte ce ar putea constitui abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004. Pentru aceste motive, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârșirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată și republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării. Recurenta pârâtă a depus la dosar adresa de comunicare a rezoluției, către petentă, la data de 11 septembrie 2018. În mod greșit a reținut instanța de fond, în condițiile în care acțiunea soluționată prin sentința recurată a fost formulată de reclamantă împotriva Rezoluției emise la data de 13 septembrie 2018 în lucrarea nr. x/2018, prin care Inspecția Judiciară a dispus clasarea sesizării privind pe doamnele judecător C. și D. din cadrul Curții de Apel Brașov, și nu a fost contestată Rezoluția din data de 30 iulie 2018 emisă de Direcția de inspecție judiciară pentru Procurori în lucrarea 4182/IJ/1066/DIP/2018, prin care s-a constatat că nu s-au conturat indiciile săvârșirii vreunei abateri disciplinare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, de către domnul procuror B., faptul că pârâta nu a cercetat existența unor indicii în privința presupuselor abateri disciplinare săvârșite de domnul procuror B., ci existența unor indicii ale unor abateri disciplinare cu privire la care nu a fost învestită, săvârșite de doamnele judecător C. și D.. Pe cale de consecință, contrar celor reținute de către judecătorul fondului, activitatea de verificare fiind circumscrisă limitelor de competență conferite de Legea nr. 317/2004 și de Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție. fiind contestată de reclamantă Rezoluția emisă de Direcția de inspecție judiciară pentru Judecători la data de 13 septembrie 2018 în lucrarea nr. x/2018 și nefiind contestată Rezoluția din data de 30 iulie 2018 emisă de Direcția de inspecție judiciară pentru Procurori în lucrarea 4182/IJ/1066/DIP/2018, în mod greșit instanța de fond a anulat în parte Rezoluția Inspecției Judiciare nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 și a trimis dosarul la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor asupra sesizării reclamantei înregistrate la Inspecția Judiciară la 13.06.2018 în privința domnului procuror B., sesizare soluționată prin Rezoluția din data de 30 iulie 2018 emisă de Direcția de inspecție judiciară pentru Procurori în lucrarea 4182/IJ/1066/DIP/2018.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta A. și va admite recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de anulare a rezoluției Inspecției nr. 4182/IJ/1928/DIJ din 13.09.2018 și va înlătura dispoziția privind trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară, menținând restul dispozițiilor.