ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5896/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., anularea Rezoluției de clasare nr. x/2018 din 28.09.2018 emisă de către pârâtă și trimiterea dosarului instituției pârâte pentru începerea cercetării disciplinare față de numitul B., sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f), i), k), l), n), s), și t din Legea nr. 303/2004.

Prin sentința civilă nr. 86/2019 pronunțată la data de 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității contestației, invocată de pârâta Inspecția Judiciară, a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și B., ca nefondată, și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 77/2018.

Împotriva sentinței civile nr. 86/2019 pronunțate la 24 aprilie 2019 de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, dar cuprinde și motive străine de natura cauzei. Astfel, nu aduce niciun argument legal la critica privind nulitatea absolută a rezoluției de clasare pentru motivul că a fost avizată de C., persoană care nu îndeplinea legal funcția de inspector șef al Inspecției Judiciare. La momentul avizării rezoluției de clasare, acesta ocupa respectiva funcție în baza O.U.G. nr. 77/2018 care este neconstituțională pentru că a prelungit mandatul inspectorului șef al Inspecției Judiciare cu încălcarea flagrantă a disp.: art. 1 alin. (3), (4) și 5, art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 115 alin. (4), art. 133 alin. (1) și 134 alin. (4) din Constituția României.

De asemenea, sentința cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât, deși obiectul prezentei cauze îl reprezintă contestația pe care a formulat-o împotriva rezoluției de clasare nr. x/2018 din 28.09.2018, emisă cu privire la abaterile disciplinare ale pârâtului B., prevăzute de art. 99 lit. a), b), c), i), l) și t) din Legea nr. 303/2004, nu analizează legalitatea și temeinicia acestei rezoluții copiind însă rezoluția nr. x/2018 emisă de aceeași pârâtă cu privire la alte fapte, pretinse abateri disciplinare și cu privire la altă persoană. Acest lucru este absolut nelegal în condițiile în care rezoluția nr. x/2018 este supusă controlului Înaltei Curți de Casație și Justiție atât cu privire la legalitate, cât și cu privire la temeinicie, într-un recurs întemeiat pe disp. art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost interpretat de Decizia nr. 381/31.05.2018 a Curții Constituționale.

Argumentul că această rezoluție s-ar bucura de putere de lucru judecat provizorie sub aspect disciplinar până la momentul anulării acesteia prin hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi acceptat, întrucât un act administrativ nu se bucură de putere de lucru judecat, iar puterea de lucru judecat provizorie nu există în sistemul nostru de drept. În plus, dacă ar fi existat o legătură de cauzalitate între acțiunile sau inacțiunile menționate în cele două rezoluții ar fi trebuit conexate lucrările. Or, la pag. 53 a rezoluției nr. x/2018 se arată că aspectele sesizate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea judecătorului B. nu au fost analizate în această lucrare. Astfel, abaterile disciplinare ale pârâtului B. nu au fost analizate în lucrarea nr. x/2018 ajungându-se în aceasta la concluzii false, însă nu au fost analizate nici ulterior și distinct în lucrarea nr. x/2018 invocându-se legătura cu prima lucrare.

Recurentul a mai susținut că sentința recurată încalcă puterea de lucru judecat a hotărârilor din 7.03.2018 pronunțate în cauzele nr. x/2015 și nr. y/2014 ale Curții de Apel București. Rezoluția de clasare contestată în prezenta cauză încalcă puterea de lucru judecat a acestor două hotărâri prin care se constatase starea de incompatibilitate în care judecătorul B. a judecat cauzele menționate.

Recurentul a redat pe larg contextul în care au fost pronunțate cele două încheieri de ședință, reluând aspectele prezentate în cererea de chemare în judecată și a susținut că, în loc să cerceteze actele la care recurentul a făcut referire, le-a trecut sub tăcere, nesocotind puterea de lucru judecat a hotărârilor anterior menționate, pentru a acoperi gravele abateri disciplinare ale judecătorului B..

Rezoluția de clasare este nelegală deoarece, în mod absolut tendențios, Inspecția Judiciară nu a analizat înregistrarea ședinței de judecată desfășurate la data de 28.03.2018 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București și nici nu a depus la dosar vreo transcriere a acesteia pentru a verifica cele sesizate de recurent. În plus, a ignorat total încheierea de ședință desfășurată la 28.03.2018 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, din care reieșeau câteva dintre aspectele sesizate, sens în care recurentul a prezentat modul în care s-a derulat respectiva ședință de judecată.

În cererea de recurs au fost dezvoltate și motivele pentru care recurentul consideră că rezoluția de clasare a cărei anulare o solicită este nelegală, respectiv faptul că judecătorul B. nu s-a abținut de la soluționarea cererii de abținere formulate de recurent în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, pe care a respins-o la data de 29.01.2018, și faptul că a participat, cu încălcarea dispozițiilor legale privind incompatibilitățile și interdicțiile, la soluționarea excepției nulității absolute a minutei și încheierii pronunțate la data de 29.01.2018 în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, excepție invocată de recurent.

Rezoluția de clasare este nelegală deoarece, în mod absolut tendențios, Inspecția Judiciară nu a analizat înregistrarea ședinței de judecată desfășurate la data de 10.01.2018 în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București și nici nu a depus la dosar vreo transcriere a acesteia pentru a verifica cele sesizate de recurent. Totodată, rezoluția de clasare este nelegală deoarece, în mod absolut tendențios, Inspecția Judiciară nu a analizat înregistrarea ședinței de judecată desfășurate la data de 14.11.2017 în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București și nici nu a depus la dosar vreo transcriere a acesteia pentru a verifica cele sesizate de recurent.

Recurentul a relatat ceea ce s-a întâmplat în cele două ședințe de judecată precizând că aspectele prezentate sunt confirmate de declarațiile notariale date de un avocat care a observat comportamentul judecătorului B. la judecata cauzei nr. x/2015 a Curții de Apel București, precum și de un judecător cu care a format complet colegial la secția I penală a acestei instanțe atât recurentul, cât și judecătorul B..

Recurentul a formulat cerere de sesizare a CJUE pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare, iar la termenul de judecată din 18.02.2021, instanța a dispus, în temeiul disp. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cauzelor conexe C-83/19, C-127/19, C-195/19, constatând că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluția ce urmează a fi pronunțată de CJUE în aceste cauze conexate.

La termenul de judecată din 24.09.2020 a fost depusă la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului, formulată de D.., prin care a solicitat admiterea recursului și anularea rezoluției de clasare ce face obiectul cauzei.

În justificarea interesului de a interveni în cauză a arătat că a formulat sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară în privința neregulilor procedurale și a nerespectării dispozițiilor legale în judecarea apelurilor declarate în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția I penală. În privința unora dintre aspectele pe care le-a sesizat la data de 3.06.2020, Inspecția Judiciară s-a pronunțat deja prin rezoluția de clasare a cărei anulare se solicită în cauză, iar interesul de a interveni în acest proces este dat de apărarea drepturilor și libertăților omului, conform legislației române și internaționale, norme fundamentale fără de care noțiunea și definiția sintagmei statul de drept nu există.

Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 11.11. 2021 pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

La data de 21.06.2018, reclamantul a sesizat pârâta Inspecția Judiciară solicitând cercetarea disciplinară a pârâtului B., judecător în cadrul Curții de Apel București, cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f), i), k), l), n), s) și t) din Legea 303/2004. În esență, reclamantul a reproșat modul în care pârâtul a înțeles să conducă ședințele de judecată din datele de 28.03.2018, în dosarul nr. x/2016, cea din data de 14.11.2017 din dosarul nr. x/2015, modalitatea în care pârâtul a motivat cererile de abținere formulate în dosarele nr. x/2014 și nr. y/2015 și data la care a formulat respectivele cereri de abținere, conținutul petițiilor adresate de către pârât Inspecției Judiciare, obiect al lucrării nr. 1851/IJ/DIJ/2018, omisiunea pârâtului de a se abține de la soluționarea cererii de abținere formulate de reclamant în dosarul nr. x/2017 și modalitatea de soluționare a acestei cereri de abținere, precum și colaborarea pârâtului cu procurarea E..

La data de 09.07.2018, reclamantul a completat sesizarea inițială cu referiri la conduita pârâtului din ședința din 10.01.2018 în dosarul nr. x/2015, când s-a opus amendării polițiștilor care nu au executat un mandat de aducere, la soluționarea de către pârât a excepției nulității absolute a încheierii din data de 29.01.2018, din dosarul nr. x/2017, la faptul că pârâtul discuta cu colegii ce nu făceau parte din complet și îi înregistra cu telefonul, la colaborarea cu procurarea E..

Prin Rezoluția nr. 4551/IJ/2096/2018 din data de 28.09.2018, ce face obiectul prezentei contestații, a fost dispusă clasarea sesizării formulate de către reclamant cu privire la pârâtul B..

Reclamantul a contestat această rezoluție de clasare, primul motiv de nulitate invocat referindu-se la faptul că mandatul inspectorului șef care a avizat rezoluția a fost prelungit printr-o ordonanță de Guvern dată cu încălcarea unor prevederi constituționale. În cererea de chemare în judecată a argumentat pe larg acest motiv de nulitate și a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 77/2018.

În privința acestui motiv, instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută nulitatea rezoluției de clasare, întrucât formalitatea avizării acesteia a fost realizată de către o persoană care îndeplinea o funcție de conducere în mod legal.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, soluționarea excepției de neconstituționalitate este de competența Curții Constituționale și nu a instanței de judecată în fața căreia a fost invocată. De altfel, instanța de fond a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției invocate de reclamant, dar, în condițiile în care nu a apreciat oportun să pună în discuția părților suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, criticile formulate de reclamant trebuiau să primească un răspuns. Simpla afirmație că motivul de nulitate nu poate fi reținut pentru că formalitatea avizării acesteia a fost realizată de către o persoană care îndeplinea o funcție de conducere în mod legal, fără expunerea niciunui argument care să susțină această afirmație, nu reprezintă o motivare care să răspundă exigențelor instituite de normele procesual civile care reglementează motivarea unei hotărâri judecătorești.

Referitor la fondul cauzei, prima instanță a apreciat în sensul legalității și temeiniciei rezoluției de clasare contestate, reținând că, sub aspectul situației de fapt, aspectele sesizate de către reclamant și care au fost soluționate prin rezoluția nr. 4551/IJ/2096/2018 coincid cu cele care au format obiectul unei sesizări formulate de către pârâtul B. la Inspecția Judiciară și care au fost soluționate prin rezoluția nr. x/2018. Practic, prin sesizarea adresată de către reclamant la data de 21.06.2018, acesta a relatat propriul punct de vedere cu privire la situația de fapt, încadrarea în drept și atitudinea subiectivă reținute prin rezoluția nr. 1851/IJ/2096/2018. Reclamantul a avut însă posibilitatea să își exprime acest punct de vedere și să formuleze apărări cu prilejul cercetării disciplinare efectuate cu privire la respectiva sesizare formulată de pârâtul B. împotriva sa. Mai mult decât atât, reclamantul are posibilitatea să conteste în instanță rezoluția nr. 1851/IJ/2096/2018 și să administreze probe de natură a înlătura aspectele reținute de pârâta Inspecția Judiciară.

În consecință, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză nu se poate trece peste ceea ce s-a stabilit sub aspectul situației de fapt, al laturii subiective cu care au fost săvârșite abaterile reținute în sarcina sau cu privire la legătura de cauzalitate dinte acțiunile sau inacțiunile reclamantului și cele ale pârâtului, în legătură cu modul de conducere a ședințelor de judecată, de formulare și soluționare a cererilor de abținere. Toate aspectele sesizate de reclamantul A. în cuprinsul sesizării din data de 21.06.2018 și a completării din 09.07.2018 trebuie verificate și apreciate în contextul mai larg a ceea ce s-a întâmplat anterior termenelor de judecată și cererilor de abținere la care s-a referit în sesizarea sa. Prin urmare, a apreciat că în mod corect pârâta Inspecția Judiciară, în cercetarea aspectelor sesizate de reclamantul A., a reținut și cele statuate sub aspectul situației de fapt și al vinovăției reclamantului prin rezoluția nr. x/2018, care se bucură de putere de lucru judecat provizorie sub aspect disciplinar, până la momentul anulării acesteia prin hotărâre judecătorească definitivă, în condițiile legii.

Se constată că prima instanță, în argumentarea soluției pronunțate, a redat cu fidelitate cele mai multe dintre aspectele menționate în cele două rezoluții de clasare în discuție, după care a concluzionat că rezultă fără putință de tăgadă că nu se poate reține în sarcina pârâtului B. săvârșirea unei abateri disciplinare, ci dimpotrivă, reclamantul A. a fost cel care a urmărit decredibilizarea colegului său de complet, astfel cum a fost reținut prin rezoluția mai sus menționată.

Aspectele sesizate de reclamant în prezenta cauză cu privire la conduita pârâtului și pretinse a avea caracter culpabil sub aspect disciplinar au fost reacții la modul în care reclamantul a înțeles să conducă ședințele de judecată și să soluționeze cererile de abținere sau să determine formularea unor cereri de abținere de către pârât. Consideră prima instanță că Inspecția Judiciară a analizat și verificat sesizarea în termenele și limitele impuse de lege, a dispus verificări în sistemul ECRIS și atașarea încheierilor de abținere, precum și a celorlalte încheieri și hotărâri judecătorești, precum și ale Colegiului de Conducere al CAB, utile pentru verificarea aspectelor sesizate de reclamant. Acestuia i-a fost respectat dreptul de petiționare, întrucât substanța acestui drept este de a supune analizei autorității competente săvârșirea unei fapte ce ar putea face obiectul unei abateri disciplinare, titulara acțiunii judiciare fiind Inspecția Judiciară, având în vedere competențele acesteia date prin lege specială, petentul având dreptul de a fi informat cu privire la modul de soluționare a sesizării, drept pe care l-a exercitat și care i-a fost respectat.

Înalta Curte constată că prima instanță nu a analizat toate motivele de fapt și de drept expuse prin cererea de chemare în judecată, limitându-se la preluarea unora dintre constatările Inspecției Judiciare, cuprinse în cele două rezoluții de clasare, fără să examineze în concret legalitatea și temeinicia rezoluției de clasare a cărei anulare se solicită în litigiul de față.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar (în speță, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătorești, total sau parțial, echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, care necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar.

În aceste condiții, s-a cauzat reclamantului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la un proces echitabil și principiul dreptului la apărare. De asemenea, este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod expres de către recurentul reclamant.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza toate motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată și, implicit, criticile din cererea de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., care nu se mai impun a fi examinate de instanța de recurs având în vedere reținerea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește primul motiv de nulitate a rezoluției de clasare, referitor la faptul că rezoluția a fost avizată de o persoană care nu îndeplinea legal funcția de inspector șef al Inspecției Judiciare, Înalta Curte reține că, la rejudecare, instanța de fond va analiza acest motiv și prin raportare la hotărârea CJUE pronunțată la data de 18.05.2021 în cauzele conexe C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19, C-397/19, hotărâre până la pronunțarea căreia a fost suspendată judecată recursului de față.

2.2. Temeiul soluției pronunțate în recurs

Având în vedere aceste considerente, constatând incidența motivelor de casare reglementate de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În raport cu soluția dată recursului, va admite cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului, formulată de D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 86/2019 din 24 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Admite cererea de intervenție formulată de D..

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2021.