ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1679/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, la data de 23.05.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să admită contestația sa și să dispună anularea rezoluției de respingere a plângerii și menținerii rezoluției atacate dată de Inspectorul Șef, respectiv a rezoluției de clasare număr 6262/IJ/2809/D1J/2018, din 21.12.2018, cu trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 576 din data de 11 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 576 din data de 11 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei pentru rejudecarea procesului în fond. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, respectând exidențele impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea din data de 8 aprilie 2020, Înalta Curte a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar și a dispus scutirea recurentului-reclamant de la plata taxei judiciare de timbre de 100 RON aferentă cererii de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa motivării în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, pentru considerentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că, deși recurentul - reclamant a formulat declarația de recurs la data de 13 ianuarie 2020, conform ștampilei oficiului poștal aplicată pe plicul în care a fost expediată, memoriul cuprinzând motivele de recurs a fost transmis instanței, prin poștă, la data de 31 ianuarie 2020 . Or, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 30 decembrie 2019, termenul de 15 zile prevăzut de lege a fost depășit, în cauză fiind incidente prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 din C. proc. civ., conform cărora: "Art. 486. - (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: […] d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; […] (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) coroborat cu art. 489 C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului invocată de instanță, din oficiu, și va constata nul recursul declarat de reclamant.