ÎCCJ, Decizia nr. 52/2025

Acțiunea disciplinară Prin acțiunea disciplinară, înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii sub nr.x/J/2024 din 18.01.2024, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea față de pârâtul A, judecător în cadrul Curții de Apel X, a uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. a și lit. m din același act normativ.

Încheierile pronunțate în cauză Prin încheierea din 28 februarie 2024, pronunțată de Consiliului Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2024, s-a amânat cauza la solicitarea Inspecției Judiciare pentru pregătirea apărării. La acest termen pârâtul A a solicitat ca autoarea acțiunii disciplinare să precizeze, în scris, numele și funcția persoanelor care au avizat și aprobat actele întocmite de inspectorul judiciar B în lucrarea disciplinară nr. 23-1735. Prin încheierea pronunțată în același dosar, în camera de consiliu din 27 martie 2024, Consiliului Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară a respins cererea de recuzare formulată împotriva domnului judecător C, membru al Secției pentru judecători în materie disciplinară. Prin încheierea pronunțată în ședință publică din 27 martie 2024 de Consiliului Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2024 s-a admis cererea de amânare a cauzei formulată de reclamanta Inspecția Judiciară pentru a da posibilitatea acesteia de a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de pârâtul judecător. Prin încheierea din 8 mai 2024 pronunțată de Consiliului Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul anterior menționat s-a stabilit că toate motivele de nulitate invocate de pârât reprezintă apărări de fond. De asemenea, la acest termen de judecată Inspecția Judiciară a depus la dosar dovada de repartizare aleatorie a lucrării disciplinare, instanța a luat susținerile părților asupra fondului cauzei și, la cererea reclamantei, a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise. Prin încheierea din 22 mai 2024 pronunțată de Consiliului Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2024 s-a dispus, din nou, amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 5 iunie 2024.

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii Prin hotărârea nr. 9J din 5 iunie 2024 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr.x/J/2024, cu majoritate, s-a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A - judecător în cadrul Curții de Apel X și în baza art. 273 alin. (l) lit. b din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și s-a aplicat pârâtului sancțiunea disciplinară constând în „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 1 an” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. a și lit. m din același act normativ. A fost exprimată și o opinie separată în sensul respingerii acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară împotriva domnului judecător A pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. a și lit. m din Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca neîntemeiată. Referitor la situația de fapt, Secția a reținut că prin încheierea din data de 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel X - Secția I penală în dosarul nr.x/3/2015, completul de judecată compus din domnii judecători A și D a dispus trimiterea sesizării formulate de apelantul-inculpat E la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, competentă să efectueze urmărirea penală, cu privire la procurorul F sub aspectul săvârșirii infracțiunii de obstrucționarea justiției prevăzută de art. 271 lit. b C. pen. și cu privire la judecătorul G sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 321 C. pen. Sesizării i-au fost atașate, în copie, actele depuse de avocatul inculpaților, încheierea de ședință din data de 30.04.2014 pronunțată în dosarul nr.x/3/2014 al Tribunalului București, precum și o copie a încheierii de ședință din data de 14.11.2018, pentru verificarea aspectelor semnalate, din perspectivă penală. Ca urmare a acestei sesizări a fost constituit la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul nr.x/P/2018. La data de 14.01.2019, domnul judecătorul A a depus la Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o cerere prin care a solicitat ca, în lucrarea de mai sus, să fie audiat în calitate de martor sau în orice calitate procesuală se consideră oportun, arătând că face parte din completul de judecată învestit cu soluționarea apelului declarat în dosarul nr.x/3/2015, din care a făcut parte și judecătorul G. La data de 12.02.2021, domnul judecător A a solicitat Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție informații privind sesizarea penală, pe care a transmis-o unității de parchet și confirmarea faptului că s-a început urmărirea penală în cauză, în caz contrar, comunicarea motivelor pentru care nu s-a dispus începerea urmăririi penale. Cererea a fost reiterată de domnul judecător la datele de 03.11.2021 și 11.01.2022. Ulterior, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică s-a format dosarul nr.x/P/2022, dosar constituit ca urmare a preluării dosarului nr.x/P/2018 al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. La data de 07.10.2022, domnul judecător A a formulat plângere împotriva tergiversării cercetărilor în lucrarea nr. x/P/2022, susținând că are calitatea de denunțător/persoană vătămată în dosarul menționat. La aceeași dată, domnul judecător A, atribuindu-și calitatea de denunțător/persoană vătămată, a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică reunirea cauzei la o altă cauză privind pe judecătorul G. La data de 31.10.2022, domnul judecător A a formulat cerere de primire în audiență la Procurorul General al României, iar la 15.11.2022 a formulat contestație privind durata procesului penal, cu referire la dosarul nr.x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.x/1/2022. Prin încheierea nr. 7 din 10.01.2023, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a respins, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal, cu referire la dosarul nr.x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, reținând, în esență, că domnul A nu poate avea calitate de persoană vătămată întrucât plângerea penală a fost formulată de inculpatul E. Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. a ) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, instanța disciplinară a reținut, cu majoritate, că demersurile succesive inițiate de domnul judecător pentru soluționarea cu celeritate a dosarului nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică (fost dosar nr. x/P/2018 la Secția de investigare a infracțiunilor din justiție), dosar constituit ca urmare a plângerii penale formulate de inculpatul E, reprezintă acțiuni de sprijinire a persoanei care a formulat sesizarea în dosarul menționat anterior și care se afla în faza de urmărire penală. Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. m ) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, instanța disciplinară a reținut, cu majoritate, că fapta domnului judecător care, în susținerea demersurilor inițiate pentru soluționarea cu celeritate a dosarului nr.x/P/2022 (fost dosar nr. x/P/2018), a menționat funcția deținută, respectiv cea de judecător la Curtea de Apel X, precum și notorietatea de care se bucură ca urmare a dosarelor soluționate și a pedepselor mari aplicate, a reprezentat o acțiune de folosire a funcției deținute în sensul obținerii unui tratament favorabil din partea organelor de urmărire penală. Așadar, după analiza situației de fapt și a normelor incidente, instanța disciplinară, cu majoritate, a constatat că în cauză s-a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. a și m) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Recursul exercitat împotriva hotărârii Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii Împotriva încheierilor de ședință din 28 februarie 2024, 27 martie 2024, 8 mai 2024 și 22 mai 2024 și împotriva hotărârii nr. 9J din 5 iunie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/J/2024, a formulat recurs pârâtul A, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2024 din 28.06.2024. Prin memoriul de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători în materie disciplinară sau admiterea recursului și anularea sau respingerea acțiunii disciplinare, ca nefondată. I. În primul rând, prin memoriul de recurs, recurentul invocă incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct.5 C. proc. civ., întrucât hotărârea nr. 9J din data de 5 iunie 2024 a Secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și încheierile de ședință din 28 februarie 2024, 27 martie 2024, 8 mai 2024 și 22 mai 2024 au fost pronunțate cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, de către o instanță alcătuită nelegal. Susține că hotărârile atacate au fost pronunțate de judecătorii Consiliului Superior al Magistraturii cu încălcarea dispozițiilor art. 43 alin. (1) și (2) C. proc. civ., întrucât cei menționați se aflau în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind părți în dosarele nr. x/2/2024 și nr. x/2/2022 ale Curții de Apel X, instanța la care recurentul este judecător. În susținerea acestui motiv de recurs invocă practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv încheierea pronunțată la 23 iunie 2023 în dosarul nr.x/42/2017*, prin care s-a admis cererea de abținere formulată de toți judecătorii din cadrul Curții de Apel Galați, cerere întemeiată în drept pe cazul de incompatibilitate prevăzut de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și în fapt pe împrejurarea că autorii abținerii aveau calitatea de parte în dosarele nr. y/2/2022, nr. z/2/2022, nr. x/2/2021, aflate pe rolul Curții de Apel X, instanța la care recurentul era judecător. Mai arată că în același sens este și practica Curții de Apel Pitești, a Curții de Apel Galați sau a Curții de Apel Constanța, dar și a altor instanțe care au admis cererile judecătorilor care s-au abținut de la soluționarea unor cauze, fiind invocat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct.5 C. proc. civ. Recurentul consideră că noțiunea de „instanță” trebuie interpretată în sensul larg al acesteia și nu doar referitor la secție sau complet deoarece ar însemna încălcarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. II. Al doilea motiv de recurs se referă la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, prin hotărârea nr. 9J pronunțată la data de 5.06.2024 de Secția pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr.x/J/2024, a fost admisă în mod nelegal acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară în lucrarea nr. 23-1735, deși toate actele acesteia erau nule pentru că încălcau Legea nr. 361/2022 privind avertizorul de integritate, dar și art. 51 și art. 21 din Constituția României, art. 3 art. 6 art. 8 art. 10 si art. 34 din Convenția E.D.O., art. 2 și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu Decizia 2006/928. Așadar, subsumat acestui motiv de recurs, recurentul susține, prin recurs, mai multe critici prin care invocă faptul că atât rezoluția nr.23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară, cât și toate actele din lucrarea de inspecție judiciară nr. 23-1735 sunt nule. Astfel: II.1. Rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr. 23-1735 sunt nule pentru că au fost întocmite de inspectorul judiciar B cu încălcarea Legii nr.361/2022 privind avertizorul de integritate, în scop de răzbunare și pentru reprimarea/hărțuirea sa pentru că a dovedit, în dosarul nr. x/46/2023 al Curții de Apel Pitești, faptul că a comis acte abuzive, pentru a favoriza un inculpat pe care îl condamnase pe fond și care se află în faza judecații de apel. Recurentul face referire la jurisprudența CEDO și arată că drepturile de avertizor de integritate se aplică obligatoriu și în această cauză disciplinară. Arată că începând cu data de 22.09.2023 și până la 4.01.2024, inspectorul judiciar B a efectuat verificări prealabile și acte de cercetare disciplinară față de recurent, deși îl denunțase în fața unei instanțe de judecată pentru faptul că, în lucrarea nr. 22-3205/nr. 22-3205/a1, a efectuat acte abuzive împotriva sa, în scopul favorizării inculpatului H. Astfel, învederează că inspectorul judiciar B a emis acte în care a inserat critici tendențioase și aspecte necorespunzătoare adevărului referitoare la modul în care a motivat hotărârea pronunțată în cauza nr.y/2/2021 a Curții de Apel X. Afirmă că actele emise în lucrarea nr. 22-3205/nr. 22-3205/a1 au fost trimise de inspectorul judiciar B inculpatului H care le-a și folosit în dosarul nr. y/2/2021 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în încercarea de a desființa hotărârea de condamnare pronunțată de recurent arătând că nu ar fi fost un judecător corect și imparțial. Face referire la sentința nr. 121/17.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/46/2023, prin care a fost admisă acțiunea sa și a fost desființată dispoziția din rezoluția nr. 296/20.03.2023 emisă de inspectorul B în lucrarea nr. 22-3205/a1, reținându-se faptul că acesta a acționat cu „depășirea competențelor inspectorului judiciar care și-a arogat atribuțiile Inspecției Judiciare prevăzute în mod expres de art. 38 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr 676/2007.” Deși, așa cum învederează recurentul, a făcut dovada provenită de la o instanță a abuzurilor săvârșite de inspectorul judiciar B și a faptelor acestuia de favorizare a unui inculpat pentru corupție, cu toate acestea inspectorul judiciar a efectuat, în lucrarea nr. 23-1735, acte interzise expres de art. 22 din Legea nr. 361/2022 privind avertizorul de integritate, în scopul de a-l pedepsi și hărțui pe magistrat printr-o acțiune disciplinară care să îi lezeze reputația, dar și viața profesională. II.2. Rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr. 23-1735 sunt nule pentru că au fost întemeiate pe Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr.51/2021, act juridic contrar art. 2 și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu Decizia 2006/928. Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 51/2021, prin care au fost aprobate normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, este lovit de nulitate deoarece prin hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la data de 11.05.2023, în cauza C-817/21, s-a stabilit că art. 2 și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE coroborate cu Decizia 2006/928, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care conferă directorului unui organ competent să efectueze cercetările și să exercite acțiunea disciplinară împotriva judecătorilor și a procurorilor competența de a adopta acte normative și acte individuale privind, printre altele, organizarea acestui organ, selecția agenților săi, evaluarea acestora, executarea lucrărilor lor sau desemnarea unui director adjunct. În aceste condiții, în opinia recurentului, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii trebuia să constate că actele efectuate în lucrarea nr. 23-1735, inclusiv rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară, erau întemeiate pe Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 51/2021, motiv pentru care trebuiau anulate. II.3. Rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr. 23-1735 sunt nule pentru că dau naștere unei îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor Inspecției Judiciare ca instrument de presiune și de control politic asupra activității recurentului judecător. II.3.a. Sub un prim aspect, recurentul învederează că prin actele Inspecției judiciare s-au produs împotriva sa și a mamei sale mai multe abuzuri. Recurentul afirmă că prin plângerile, memoriile și sesizările făcute a arătat abuzurile ce au fost comise împotriva sa pentru că, în calitate de judecător al Curții de Apel X, a soluționat cauze complexe precum redeschiderea dosarului 10 august sau unele dintre cele mai importante dosare de mare corupție în care a dispus pedepse severe pentru inculpați, precum și obligarea acestora la plata a zeci de milioane de euro către România, toate fiind reflectate în media națională. Aceste aspecte fuseseră menționate nu doar în cuprinsul cererilor, plângerilor și petițiilor adresate P.Î.C.C.J., ci și în plângerea depusă de recurent în cauza nr. x/2022, A c. România, sau în memoriile pe care le-a înmânat sau trimis inspectorului judiciar B, în lucrarea nr. 22-3205 sau nr.22-3205/a1. Cu toate că, la primirea acestor memorii, inspectorul judiciar B nu a văzut vreo abatere pe care să o fi comis prin invocarea activității profesionale a recurentului sau a expunerii mediatice a acestuia, inspectorul judiciar a început în lucrarea nr.23-1735 cercetarea disciplinară și a exercitat acțiunea disciplinară cu privire la conținutul plângerilor, petițiilor și cererilor prin care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la aspectele susmenționate. Or, în opinia recurentului, actele efectuate în lucrarea nr.23-1735 sunt lovite de nulitate întrucât îi încalcă dreptul la petiționare și dreptul de acces la justiție, ocrotite de art. 51 și art. 21 din Constituția României, de art. 3 art. 6 art. 10 și art. 34 din CEDO, precum și drepturile conferite de Legea nr. 361/2022 privind avertizorul de integritate. Precizează faptul că infracțiunile și abuzurile comise de inspectori ai Inspecției Judiciare, precum și de I, împotriva sa și a mamei sale pentru care a formulat plângerile penale în dosarele nr. x/P/2022 al P.I.C.C.J. - S.U.P.C. (fost nr. x/P/2018 al P.I.C.C.J. - S.I.I.J.) și nr. y/P/2022 (fost nr.x/P/2020 al S.I.I.J.), au fost dovedite prin decizia nr. 5896 pronunțată la 24 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de contencios administrativ în dosarul nr. x/44/2018, sentința civilă nr. 35 din 03.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/44/2018*, definitivă prin nerecurare, sentința nr.3122 pronunțată la 29.06.2018 de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2018, sentința nr. 982 pronunțată la 13.12.2019 de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2019, decizia definitivă nr. 4526 pronunțată la 7.10.2021 de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2/2019, Hotărârea nr. 20J pronunțată la 16 iulie 2019 de Secția pentru judecători a C.S.M. în materie disciplinară în dosarul nr. x/J/2019 sau sentința nr. 177 pronunțată la 20.12.2022 de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. y/46/2022. În continuare, prin cererea de recurs, sunt prezentate mai multe situații pe care recurentul le apreciază ca fiind abuzuri ale inspectorului-șef I asupra sa și a mamei sale deoarece s-a dorit îndepărtarea recurentului judecător de la judecarea anumitor dosare. Abuzurile comise de I, în calitate de inspector-șef al Inspecției Judiciare, au fost recunoscute prin hotărârile judecătorești definitive reprezentate de sentința civilă nr. 3122 din 29.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2/2018 (definitivă prin nerecurare) și sentința civilă nr. 982 din 13.12.2019 pronunțată în cauza nr. x/2/2019 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia nr. 4526 pronunțată de Î.C.C.J. la 7.10.2021 în dosarul nr. x/2/2019. II.3.b. Sub un al doilea aspect, arată că, procedura de numire a inspectorului judiciar șef a fost nelegală și face referire la hotărârea Marii Camere a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la 18 mai 2021 în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19șiC-397/19, prin care s-a stabilit că procedura de numire a inspectorului-șef I la conducerea Inspecției Judiciare, prin O.U.G. nr. 77/2018, a fost una contrară art. 2 și art. 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE. Învederează faptul că demersurile efectuate de Inspecția Judiciară împotriva recurentului, alături de alte încălcări flagrante ale dreptului său la viața privată și la un proces echitabil, fac obiectul cauzelor nr. x/21 și nr. x/2022 A c. România. II.4. Mai susține recurentul că rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr. 23-1735 sunt nule pentru că au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, nefiind avizate/confirmate de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, J sau de directorul Direcției pentru Judecători a Inspecției Judiciare, K. Arată că declarațiile de abținere formulate de J și K întemeiate pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ. au rămas nesoluționate, astfel că cei doi inspectori judiciari erau obligați sa avizeze/confirme actele lucrării nr.23-1735. Întrucât nu au făcut-o, toate actele lucrării nr.23-1735 sunt nule, fiind încălcate art. 51 din C. proc. civ. și art. 3 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție. De altfel, arată că Inspecția Judiciară a refuzat să arate persoanele care au avizat/confirmat actele lucrării nr. 23-1735 în locul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare - J și a directorului Direcției pentru judecători a Inspecției Judiciare, K. Prin urmare, întrucât actele lucrării nr. 23-1735 nu au fost confirmate/ avizate de către inspectorului-șef al Inspecției Judiciare - J și de către directorul Direcției pentru judecători a Inspecției Judiciare - K, Secția pentru judecători în materie disciplinară trebuia să anuleze acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024, dar și toate actele lucrării menționate. II.

O altă critică a recurentului se referă la faptul că inspectorul judiciar B a efectuat față de recurent verificările și cercetarea disciplinară în lucrarea nr. 23-1735, cu încălcarea cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct.5 C. proc. civ., deoarece era parte în dosarul nr. x/42/2022 al Curții de Apel X, instanța la care recurentul este judecător. Învederează recurentul că situația inspectorului judiciar B este similară cu cea a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, J și a directorului Direcției de Inspecție pentru judecători din cadrul Inspecției Judiciare - K despre care s-a apreciat că sunt incompatibili, fiind incident cazul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.. Or, având în vedere că toate cazurile prevăzute de art. 42 alin. (1) din Codul de procedură civilă au aceeași valoare juridică și trebuie să primească același efect, respectiv îndepărtarea celui incompatibil de la efectuarea actelor în cauză, astfel că nici inspectorul judiciar B care se află în stare de incompatibilitate nu poate efectua cercetarea disciplinară. II.

Se mai afirmă că rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr.23-1735 sunt nule pentru că nu a fost asigurată imparțialitatea inspectorului judiciar prin repartizarea aleatorie a lucrării. Astfel au fost încălcate dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 și nu au fost respectate dispozițiile art. 6 și 7 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, potrivit cărora sesizarea adresată Inspecției Judiciare trebuia repartizată de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, J. De asemenea, arată că nu există pe vreo viză de repartizare a sesizării din dosarul nr.23-1735, privitor la recurent, semnătura inspectorului judiciar-șef J și nici nu rezultă din actele dosarului cine ar fi semnat pentru repartizarea sesizării către inspectorul B. În plus, repartizarea aleatorie trebuie să poată fi verificată, iar dovada acesteia ar trebui să existe la dosar. Mai arată că, atunci când lucrarea nr. 23-1735 a plecat de la Inspecția Judiciară la Consiliul Superior al Magistraturii nu conținea dovada repartizării aleatorii. Or, în lipsa dovezii certe, verificabile, repartizarea aleatorie nu există. În consecință, având în vedere că nu a fost asigurată imparțialitatea inspectorului judiciar, din perspectiva respectării principiului repartizării aleatorii a lucrării de inspecție, Secția pentru judecători în materie disciplinară trebuia să anuleze acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția nr.23-1735/a1 din 04.01.2024 și toate actele acestei lucrări. II.

Rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr. 23-1735 sunt nule pentru că au fost întemeiate pe Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr.51/2021, act juridic care a ieșit din vigoare pentru că a expirat termenul de 90 de zile de la adoptarea Legii nr. 304/2022. Ordinul nr. 51/14.06.2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție a fost abrogat și nu mai putea produce efecte ulterior datei de 16.03.2023, astfel că verificările prealabile și cercetarea disciplinară s-au făcut în baza unor norme abrogate. În consecință, Secția pentru judecători în materie disciplinară trebuia să anuleze acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 și toate actele acestei lucrări. II.

Totodată se susține că rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr. 23-1735 sunt nule pentru că au fost întemeiate pe regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr.51/2021, act juridic care nu există pentru că nu a fost publicat în Monitorul Oficial, prevedere obligatorie potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Nepublicarea în Monitorul Oficial a Ordinului nr.51/14.06.2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare face ca verificarea prealabilă și cercetarea disciplinară să fie nule, efectuate în baza unui regulament care nu a intrat în vigoare. Așadar, cu privire la acest aspect, recurentul a invocat excepția nulității verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare. Arată că nu a putut verifica dacă efectuarea verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare au respectat regulamentul și nici care au fost garanțiile procesuale. Prin urmare, verificările prealabile și cercetarea disciplinară s-au efectuat ilegal, împrejurare față de care Secția pentru judecători trebuia să anuleze acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024, dar și toate actele acestei lucrări. În plus, consideră că nepublicarea în Monitorul Oficial a Ordinului nr.51/14.06.2021 al inspectorului șef al Inspecției Judiciare reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, motiv pentru care invocă excepția încălcării dreptului la apărare și, pe cale de consecință, anularea cercetării disciplinare și a verificărilor prealabile. II.

Rezoluția nr.23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară este nulă pentru că a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 27 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, potrivit cărora inspectorul judiciar exercită acțiunea disciplinară sau respinge sesizarea în cel mult 10 zile de la data finalizării cercetării disciplinare, prin rezoluție. Astfel, în lucrarea nr.23-1735 a Inspecției Judiciare, inspectorul B a terminat cercetarea disciplinară la data de 12.12.2023 și a exercitat acțiunea disciplinară la data de 4.01.2024, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 27 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție. Prin urmare, Secția pentru judecători trebuia să anuleze acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024. II.

Rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară este nulă întrucât, pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. m din Legea nr. 303/2022 nu există o sesizare valabilă, fiind depășite limitele sesizării Inspecției Judiciare realizată prin adresa nr.x/C/2023 din 20.09.2023 a Procurorului General al României și fiind astfel încălcate dispozițiile art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul nr. 51/2021 al Inspecției Judiciare. Arată că dispoziția din rezoluția emisă la data de 20.10.2023, în lucrarea nr.23-1735, privind începerea cercetării disciplinare pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 271 lit. m din Legea nr. 303/2022, este lovită de nulitate întrucât este emisă cu încălcarea art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr.51/2021. Aceasta cauză de nulitate determină și nulitatea celorlalte acte întocmite ulterior în lucrarea nr.23-1735, inclusiv a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare. În această cauză, adresa nr. x/C/2023 din 20.09.2023 a Procurorului General al României se referă la faptul că recurentul a încălcat prevederile legale referitoare la incompatibilități și interdicții întrucât a desfășurat activități care potrivit legii se realizează de avocat. Însă, prin rezoluția emisă la data de 20.10.2023 în lucrarea nr. 23-1735, s-a dispus începerea cercetării disciplinare și pentru săvârșirea de către recurent a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. m din Legea nr. 303/2022, privind folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toți cetățenii. Or, în dosar, nu există, anterior emiterii rezoluției de începere a cercetării disciplinare pentru săvârșirea de către recurent a abaterii prevăzute de art. 271 lit. m din Legea nr. 303/2022, niciun proces verbal de sesizare din oficiu, act obligatoriu conform art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 51/2021. Prin urmare, Secția pentru judecători trebuia să anuleze acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024, dar și toate actele lucrării menționate. II.

Rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și actele de cercetare disciplinară efectuate în lucrarea nr. 23-1735 sunt nule pentru că au fost efectuate cu încălcarea dreptului la apărare. Consideră că inspectorul judiciar B i-a încălcat dreptul la apărare pentru că nu a atașat lucrării de inspecție dosarele nr. x/P/2022 (fost nr. x/P/2018 al P.Î.C.C.J. - S.I.I.J.) și nr. y/P/2022 (fost nr. x/P/2020 al S.I.I.J.) ale P.Î.C.C.J.- S.U.P.C, în legătură cu care formulase cereri și memorii, deși recurentul a cerut în scris atașarea acestor dosare, atât prin memoriul trimis în luna noiembrie 2023, cât și prin cel pe care i l-a înmânat la data de 12.12.2023. Consideră că se impunea atașarea dosarelor penale susmenționate la dosarul lucrării nr. 23-1735 a Inspecției Judiciare mai ales că, din cuprinsul adresei nr. x/P/2018 din 12.01.2021 a P.Î.C.C.J.- S.I.I.J., rezultă că acest dosar a fost deschis ca urmare a sesizării semnate de recurent, în care erau relevate aspecte de natură penală care au reieșit în urma cercetării judecătorești pe care o realizase în dosarul nr. x/3/2015 (x/2017). Prin urmare, Secția pentru judecători trebuia să anuleze acțiunea disciplinară exercitată prin rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024, dar și toate actele lucrării menționate. II.

Rezoluția nr. 23-1735/a1 din 04.01.2024 prin care s-a exercitat acțiunea disciplinară și toate actele lucrării nr. 23-1735 sunt nule pentru că au fost întocmite de inspectorul judiciar B cu încălcarea art. 45 alin. (2) din Legea nr. 305/2022. Recurentul apreciază că sesizarea Inspecției Judiciare în lucrarea nr. 23-735 trebuia clasată pentru că nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 305/2022 și de art. 4 alin. (3) și (4) din Normele privind efectuarea lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinul nr. 51/14.06.2021, fiind făcută și depusă de domnul L fără a avea atașată dovada calității de reprezentant al Ministerului Public-P.Î.C.C.J., astfel că nu putea fi considerată act de sesizare valabilă din punct de vedere juridic. Totodată, adresa nr. x/C/2023 din 20.09.2023 a Procurorului General al P.Î.C.C.J este nemotivată în fapt astfel că, în opinia recurentului, nu poate angaja Ministerul Public în actul de sesizare a Inspecției Judiciare. Pentru a fi în prezența unei sesizări a Ministerului Public ar fi fost necesar să existe un act (ordonanța/rezoluție) motivat în fapt prin care Procurorul General al P.Î.C.C.J. să se fi pronunțat asupra propunerii făcute prin referatul nr.x/II/7/2023 din 19.09.2023. În lipsa unui astfel de act (ordonanța/rezoluție), o simplă adresă nemotivată în fapt de către Procurorul General al P.Î.C.C.J. este lovită de nulitate și nu poate angaja responsabilitatea Ministerului Public. În plus, arată că nu există niciun act prin care Procurorul General să îi fi delegat procurorului M vreo competență de a reanaliza dosarul nr.x/P/2022 sau aspecte din acest dosar. Or, referatul nr. x/11/7/2023 din 19.09.2023, semnat de M, propune, fără a dispune, sesizarea de către Ministerului Public a Inspecției Judiciare. Însă, în aprecierea recurentului, atâta vreme cât propunerea din referatul nr.x/II/7/2023 din 19.09.2023 a P.Î.C.C.J.-S.U.P.C. nu a fost aprobată de Procurorului General al P.Î.C.C.J., printr-un act motivat în fapt, aceasta nu poate angaja Ministerul Public în sesizarea valabilă a Inspecției Judiciare. În plus, procurorul M a atașat referatului nr. x/II/7/2023 din 19.09.2023, acte din dosarul nr. y/P/2022 (fost nr. x/P/2020 al S.I.I.J.) ce era în lucru, dar și actele întocmite de Procurorul General al României, N, cu prilejul primirii recurentului în audiență în noiembrie 2022, acte în cuprinsul cărora recurentul descria infracțiunile comise de inspectori ai Inspecției Judiciare, precum și de inspectorul-șef I împotriva sa. Așadar, arată că nu există temei legal sau ordin scris care să îi fi permis, în septembrie 2023, procurorului M să aibă acces la actele întocmite de Procurorul General al României, N, cu prilejul primirii recurentului în audiență în noiembrie 2022. Or, actele atașate de M referatului nr.x/II/7/2023 din 19.09.2023 au fost trimise de P.Î.C.C.J., anexat adresei nr. 1692/C/2023 din 20.09.2023, la Inspecția Judiciară, deși dosarul penal se afla în faza de urmărire penală care are caracter nepublic potrivit art. 285 alin. (2) C. proc. pen.. Astfel, în opinia recurentului, potrivit principiului general fraus omnia corrumpit, deoarece domnul procuror a acționat ilegal, se impune anularea sesizării Inspecției Judiciare prin adresa nr. x/C/2023 din 20.09.2023 a Procurorului General al României și, pe cale de consecință, a cercetării disciplinare în lucrarea nr.23-1735. Dovada faptului că nici adresa nr.x/C/2023 din 20.09.2023 a Procurorului General al României și nici referatul nr. x/11/7/2023 din 19.09.2023 al P.Î.C.C.J.-S.U.P.C. nu sunt sesizări valabile din punct de vedere juridic, care să stea la baza dosarului nr. 23-1735 al Inspecției Judiciare și a cercetării disciplinare a recurentului este întâmpinarea depusă de P.Î.C.C.J. la dosarul nr. x/109/2023 al Tribunalului Argeș în care se arată că referatul și adresa nu au fost emise în regim de putere publică, în aplicarea legii sau în baza legii și nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice. Astfel, adresa nr. x/C/2023 din 20.09.2023 și referatul nr.x/II/7/2023 din 19.09.2023 nu sunt acte care să angajeze răspunderea P.Î.C.C.J., astfel încât nu pot fi considerate sesizări ale Inspecției Judiciare. Or, nulitatea verificărilor prealabile atrage nulitatea cercetării disciplinare prealabile și a exercitării acțiunii disciplinare, ca nulități derivate. Recurentul apreciază ca fiind o situație care naște suspiciuni că după 10 luni de la ultimul memoriu pe care l-a trimis la P.Î.C.C.J.- S.U.P.C., referitor la cauzele nr. x/P/2022 (fost nr. x/P/2018 al P.Î.C.C.J.-S.I.I.J.) și nr.y/P/2022 (fost nr. x/P/2020 al S.I.I.J.), doi procurori (L și M), au făcut o sesizare prin care au reclamat la Inspecția Judiciară faptul că recurentul s-a adresat P.Î.C.C.J. prin cereri și memorii în care făcea cunoscute faptele penale comise de judecătorul G și de inspectorul șef al Inspecției Judiciare I. Așadar, acțiunea disciplinară exercitată împotriva recurentului de inspectorul judiciar B în lucrarea nr.23-1735 este ilegală în raport cu caracterul ilegal al adresei de sesizare nr.1692/C/2023 din 20.09.2023, nemotivată de Procurorul General al P.I.C.C.J., reprezentând continuarea unor eforturi ale Inspecției Judiciare conduse de I în direcția acordării unei impunități vădit nelegale judecătorului G, pentru faptul că a refuzat mai bine de 9 termene să se abțină de la soluționarea cauzei nr.x/3/2015 a Curții de Apel X, deși era incompatibil. De asemenea, apreciază a fi foarte grav faptul că, pentru a abate atenția de la faptele penale comise de judecătorul G, în ordonanța de clasare a cauzei nr. x/P/2022 a P.I.C.C.J.- S.U.P.C. (fosta nr. x/P/2018 a S.I.I.J) au fost inserate pasaje în care recurentului i se rețin culpe și abateri de la lege în condițiile în care se învederează că, în cauza respectivă, nu avea nicio calitate procesuală și, deci, nu putea să se apere sau să atace ordonanța. Mai mult, consideră că i s-a întocmit un adevărat rechizitoriu, fiind acuzat că prin cererile și memoriile sale, a urmărit să-i ajute pe inculpații din cauza nr. x/3/2015 a Curții de Apel X. Însă, a mai arătat că prin ordonanța de clasare a cauzei nr. x/P/2022 a P.I.C.C.J.-S.U.P.C, judecătorul G este exonerat de răspundere penală, deși acesta îi favorizase pe inculpați prin efectuarea de acte lovite de nulitate, din cauza incompatibilității sale. Astfel, în cauza nr. x/3/2015 a Curții de Apel X, în care au fost trimiși în judecată ofițerii S.R.I. E și O, de către Direcția Naționala Anticorupție, cu sprijinul de specialitate al Serviciului Român de Informații, judecătorul G era incompatibil în condițiile în care acesta fusese judecător de drepturi și libertăți în faza de urmărire penală, astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 30.04.2014 pe care o pronunțase în dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului București și participă la judecata în apel de 9 luni de zile, (8 termene), lucru interzis expres de art. 64 alin. (4) și art. 3 alin. (3) din Codul de procedura penală și sancționabil cu nulitatea absolută, potrivit Deciziei C.C.R. nr. 501/2016, pct

Deși știa că este incompatibil, judecătorul G s-a abținut abia la al 9-lea termen din cauza nr. x/3/2015. Or, faptul că judecătorul G s-a abținut din cauza recurentului rezultă chiar din conținutul cererii sale de abținere pe care a formulat-o la al 9-lea termen de judecată în cauza nr.x/3/2015 a Curții de Apel X. Arată că a pus în discuție incompatibilitatea domnului judecător G, iar dacă ar fi rămas în pasivitate ar fi săvârșit mai multe infracțiuni: divulgarea informațiilor secrete prevăzută de art. 303 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Dacă nu punea în discuție incompatibilitatea judecătorului G, acesta ar fi ajuns să cunoască documente clasificate (strict secret) menționate în adresa nr. 001012981 din 5.01.2016 a S.R.I.-UM 0198, aspect cu relevanță penală, mai ales în contextul în care acest magistrat era deja urmărit penal pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și divulgarea informațiilor secrete de serviciu conform încheierii nr. 128 din 26.02.2018, pronunțată de Secția Penală a Î.C.C.J. în dosarul nr. x/1/2017, abuz în serviciu prevăzut de art. 297 C. pen., pentru că făcea, alături de judecătorul G, acte de procedură nule absolut, din cauza incompatibilității acestuia, acte care ar fi trebuit refăcute, cu costuri financiare și procesuale importante, precum reluarea a 2 ani de judecată în apel și prescrierea răspunderii penale pentru unele din infracțiunile deduse judecații. De asemenea, ar fi putut exista perturbări ale contactelor diplomatice ale României întrucât trebuia refăcută comisia rogatorie internațională efectuată în cauza nr. x/3/2015, în Liban, cu sprijinul acordat pe o perioadă de mai bine de 1 an de M.A.E. și M.J. Arată că potrivit art. 2 și art. 8 C. proc. pen., în calitate de judecător, avea obligația să efectueze actele de procedură cu respectarea legii. Or, acestea nu se puteau realiza prin participarea judecătorului G la judecarea cauzei, deoarece la dosar existau probe privind incompatibilitatea acestuia. Situația era cu atât mai gravă cu cât prin încheierea nr. 128 din 26.02.2018, pronunțată de Secția Penală a Î.C.C.J. în dosarul nr. x/1/2017, fusese desființată soluția de clasare pentru infracțiunile de abuz în serviciu și divulgarea informațiilor secrete de serviciu imputate judecătorului G, dosarul nr. x/P/2017 fiind trimis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea completării urmăririi penale. Consideră că nu se poate vorbi de exces de putere în condițiile în care Inspecția Judiciară îi reproșează, sub pretextul că ar fi vrut să avantajeze alte persoane, faptul că a expus în cuprinsul memoriilor pe care le-a trimis la dosarul nr. x/P/2022 al P.I.C.C.J.-S.U.P.C. (fost nr. x/P/2018 a S.U.J), problemele penale ale lui G. Aceasta deoarece: i) prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 02.07.2020 în dosarul nr. x/1/2019, a fost desființată Ordonanța din 10.01.2019 pronunțată în dosarul y/P/2018 al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și a fost trimisă cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală față de G, ii) prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 13.01.2022, în dosarul nr.x/42/2021, s-a confirmat redeschiderea urmăririi penale față de G, redeschidere dispusă prin ordonanța Procurorului șef S.U.J. iii) prin ordonanța nr. x/P/2018 din 14.03.2019 a S.U.J., s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de obstrucționarea justiției prevăzută de art. 271 C. pen., abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., comise de judecătorul G în dosarul nr. x/3/2015, în care recurentul a pus în discuție incompatibilitatea sa, fapta pentru care Inspecția Judiciară cere sancționarea recurentului în prezenta cauză. În concluzie, Secția pentru judecători în materie disciplinară a C.S.M. trebuia să cenzureze modul nelegal în care Inspecția Judiciară a efectuat verificările prealabile, prin anularea acțiunii disciplinare. III. Un alt motiv de recurs subsumat de recurent cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârile recurate încalcă prevederile art. 426 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 6 din CEDO și la Decizia nr. 33/2018 a Curții Constituționale, întrucât au fost motivate de către persoane din Biroul Grefă a Secțiilor C.S.M. și nu de către judecătorii care au semnat minuta, contrar dispozițiilor art. 426 C. proc. civ. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acesta fiind motivul pentru care Curtea Constituțională a constatat că, prin motivarea unei hotărâri de către o persoană care nu a participat la deliberare, se încalcă garanțiile dreptului la un proces echitabil, dar și art. 124 și art. 126 din Constituție, care consacră independența și imparțialitatea justiției. Pentru aceste considerente, hotărârea nr. 9J pronunțată de Secția pentru judecători a C.S.M. la data de 5.06.2024, în dosarul nr. x/J/2024, dar și încheierile de ședință pronunțate în cauza menționată sunt nule, impunându-se admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond. IV. Printr-un alt motiv de recurs subsumat de recurent cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se susține nelegalitatea Hotărârii nr. 9J pronunțată de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 5.06.2024, în dosarul nr. x/J/2024, întrucât a fost dată cu încălcarea art. 252 alin. (1) din C. muncii care prevede că aplicarea sancțiunii disciplinare nu se poate face mai târziu de 6 luni de la data săvârșiri faptei. În acest sens, recurentul arată că faptele ce i-au fost imputate, ca abateri disciplinare, sunt anterioare lunii noiembrie 2022, iar sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată de Secția pentru judecători a C.S.M. prin hotărârea nr. 9J la data de 05.06.2024, la momentul sancționării fiind depășit termenul maxim în care se poate aplica sancțiunea disciplinară, potrivit art. 252 alin. (1) din C. muncii. Respectarea termenului de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 252 alin. (1) din C. muncii, în care se poate aplica sancțiunea disciplinară, este obligatorie deoarece în legislația specială privind răspunderea magistraților nu există un termen maxim sau un termen de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare. În aceste condiții, este obligatorie aplicarea dreptului comun în materia răspunderii disciplinare, care este reprezentat de C. muncii, în al cărui art. 252 alin. (1) se prevede că aplicarea sancțiunii disciplinare nu se poate face mai târziu de 6 luni de la data săvârșiri faptei. Consideră că Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu trebuia să facă nicio referire în hotărârea nr. 9J pronunțată la data de 5.06.2024, în dosarul nr. y/J/2024, la cereri și memorii trimise de recurent la S.I.I.J., cu mai mult de doi ani de zile anterior datei de 4.01.2024, când s-a exercitat acțiunea disciplinară, întrucât pentru aceste fapte nu se mai putea exercita acțiunea disciplinară, conform art. 46 alin. (7) din Legea nr.317/2004 [actual art. 47 alin. (7) în Legea nr. 305/2022]. În plus, cererile/memoriile pretins trimise la S.I.I.J. cu mai mult de doi ani de zile anterior datei de 04.01.2024, nu sunt semnate de recurent, astfel încât nu poate da explicații cu privire la acestea. V. Prin memoriul de recurs, recurentul învederează și incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, fiind ignorate argumentele și apărările esențiale ale recurentului. Or, astfel cum învederează recurentul, potrivit jurisprudenței dezvoltată de Curtea E.D.O. în baza art. 6 din Convenție, argumentele esențiale invocate de parte trebuie analizate de judecător pentru a fi garantat dreptul la un proces echitabil. VI.a. În nu a întreprins niciuna din activitățile avocațiale prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995 în dosarul nr. x/P/2022 al P.I.C.C.J.-S.U.P.C. (fost nr. x/P/2018 al S.I.I.J.), așa cum i s-a imputat prin hotărârea atacată. Arată că cererile și memoriile pe care recurentul le-a trimis referitor la acest dosar au fost formulate în numele său și pentru sine nu în numele altor persoane. Conținutul cererilor expediate de recurent este suficient pentru a demonstra faptul că nu a acționat ca avocat, în numele altei persoane, în reprezentarea vreunei alte persoane, în interesul altei persoane sau cu solicitarea de a se acorda ceva unei alte persoane. Conținutul cererilor și memoriilor trimise de recurent la P.I.C.C.J.- S.U.P.C, P.I.C.C.J.-S.I.I.J., la Procurorului General al României sau la Î.C.C.J. demonstrează că acestea reprezintă o manifestare a drepturilor la petiționare, la acces la justiție, precum și a celor conferite de Legea nr. 361/2022 privind avertizorul de integritate. Contrar celor susținute în hotărârea nr. 9J pronunțată de Secția pentru Judecători a C.S.M. la data de 5.06.2024, recurentul arată că a formulat cereri și memorii în mod legal în dosarul nr. x/P/2018 al P.Î.C.C.J.-S.I.I.J.,