ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4658/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10 octombrie 2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat contestație împotriva rezoluției din 06.09.2018 a Inspectorului Șef, prin care s-a dispus respingerea contestației formulate împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2018 dispusă de Inspector judiciar judecător B. în data de 13.04.2018 din cadrul Inspecției judiciare - CSM și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, desființarea Rezoluției de clasare dispusă de Inspector judiciar B. și a Rezoluției de respingere dispusă de Inspector Șef, ca netemeinice și nelegale și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1578 din 23 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate la punctul I.2 anterior, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a învederat că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat prevederile art. 205, art. 237, art. 254, art. 255, art. 258 alin. (1) și art. 259 C. proc. civ. Apreciază recurentul că prin încheierea de ședință din data de 02.04.2019, ce face parte integrantă din hotărârea recurată, judecătorul fondului a procedat la o eronată calificare a unui astfel de termen drept primul termen de judecată, precum și la o eronată reținere a unor susțineri realizate de recurent la un alt termen de judecată (din data de 05.03.2019). De asemenea arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate de recurent cu privire la conduita magistratului ce a soluționat dosarul nr. x/2015, respectiv faptul că acesta nu a pus în discuția contradictorie a părților renunțarea/revenirea asupra probei cu expertiză tehnică în specialitatea proprietate industrială/intelectuală, iar o astfel de măsură este contradictorie celei dispuse prin încheierea din data de 11.05.2016, când aceeași instanță a dispus suspendarea cauzei până la efectuarea unei astfel de expertize în dosarul penal x/2014 De asemenea, consideră recurentul că instanța de fond a concluzionat eronat că nemulțumirile exprimate în cuprinsul sesizării excedează limitelor legale ale controlului de natura administrativa al Inspecției Judiciare.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul a formulat un număr de două răspunsuri la întâmpinare, înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 august 2019, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata Inspecția Judiciară, precum și respingerea apărărilor evocate de intimată din perspectiva fondului cauzei.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 12 septembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 10 octombrie 2018, recurentul - reclamant a solicitat anularea rezoluției din 06.09.2018 a Inspectorului Șef, prin care s-a dispus respingerea contestației formulate împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2018 dispusă de Inspector judiciar judecător B. în data de 13.04.2018 din cadrul Inspecției judiciare - CSM și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, desființarea Rezoluției de clasare dispusă de sus indicatul inspector judiciar și a Rezoluției de respingere dispusă de Inspector Șef, ca netemeinice și nelegale și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. Prin Decizia nr. 397 din 03 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că reglementarea potrivit căreia, în cazul în care se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, legile și ordonanțele în vigoare, constatate a fi neconstituționale, "își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituționale, jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța cu rol primordial în unificarea practicii judiciare, s-a consolidat în sensul că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., judecarea pricinilor privind contestarea rezoluției de clasare emise în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauza de față, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234/2018, ce a intrat în vigoare la data de 11 octombrie 2018) se face potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Înalta Curte nu poate reține aspecte expuse de recurent prin răspunsul la întâmpinare, privind intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2018 la data de 8 octombrie 2018, întrucât, potrivit prevederilor art. 78 din Constituția României legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. De asemenea, potrivit art. 12 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 24/2000 termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, și expiră la ora 24:00 a celei de-a treia zi de la publicare. Cum Legea nr. 234/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 850 din 8 octombrie 2018, iar în cuprinsul acesteia nu a fost menționată o dată ulterioară a intrării acesteia în vigoare, mecanismul aferent determinării datei intrării în vigoare a unui astfel de act normativ implică stabilirea momentului epuizării termenului general de trei zile, ce, în ipoteza Legii nr. 234/2018 a expirat la ora 24:00 a zilei de 10 octombrie 2018, sens în care actul normativ sus indicat a intrat în vigoare la data de 11 octombrie 2018. La data formulării acțiunii de față (10 octombrie 2018), art. 47 din Legea nr. 317/2018 avea următorul conținut: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă." Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauză), hotărârile Curții de Apel București sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente și în cazul contestării rezoluțiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția invocată și va respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,