ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3413/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 13.09.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Inspecția Judiciară, B., C. și D., solicitând anularea ca nelegală și netemeinică a Rezoluției Inspecției Judiciare nr. 2484/1J/640/DIP/2018, adoptată la data de 24. 05. 2018 și comunicată la 15. 06. 2018, prin care s-a clasat sesizarea pe care a înaintat-o acestei autorități, vizându-i pe procurorii B. și C. din cadrul DNA-ST Ploiești, precum și pe procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina și trimiterea dosarului Inspecției Judiciare, în vederea completării verificărilor prealabile exercitării acțiunii disciplinare în cauză.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 879 din 8 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, B., C. și D., a anulat Rezoluția nr. x/2018 emisă de pârâta Inspecția Judiciară și a trimis dosarul la pârâtă pentru continuarea procedurii disciplinare.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 879 din 8 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta C. a declarat recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.

Prezenta cerere de recurs vizează Rezoluția Inspecției Judiciare nr. 2484/1J/640/DIP/2018, adoptată la data de 24. 05. 2018 și comunicată la 15. 06. 2018, prin care s-a clasat sesizarea reclamantului A., vizându-i pe procurorii B. și C. din cadrul DNA-ST Ploiești, precum și pe procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina și trimiterea dosarului Inspecției Judiciare, în vederea completării verificărilor prealabile exercitării acțiunii disciplinare în cauză.

Dispozițiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii au fost modificate și completate prin Legea nr. 234/2018,publicată în Monitorul Oficial nr. 850 din 8 octombrie 2018, fiind introdus un nou articol, art. 45

1

, care prevede următoarele:

"(1) împotriva rezoluției de clasare prevăzute ia art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la inspecția Judiciară.

(2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate;

b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cei mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.

(4) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.

(5) Hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.

(6) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare."

În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, noile dispoziții ale Legii nr. 317/2004 au intrat în vigoare în data de 11 octombrie 2018, introducând posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Dispozițiile Legii nr. 317/2004, astfel cum au fost completate și modificate prin Legea nr. 234/2018, trebuie coroborate cu dispozițiile C. proc. civ., respectiv cu dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după aceasta dată.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012, aplicarea noilor dispoziții din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se va face în cauzele înregistrate pe rolul Curții de Apel București ca urmare a cererilor înaintate acestei instanțe începând cu data de 11 octombrie 2018.

Or, acțiunea reclamantului A., având ca obiect contestația formulată împotriva rezoluției de clasare nr. 2484/1J/640/DIP/2018, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București în data de 13 septembrie 2018, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018, potrivit cărora "hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în cazul rezoluțiilor de respingere este definitivă".

Potrivit Soluției de principiu adoptate la data de 13 februarie 2017 de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a hotărât că:

"Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Pentru a dispune în acest sens, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că soluția corectă, din punct de vedere procedural, este aceea a judecării pricinilor privind contestarea rezoluției de clasare potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii).

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, exercitând rolul său de unificator al jurisprudenței, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2003, a apreciat că, în ceea ce privește rezoluțiile de clasare emise de Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 317/2004, în defavoarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, contestațiile urmând a fi exercitate în aceleași condiții de procedură prevăzute pentru rezoluțiile de respingere a sesizărilor.

În acord cu Soluția de principiu menționată anterior, prin Procesul-verbal al ședinței din data de 9 octombrie 2017 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost adoptată, în unanimitate, soluția de unificare a jurisprudenței în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, în vigoare la momentul sesizării instanței, recursul este inadmisibil.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Conform art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., republicat:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Prin urmare, recurenta-pârâtă C. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive pentru care legea nu mai prevede nicio cale de atac.

În concluzie, în raport de dispozițiile legale menționate mai sus, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva sentinței civile nr. 879 din 08 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2021.

GGC - BR