ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3214/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la 16.01.2019, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Rezoluției Inspecției Judiciare pentru procurori nr. x/2018 din 21.11.2018.

Prin sentința civilă nr. 881/03 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea/plângerea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară. Au fost desființate Rezoluția nr. 8863/IJ/2018 și Rezoluția 5241/IJ/1310/DIP/2018 emise de Inspecția Judiciară și, în consecință, a fost trimis dosarul la Inspecția Judiciară, în temeiul art. 45 indice 1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, modificată și republicată, pentru completarea verificărilor în sensul de a examina, din perspectiva competențelor legale ale pârâtei, susținerile reclamantului referitoare la toate dosarele penale de pe raza Parchetului Curții de Apel Constanța enumerate în cererea introductivă/contestația reclamantului, de a verifica stările de fapt cu posibilă semnificație disciplinară invocate de reclamant, administrând probele pe care inspectorul judiciar le va aprecia necesare în completarea verificărilor. Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Inspecția Judiciară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond, în sensul respingerii contestației formulate de reclamant.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a apreciat că nu au fost verificate de către inspectorul judiciar toate aspectele sesizate de reclamant.

A invocat disp. art. 74 alin. (1) lit. e) și art. 72 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 susținând că nu constituie o cauză de anulare a rezoluției de clasare modalitatea în care inspectorul judiciar a desfășurat activitatea de verificare a aspectelor sesizate. Contrar aprecierii instanței, inspectorul judiciar a depus toate diligențele necesare pentru stabilirea situației de fapt examinând sesizarea și actele depuse de petent, solicitând conducerii Parchetului Curții de Apel Constanța relații cu privire la aspectele semnalate, conform art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. Verificările prealabile au cuprins identificarea și verificarea dosarelor penale în care petentul avea calitate procesuală, înregistrate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, sub aspectul stabilirii stadiului procesual în care se află, a soluțiilor adoptate, precum și a analizării respectării dispozițiilor de ordin material și procesual.

Recurenta a mai precizat că în privința activității desfășurate de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, inspectorul judiciar a arătat în rezoluția contestată faptul că aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea lucrării nr. x/2018 a Inspecției Judiciare, finalizată prin rezoluția de clasare dispusă la data de 04.07.2018. Întrucât, față de cele avute în vedere la data emiterii soluției anterior arătate nu a fost învederată nicio altă împrejurare și nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluției, aceste aspecte nu au făcut obiectul verificărilor efectuate în lucrarea nr. x/2018, fiind deja analizate în respectiva rezoluție.

Aspectele nou semnalate au vizat atât soluția dispusă de procuror în dosarul nr. x/2006 al Parchetului Curții de Apel Constanța, cât și soluțiile de respingere a cererilor de redeschidere a urmăririi penale în acest dosar, formulate de petent și respinse de Procurorul general al Parchetului Curții de Apel Constanța. Rezultă că inspectorul judiciar a efectuat verificările prealabile în mod complet, cu privire la toate dosarele și lucrările menționate în sesizare.

În ceea ce privește soluția dispusă de procurorul de caz prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 19.03.2008, în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în rezoluția contestată s-a precizat că Inspecția Judiciară nu are competența de a interveni în soluționarea unei cauze penale, de a verifica măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate de acesta, întrucât s-ar încălca principiul independenței procurorului, astfel cum este reglementat de disp. art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată. Mai mult, actele și măsurile procurorului, inclusiv soluțiile de clasare pot fi verificate doar în procedurile reglementate de disp. art. 339 și art. 340 C. proc. pen. de către procurorul ierarhic superior și judecătorul de cameră preliminară, petentul valorificând de altfel, integral, aceste drepturi procesuale, în urma cărora soluția procurorului a fost menținută și a rămas definitivă.

Referitor la criticile petentului privind cererile de redeschidere a urmăririi penale, formulate în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în mod corect și temeinic s-a reținut în rezoluția de clasare faptul că Inspecția Judiciară nu este organ de control judiciar, actele procurorului și soluțiile dispuse de către acesta putând fi verificate doar în căile de atac prevăzute de lege.

Recurenta a mai invocat disp. art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 precizând că din verificările prealabile efectuate de inspectorul judiciar nu au fost identificate cazuri de încălcare de către procurori a normelor de drept material sau procesual, nefiind conturate indiciile săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de acest text de lege și nici a vreunei alte abateri disciplinare conținute de același act normativ.

Cu privire la rezoluția inspectorului șef al Inspecției Judiciare nr. 8863/IJ/2018 din 21.12.2018, a arătat că a fost emisă în temeiul disp. art. 45

1

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 317/2004, cu respectarea condițiilor legale speciale în materie, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să conducă la desființarea acesteia.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esență, a făcut referire la susținerile din cererea de chemare în judecată apreciind că acțiunea pârâtei este degradantă, deoarece nu își înțelege rolul funcțional în cadrul autorității judecătorești, pentru că nu numai că nu a transmis Curții de Apel București dosarul complet nr. x/2018, dar a reținut și probe esențiale, fotografii cu imaginile jafului de la podul rutier Agigea, depuse în audiența la CSM în 21.062018 și 30.08.2018 și nu a răspuns solicitării sale.

Prin concluziile scrise depuse la dosar pentru termenul din 13.05.2021, intimatul reclamant a susținut că recursul este fără motivare, ceea ce îi implică nelegalitatea deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât inspectorul șef nu a răspuns concret la niciuna dintre criticile rezoluției de clasare, mărginindu-se la formulări negative, fără nicio susținere în materialul probator din dosar.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât criticile de nelegalitate invocate pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care a fost invocat în mod expres de recurentă. Aceasta a indicat normele de drept material pe care consideră că prima instanță le-a aplicat în mod greșit, precum și argumentele pe care își întemeiază criticile formulate prin cererea de recurs, astfel că excepția nu poate fi reținută.

Pe fondul cauzei, analizând sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, cu apărările din întâmpinare și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Prin rezoluția din data de 09.11.2018, emisă în dosarul nr. x/2018 al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru procurori, s-a dispus clasarea sesizării formulate de intimatul reclamant reținându-se, în ceea ce privește activitatea desfășurată de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, că aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea lucrării nr. x/2018 a Inspecției Judiciare, finalizată prin rezoluția de clasare dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018. Față de cele avute în vedere la data emiterii soluției anterior arătate nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluției dispuse anterior.

Obiectul sesizării vizează atât soluția dispusă de procuror în dosarul nr. x/2006 al Parchetului Curții de Apel Constanța, cât și soluțiile de respingere a cererilor de redeschidere a urmăririi penale în acest dosar, formulate de petent și respinse de Procurorul general al Parchetului Curții de Apel Constanța.

În ceea ce privește soluția dispusă de procurorul de caz prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 19.03.2008, în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în rezoluția contestată s-a precizat că Inspecția Judiciară nu are competența de a interveni în soluționarea unei cauze penale, de a verifica măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate de acesta, întrucât s-ar încălca principiul independenței procurorului, astfel cum este reglementat de disp. art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată și modificată. Mai mult, actele și măsurile procurorului, inclusiv soluțiile de clasare, pot fi verificate doar în procedurile reglementate de disp. art. 339 și art. 340 C. proc. pen., de către procurorul ierarhic superior și judecătorul de cameră preliminară, petentul valorificând de altfel, integral, aceste drepturi procesuale, în urma cărora soluția procurorului a fost menținută și a rămas definitivă.

În ceea ce privește cererile de redeschidere a urmăririi penale, formulate în dosarul nr. x/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, s-au reținut disp. art. 335 alin. (1) C. proc. pen.. Inspecția Judiciară nu este organ de control judiciar, actele procurorului și soluțiile dispuse de către acesta putând fi verificate doar în căile de atac prevăzute de lege.

Prin rezoluția nr. 8863/IJ/2018 din data de 21.12.2018 a Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare a fost respinsă contestația formulată de intimatul reclamant împotriva rezoluției din 09.11.2018, emisă în dosarul nr. x/2018 al Inspecției Judiciare - Direcția de inspecție judiciară pentru procurori.

Instanța de fond a anulat aceste două rezoluții constatând că reclamantul a făcut referire în mod critic în plângerea adresată instituției pârâte la un număr substanțial de dosare penale și de soluții dispuse de procurori în mai multe dosare, după cum urmează: nr:170/P/2018, 728/P/2006, 476/P/2009, 6824/P/2008, 287/P/2016, 5194/P/2015, 33/P/2018, 451/P/2017, 669/P/2004, 623/P/2005, 7291/P/2008, 5083/P/2016, respectiv Ordonanțele procurorului nr:152/II/2/2016, 77/II/2/2016, 138/II/2016, 38/II/2/2016, 195/II/2015, precum și ordonanțe emise de procurori în unele dintre dosarele enumerate mai sus.

În cele două rezoluții sus amintite sunt menționate ca fiind verificate în activitatea de soluționare a plângerii disciplinare a petentului numai dosarul penal nr. x/2006 și câteva ordonanțe emise de procuror, anume: nr. 77/II/2/2016, 138/II/2016, 38/II/2/2016, 195/II/2015.

Din punct de vedere al cerințelor din Legea nr. 317/2004, modificată și republicată, Curtea a constatat că, sub aspect formal, instituția pârâtă trebuie să verifice aspectele reclamate de petentul ce se adresează Inspecției Judiciare verificând, în limitele legale și constituționale, toate lucrările judiciare la care se face referire în plângerea cu care a fost sesizată, inclusiv stările de fapt indicate în plângere și care, ipotetic, ar putea să atragă incidența prevederilor legale privind răspunderea disciplinară a magistraților care sunt reclamați la Inspecția Judiciară printr-o sesizare concretă, explicită, asumată de petent conform cerințelor legale.

Curtea a reținut că din întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar de Inspecția Judiciară nu rezultă cu claritate dacă inspectorul judiciar care a instrumentat plângerea reclamantului ar fi verificat toate dosarele și lucrările menționate în plângere, dacă a verificat sau nu toate ipotezele de fapt indicate de reclamant și care ar fi, ipotetic, de natură să atragă răspunderea disciplinară. Este adevărat că, din lectura cererilor formulate de reclamant, rezultă și trimiteri la fapte penale, în privința cărora Inspecția Judiciară nu are competență legală de cercetare și implicit de soluționare.

Însă, inspectorul judiciar ar trebui să identifice cu mai multă acuratețe tabloul general al stării de fapt pe care reclamantul o prezintă în plângere și în numărul mare de alte note depuse la dosar, chiar dacă acele acte și prezentări pe care reclamantul le-a depus la dosarul disciplinar (la fel și în dosarul civil de față), inspectorul judiciar trebuie să procedeze la o sistematizare riguroasă care îi să permită o mai clară înțelegere a faptelor și situațiilor la care se referă în concret, punându-i în vedere reclamantului să facă un singur istoric coerent, cu indicarea fiecărui dosar penal și a fiecărei ordonanțe emise de procurori și pe care petentul le critică, să indice motivele pentru care critică fiecare astfel de document emis de procuror și fiecare dosar penal în parte, starea de fapt în rezumat la fiecare în parte, probele pe care petentul își fundamentează acuzațiile disciplinare. Cu o astfel de sistematizare riguros făcută, cu implicarea petentului pentru a lămuri ce anume reclamă în concret, pentru care motive și pe ce probe se bazează, atunci rezoluția/soluția adoptată de inspectorul judiciar va fi în măsură să acopere toate solicitările petentului, să lămurească situația generală din punct de vedere al răspunderii disciplinare și, corelativ, să dispună soluția legală pe care o apreciază potrivită pentru lucrarea astfel instrumentată.

Instanța de control judiciar constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului și principiul dreptului la un proces echitabil.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că pârâta Inspecția Judiciară a menționat în rezoluția de clasare, dar și în întâmpinarea depusă în dosarul de fond, că în ceea ce privește activitatea desfășurată de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea lucrării nr. x/2018 a Inspecției Judiciare, finalizată prin rezoluția de clasare dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018.

Față de cele avute în vedere la data emiterii soluției anterior arătate nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluției dispuse anterior.

Deși pârâta a invocat în mod expres această împrejurare, instanța de fond nu a analizat legalitatea actelor administrative contestate din perspectiva acestui motiv care a fost avut în vedere la pronunțarea soluției de clasare a sesizării din data de 9.11.2018, respectiv nu a examinat această apărare din întâmpinare pentru a stabili în ce măsură inspectorul judiciar a analizat sau nu toate susținerile reclamantului din sesizarea adresată Inspecției Judiciare.

Potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral s-au înscris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc."

Se constată încălcarea de către instanța de fond a acestor prevederi legale, în condițiile în care nu a solicitat depunerea la dosar a rezoluției de clasare a Inspecției Judiciare nr. x/2018, dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018, și a documentației care a stat la baza emiterii acesteia, pentru a verifica dacă aspectele invocate de reclamant prin sesizarea ce a stat la baza emiterii rezoluției de clasare contestate în prezenta cauză, referitoare la activitatea desfășurată de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, sunt aceleași cu aspectele menționate în sesizarea soluționată prin rezoluția de clasare nr. x/2018, la care s-a făcut trimitere în mod expres în rezoluția din data de 09.11.2018.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "La primirea cererii, instanța dispune citarea părților. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Instanța poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei."

Instanța de recurs constată că au fost încălcate aceste dispoziții legale, din moment ce rezoluția de clasare nr. x/2018 a fost avută în vedere la emiterea actelor administrative ce fac obiectul prezentului litigiu, dar instanța nu a solicitat depunerea la dosar a acestei rezoluții, a sesizării reclamantului soluționate prin această rezoluție, pentru a se verifica dacă aceleași aspecte au fost invocate prin ambele sesizări în privința activității desfășurată de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau, dimpotrivă, sub acest aspect, sesizarea din prezenta cauză cuprinde elemente noi față de sesizarea anterioară.

Este adevărat că această rezoluție nu formează obiectul prezentei cauze, dar depunerea sa la dosar, precum și a documentației care a stat la baza emiterii ei se impune prin prisma unuia dintre argumentele pe care Inspecția Judiciară și-a întemeiat rezoluția de clasare nr. x/2018 emisă în 09.11.2018, acela că în ceea ce privește activitatea desfășurată de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, aceasta a mai fost analizată de către inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea lucrării nr. x/2018 a Inspecției Judiciare, finalizată prin rezoluția de clasare dispusă la data de 04.07.2018, comunicată la 11.07.2018. Față de cele avute în vedere la data emiterii soluției anterior arătate nu a fost nu a fost adus niciun element nou care să reprezinte indicii care ar putea duce la schimbarea soluției dispuse anterior.

Instanța de fond trebuia să examineze acest argument care a fost reluat în întâmpinarea depusă la dosar, pentru a se pronunța asupra legalității rezoluției de clasare sub acest aspect. Or, instanța a reținut că din înscrisurile de la dosar nu rezultă cu claritate dacă inspectorul judiciar care a instrumentat plângerea reclamantului ar fi verificat toate dosarele și lucrările menționate în plângere, dacă a verificat sau nu toate ipotezele de fapt indicate de reclamant, dar această concluzie a instanței nu s-a întemeiat pe analiza tuturor înscrisurilor care erau necesare pentru dezlegarea cauzei, prin raportare la disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., anterior invocate.

În aceste condiții, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, cu ocazia rejudecării, va solicita Inspecției Judiciare depunerea la dosar a rezoluției de clasare nr. x/2018 din data de 4.07.2018, a sesizării formulate de reclamant, care a fost clasată prin această rezoluție, și a celorlalte înscrisuri care au fost avute în vedere la emiterea acesteia și va proceda la examinarea celorlalte critici din cererea de recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 881/03 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 mai 2021.