ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3675/2021

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 22.10.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., anularea ca nelegale și netemeinice a Rezoluției Inspecției Judiciare nr. x/2018, precum și a Rezoluției Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. x/2018, prin care, pe de o parte, s-a clasat sesizarea din oficiu a inspecției vizându-1 pe inspectorul judiciar B. din cadrul Direcției de Inspecție pentru Procurori, iar, pe de altă parte, s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare. A solicitat trimiterea dosarului Inspecției Judiciare, pentru completarea verificărilor prealabile exercitării acțiunii disciplinare în cauză.

Soluția pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 1000 din 15 martie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., a anulat Rezoluția nr. x/2018 și a trimis dosarul la pârâta Inspecția Judiciară pentru continuarea procedurii disciplinare.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Inspecția Judiciară, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate. În drept a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta pârâtă susține că, prin sentința civilă nr. 1000 din 15 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de reclamant, a fost anulată Rezoluția nr. x/2018 și trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare. Pentru a hotărî astfel, instanța a observat că pârâta a analizat, în cuprinsul Rezoluției nr. x/2018 din 21.08.2018 și ulterior, al Rezoluției nr. x/2018, prin care s-a respins contestația reclamantului doar unul dintre motivele invocate de către reclamant, în sesizarea sa, respectiv motivul referitor la încălcarea prezumției de nevinovăție a reclamantului prin afirmațiile făcute de pârâtă în cuprinsul Rezoluției nr. x/2018. Din argumentele reținute în cuprinsul Rezoluțiilor atacate în prezentă cauză Curtea a apreciat că pârâta nu a analizat și celălalt motiv invocat de reclamant în sesizarea sa constând în insuficiența verificărilor prealabile efectuate, consecință a lipsei de imparțialitate a inspectorului judiciar. Recurenta pârâtă consideră că sentința recurată este nelegală, instanța de fond făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 45 1 din Legea nr. 317/2004, în această etapă a procedurii disciplinare, singura măsură care putea fi dispusă de instanța de contencios administrativ ar fi fost completarea verificărilor efectuate. Se apreciază că nu se poate reține că inspectorul judiciar ar fi dat dovadă de lipsă de imparțialitate cu prilejul efectuării verificărilor prealabile, în condițiile în care chiar instanța fondului a recunoscut prin hotărâre că a fost respectată prezumția de nevinovăție a reclamantului, verificările inspectorului judiciar vizând întreaga situație de fapt și aspectele indicate în sesizare În ceea ce privește solicitarea de extindere a verificărilor se arată că dispozițiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, prevăd faptul că: "inspectorii judiciari pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuții prevăzute de lege sau regulamente." În mod corect, s-a reținut în rezoluția emisă de Inspecția Judiciară că modul în care inspectorul judiciar a redactat și motivat soluția de clasare nu pot fundamenta răspunderea disciplinară, întrucât interpretarea probelor este un proces intelectiv liber, care nu poate fi supus niciunor constrângeri sau limitări, în acest sens fiind și Decizia nr. 133/25.06.2018 a ÎCCJ. Un alt aspect reținut în mod eronat de instanța de fond se referă la motivarea prezentată în susținerea desființării rezoluției nr. x/2018, în fapt fiind prezentate argumente în susținerea desființării rezoluției nr. x/2018, și enumerate verificări prealabile pe care instanța de fond apreciază că ar fi trebuit să le efectueze inspectorul judiciar C. în lucrarea nr. x/2018, iar nicidecum de către inspectorul judiciar D., acesta din urmă fiind inspectorul judiciar care emis rezoluția contestată în prezenta cauză.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arâtând, în esență, că intanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 45 1 din Legea nr. 317/2004, utilizarea expresiei "continuarea acțiunii disciplinare" în loc de " completarea verificărilor efectuate" fiind practic o exprimare inadecvată în dispozitivul hotărârii ce nu poate fi apreciată ca fiind o eroare de drept material, instanța de fond reținând în mod corect lipsa oricărei analize a inspecției din perspectiva pasivității inspectorului în exercitarea de rol activ în raport cu obiectul sesizării disciplinare cu care a fost învestit.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin sesizarea înregistrată de Inspecția Judiciară la 12.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul a solicitat revocarea rezoluției de clasare nr. x/2018 din 24.05.2018. Prin Rezoluția nr. x/2018, din 21.08.2018, pârâta a dispus clasarea sesizării reclamantului, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) și art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, deoarece nu au fost constatate indicii ale săvârșirii unor fapte de natură să atragă răspunderea disciplinară a procurorilor. Împotriva acestei rezoluții a formulat contestație reclamantul, care a fost respinsă prin Rezoluția Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. x/2018, emisă la data de 02.10.2018. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost investită cu contestația formulată de reclamantul A. împotriva Rezoluției nr. x/2018 emisă de pârâtă și Rezoluției Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. x/2018. Prin sentința recurată s-a admis cererea, s-a dispus anularea Rezoluției nr. x/2018 și s-a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare, reținându-se că pârâta a analizat doar unul dintre motivele invocate de către reclamant în sesizarea sa. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este fondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, prin sesizarea înregistrată la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat efectuarea de verificări în legătură cu modul în care inspectorul judiciar, procuror B. a soluționat lucrarea nr. x/2018 prin emiterea rezoluției de clasare din data de 24.05.2018. Prin rezoluția emisă în data de 21 august 2018, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) coroborat cu art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. x/2018, a dispus clasarea sesizării formulate de reclamant. În argumentarea acestei soluții, la pct. 3 din rezoluție s-a reținut împrejurarea că, în cuprinsul rezoluției de clasare emisă în dosarul nr. x/2018, se fac referiri la situația juridică a petentului și la mijloacele de probă administrate în cadrul dosarului penal, nu reprezintă o încălcare a principiilor imparțialității și independenței. Totodată, modul în care inspectorul judiciar a redactat și motivat soluția de clasare emisă la data de 24.05.2018, cât și modul de interpretare a actelor administrate în cursul verificărilor prealabile, nu pot fundamenta răspunderea disciplinară, întrucât interpretarea probelor este un proces intelectiv liber, care nu poate fi supus unor constrângeri sau limitări. Împotriva rezoluției de clasare nr. x/2018 din data de 21 august 2018 reclamantul a formulat cerere de revocare înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x/2018, contestația formulată împotriva rezoluției de clasare nr. x/2018 fiind respinsă prin rezoluția din data de 2 octombrie 2018 emisă în dosarul nr. x/2018. Potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări ale sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar conform art. 72 alin. (1) din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial. Totodată, în cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare pentru a stabili cu privire la existența unor indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare. Dispozițiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, prevăd faptul că: "Inspectorii judiciari pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuții prevăzute de lege sau regulamente." În aplicarea normelor legale sus menționate, Înalta Curte reține că inspectorul judiciar D. a analizat toate aspectele semnalate prin sesizarea adresată de reclamant sub nr. x/2018, iar urmare a verificărilor efectuate, în mod corect, a constatat inexistența indiciilor privind săvârșirea vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a dispus clasarea sesizării prin Rezoluția nr. x/2018. Înalta Curte constată că prin sentința recurată s-a dispus anularea Rezoluție nr. x/2018 emisă de către inspectorul judiciar D. și trimiterea dosarului la pârâtă pentru extinderea verificărilor de către inspectorul judiciar C., în considerarea argumentelor prezentate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, argumente care vizează de fapt nelegalitatea Rezoluției nr. 2484/IJ/640/DIP72018 emisă de către inspectorul judiciar C., act administrativ ce nu face obiectul prezentei contestații, confuzia în care s-a aflat instanța de fond fiind evidentă. În plus, hotărârea recurată este nelegală și din perspectiva aplicării greșite a dispozițiilor art. 45 1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în sensul că, singura măsură care putea fi dispusă de instanța de contencios administrativ, ca urmare a anulării rezoluției de clasare, ar fi fost completarea verificărilor efectuate și nu continuarea procedurii disciplinare. Potrivit dispozițiilor art. 45 1 alin. (4): "Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor." Or, instanța de fond, constatând că pârâta Inspecția Judiciară nu a analizat toate motivele invocate de reclamant în sesizarea sa, a admis cererea, a anulat Rezoluția nr. x/2018 și a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare, reținând a fi incidente dispozițiile art. 45 1 din Legea nr. 317/2004. Înalta Curte observă că, în această etapă a procedurii disciplinare, când se efectuează verificări prealabile pentru a se constata dacă există sau nu indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, singura măsură care poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ, în situația desființări/anulării rezoluției de clasare, este trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, astfel cum prevăd, în mod expres, dispozițiile art. 45 1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 și nu trimiterea pentru continuarea procedurii disciplinare, cum în mod eronat a reținut judecătorul fondului. Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, se constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind fondat.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 1000 din 15 martie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.