ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4012/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea formulată la data de 9 iulie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției nr. x/2018 din 02.04.2018 prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantă împotriva procurorului B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, pentru săvârșirea faptei care atrage răspunderea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) și art. 99 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în instrumentarea dosarului nr. x/2015 al sus indicatului parchet, în sensul dispunerii soluției de clasare a cauzei prin Ordonanța nr. 10588/P/2015 din 26.04.2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 470 din 8 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 470 din 8 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu reținerea cauzei, conform art. 498 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Răspunsul la întâmpinare La data de 14 mai 2019, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea aspectelor învederate prin întâmpinare, apreciind că actul procesual întocmit de intimata - pârâtă nu reprezintă o întâmpinare prin care intimata să combată aspectele de fapt și de drept, precum și motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, fiind în opinia recurentei inadmisibilă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 14 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, Înalta Curtea apreciază că nu pot fi reținute susținerile recurentei, expuse în cuprinsul răspunsului la întâmpinare, privind inadmisibilitatea întâmpinării formulate de intimata Inspecția Judiciară, întrucât, potrivit prevederilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 471 1 și art. 205 alin. (1) și alin. (2), lit. b) C. proc. civ., întâmpinarea este, în etapa procesuală a recursului, actul de procedură prin care intimata se apără, în fapt și în drept, față de cererea de recurs, iar un astfel de act poate cuprinde, printre altele, excepțiile procesuale pe care partea alege să le invoce față de calea de atac promovată. De asemenea, instanța de control judiciar reține, din interpretarea coroborată a sus indicatelor texte normative cu cele ale art. 245 C. proc. civ., că excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța pot invoca, fără să pună în discuție fondul dreptului sau al motivelor de legalitate evocate prin recurs, neregularități procedurale urmărind printre altele, respingerea căii de atac promovate. În contextul descris anterior, întrucât prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a înțeles să exhibe mijlocul de apărare reprezentat de excepția procesuală a inadmisibilității căii de atac a recursului, demersul judiciar de formulare a întâmpinării în recurs este unul admisibil, sens în care sunt nefondate aspectele învederate de recurentă prin răspunsul la întâmpinare. În ceea ce privește excepția invocată de intimată, Înalta Curtea reține că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 9 iulie 2018, recurenta - reclamantă a solicitat anularea rezoluției de clasare nr. x/2018, emisă de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară, demers ce se circumscrie dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că reglementarea potrivit căreia, în cazul în care se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, legile și ordonanțele în vigoare, constatate a fi neconstituționale, "își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituționale, jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța cu rol primordial în unificarea practicii judiciare, s-a consolidat în sensul că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., judecarea pricinilor privind contestarea rezoluției de clasare emise în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauza de față, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234/2018) se face potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ. La data formulării acțiunii de față (9 iulie 2018), art. 47 din Legea nr. 317/2018 avea următorul conținut: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă." Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauză), hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția invocată și va respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,