ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 911/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31.01.2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a contestat rezoluția Inspectorului Șef nr. C19-4606 de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției de clasare emise în dosarul nr. 19-2277.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 516 din 2 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată, împotriva Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare nr. C 19-4606/17.01.2020 și ca inadmisibilă, împotriva Rezoluției de clasare nr. 2555/A/31.07.2019.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 516 din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței civile recurate ca fiind nelegală. În susținerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat legalitatea rezoluției Inspectorului Șef nr. C 19-4606/17.01.2020, prin care plângerea sa a fost respinsă ca tardivă, deoarece a contestat în termen legal rezoluția de clasare nr. 2555/A/31.07.2019 comunicată la 6.11.2019. Astfel, la data de 11.11.2019 a înregistrat la Secretariatul CSM înscrisul intitulat "plângere penală", împotriva mai multor rezoluții pronunțate de Inspecția Judiciară, inclusiv împotriva rezoluției nr. 2555/A/31.07.2019, însă CSM, în mod greșit, a trimis această plângere secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, în loc să o trimită inspectorului șef conform dispozițiilor art. 45 1 din Legea nr. 317/2004, cu încălcarea prevederilor art. 6 1 din Legea nr. 233/2002 care prevede că petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate. Eroarea aparține compartimentului CSM, deoarece nu a calificat în mod corespunzător plângerea sa și a trimis-o în mod greșit unei alte instituții, deși trebuia trimisă inspectorului șef al Inspecției Judiciare. A mai precizat recurentul-reclamant că motivul pentru care a înregistrat plângerea la Secretariatul CSM a fost că dorește ca autoritatea care veghează activitatea Inspecției Judiciare să observe cele reclamate, să constate veridicitatea celor scrise în cele 45 de dosare reclamate pe 5 cauze și să o trimită, în conformitate cu legea, persoanei competente. Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a respins cererea atât ca nefondată cât și ca inadmisibilă, ceea ce este evident contradictoriu și a reținut în mod greșit că reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată, întrucât în cauză a fost parcursă procedura prevăzută de Legea nr. 317/2004. Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece la termenul de judecată din 2.04.2021, reprezentantul Inspecției Judiciare a depus o serie de înscrisuri, respectiv documentația administrativă fără ca acestea să îi fie comunicate și fără să i se acorde un termen pentru studierea acestei documentații. Cu privire la fondul cauzei consideră recurentul-reclamant că soluțiile pronunțate de Inspecția Judiciară sunt nelegale, deoarece a sesizat această instituție cu plângeri penale pentru fapte penale și care, potrivit Legii nr. 233/2002 trebuiau trimise parchetului competent și nu analizate ca abateri disciplinare așa cum s-a procedat. În fine, a arătat că dorește ca acest dosar să fie judecat ca dosar penal deoarece faptele nu sunt abateri disciplinare ci sunt fapte penale.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esență, argumentele prezentate prin cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin sesizarea formulată de A. la data de 02.05.2019, înregistrată la Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători, sub nr. x completată prin sesizarea înregistrată la data de 25.06.2019, sub același număr, acesta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la răspunsul primit de la Ministerul Justiției prin adresa nr. x/18.04.2019, solicitând ca toate dosarele din solicitarea adresată Ministerului Justiției să fie rejudecate de o instanță competentă, fără disjungere și cu toți vinovații din toate dosarele încriminate, exprimându-și, în esență, nemulțumirea față de activitatea avocaților, reclamând, referitor la activitatea instanțelor, că au pronunțat hotărâri în contradicție cu veridicitatea faptelor, funcție de influențe, că au fost plimbate dosare prin nenumărate disjungeri și au fost tergiversate în scopul mascării adevărului. Prin rezoluția Inspecției Judiciare nr. 2555/A/31.07.2019, sesizarea a fost clasată, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, nefiind identificate indicii privind săvârșirea vreunei abateri disciplinare cu prilejul soluționării dosarelor menționate în sesizare, iar prin rezoluția Inspectorului Șef nr. C19-4606/17.01.2020 din data de 17.01.2020, plângerea petentului a fost respinsă, constatându-se că nu a fost respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 45 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, cu o cerere prin care a solicitat anularea rezoluției Inspectorului Șef nr. C19-4606 de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției de clasare emise în dosarul nr. 19-2277. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici de nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Verificând sentința prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reține instanța de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității, ținând seama de principiul dreptului la apărare ce guvernează procesul civil. Recurentul-reclamant a indicat faptul că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de pârât la termenul din 2 aprilie 2021, însă, așa cum se poate observa din practicaua sentinței recurate, la termenul de judecată din 2 aprilie 2021, instanța de fond a acordat cuvântul pe rând ambelor părți, reclamantul arătând că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecății. Nimic nu împiedica reclamantul, dacă aprecia necesar, să solicite instanței acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia documentația administrativă depusă la dosar de pârâtă. Nici motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), nu este incident în cauză. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate de textul legal mai sus citat, deoarece judecătorul fondului, a clarificat aspectele esențiale ale speței, instanța a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. În ceea ce privește celelalte teze ale art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acestea se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, niciuna dintre aceste situații neidentificându-se în cauză. Înalta Curte nu poate reține nici motivul de nelegalitate referitor la respectarea termenul de formulare a plângerii împotriva rezoluției nr. C19-4606 din data de 17.01.2020 a Inspectorului Șef. Potrivit art. 45 1 din Legea nr. 317/2004: "(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară. (2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt: a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate; b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere". Rezoluția de clasare nr. 2555/A/31.07.2019 a fost comunicată reclamantului la data de 06.11.2019, iar acesta a formulat plângerea la data de 30.12.2019, prin urmare, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 45 1 din Legea nr. 317/2004. Alegațiile recurentului-reclamant referitoare la faptul că a formulat în termen plângerea, întrucât la data de 11.11.2019 a înregistrat la Secretariatul CSM înscrisul intitulat "plângere penală", împotriva mai multor rezoluții pronunțate de Inspecția Judiciară, inclusiv împotriva rezoluției nr. 2555/A/31.07.2019, nu pot fi reținute, eventualele fapte de natură penală nefiind de competența Inspecției Judiciare, recurentul având posibilitatea, în situația în care are dovezi concrete cu privire la astfel de fapte, de a formula plângere penală la organul competent. Recurentul-reclamant nu făcut dovada că termenul de formulare a plângerii adresate Inspectorului Șef ar fi fost respectat, susținerile acestuia neputând fi avute în vedere de vreme ce, chiar el recunoaște că prin cererea din 11.11.2019, cerere care de altfel nici nu se află la dosar, a înregistrat la Secretariatul CSM un înscris intitulat "plângere penală". Astfel, așa cum corect a reținut și prima instanță, soluția Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare, de respingere ca tardivă a plângerii îndreptate împotriva rezoluției de clasare nr. 2555/A/31.07.2019, este una corectă. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,