ÎCCJ, Decizia nr. 229/2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară a sesizat Secția ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a și lit. l) teza a II-a din același act normativ.

Prin încheierea din 13 decembrie 2023 pronunțată de Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/P/2023, s-a respins excepția nulității rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, atât din perspectiva încălcării dispozițiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării, cât și din perspectiva nerespectării principiului neretroactivității normelor de drept material.

Prin hotărârea nr. 10P din 26 iunie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/P/2023 de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară s-a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria X., cercetat sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a și lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, prin hotărârea atacată s-a reținut că pârâtul procuror nu a încălcat prevederile art. 172 C. proc. pen., deoarece la efectuarea expertizei, în domenii specializate, se poate solicita opinia unui expert. Așadar, s-a constatat că, în cauză, fapta de a solicita opiniei unor specialiști în domenii ce prezintă un grad de tehnicitate ridicat, chiar dacă aceste persoane au semnat acte de urmărire penală, fără însă a le întocmi, ci doar facilitând încheierea acestora de către organele de urmărire penală, prin aportul de cunoștințe de specialitate, nu întrunește latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a coroborat cu art. 272 din Legea nr. 303/2022.

Totodată, instanța disciplinară a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 sub aspectul laturii subiective.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, secția disciplinară a constatat că nu există probe care să ateste întrunirea elementelor de tipicitate ale laturii obiective ale acestei abateri. Mai mult, asupra acuzației planează un dubiu care nu permite reținerea comiterii faptei de către magistratul vizat.

Împotriva hotărârii menționate anterior, a formulat recurs Inspecția Judiciară, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători sub nr. x/1/2024.

Prin memoriul de recurs, recurenta Inspecția Judiciară solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare cu consecința individualizării și aplicării unei sancțiuni disciplinare magistratului cercetat.

Invocă incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește nereținerea în sarcina magistratului a abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Învederează recurenta că instanța disciplinară a ignorat probele ce au fost administrate în cauză și nu a justificat care au fost motivele pentru care a înlăturat argumentele Inspecției Judiciare referitoare la înscrisurile cunoscute exclusiv de procurorul cercetat disciplinar, care nu erau atașate la cele două dosare penale analizate și care au fost publicate în presă. În plus, nu a luat în considerare declarația magistratului ce a fost dată în fața Secției pentru procurori în materie disciplinară.

Arată că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare se referă la apariția în presa on-line a două articole, în care au fost inserate date cu caracter nepublic privind actele de urmărire penală efectuate în dosarele nr. x/P/2022  și nr. y/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria X., în care procurorul efectua urmărire penală proprie (privind existența și numerele unice ale dosarelor penale anterior indicate, numele procurorului care efectua urmărirea penală, obiectul cauzelor, realizarea unor percheziții în respectivele dosare, numărul lucrătorilor de poliție care efectuau în acele cauze acte de urmărire penală).

În cele două articole de presă au fost incluse și demersuri sau înscrisuri cunoscute exclusiv de procurorul cercetat disciplinar, care nu erau atașate la cele două dosare penale analizate, respectiv faptul că procurorul cercetat disciplinar a întocmit o informare către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la unul din dosarele analizate și că acesta a formulat un denunț la Direcția Națională Anticorupție, după ce a întocmit informarea menționată.

În opinia Inspecției Judiciare, magistratul a creat premisele ca informații referitoare la ancheta penală să ajungă la cunoștința publicului.  Deși, a susținut că nu a furnizat informații presei privind efectuarea anchetei penale, a arătat că a dezbătut anumite aspecte din dosare și cu alte persoane decât cele implicate în procedura judiciară (discuții cu colegi procurori, precum și cu o persoană din cadrul Corpului de Control al Ministrului Mediului). Arată că discuțiile purtate de magistratul procuror cu persoane terțe față de ancheta penală au fost de natură a facilita transmiterea informațiilor în presă, chiar și în lipsa unei legături evidente din care să reiasă că magistratul a comunicat aceste date confidențiale jurnaliștilor, astfel că magistratul nu poate invoca propria culpă pentru a fi exonerat de răspundere disciplinară.

În aceste condiții, apreciază că magistratul a încălcat dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 235 din 25 august 2014 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind relația dintre Ministerul Public și mass-media și ale Ghidului de bune practici privind relația sistemului judiciar cu mass-media aprobat prin Hotărârea nr. 197/2019 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din care rezultă că orice comunicat și orice informație din partea unității de parchet trebuie să aibă loc doar prin intermediul purtătorului de cuvânt sau al Biroului de informare și relații cu publicul.

Contrar argumentelor reținute în conținutul hotărârii recurate în sensul că au fost mai mult persoane care au avut acces la dosarul de urmărire penală, recurenta învederează că instanța disciplinară nu a indicat care au fost persoanele care au avut/ar fi putut să aibă acces la dosar și care ar fi putut transmite presei anumite informații din dosare, cu atât mai mult cu cât persoanelor care aveau acces la dosar în baza dispozițiilor legale/regulamentare le incumba obligația de confidențialitate.

În aceste condiții, consideră că pe de o parte, trebuie avută în vedere împrejurarea că în cuprinsul articolelor de presă au apărut informații referitoare la ancheta penală cunoscute doar de magistrat, că articolele de presă vizează activitatea în detaliu a magistratului cu privire la desfășurarea anchetelor penale în cele două dosare și cu privire la incidentele apărute, iar pe de altă parte, faptul că însuși magistratul procuror a recunoscut că a furnizat informații referitoare la ancheta penală unor persoane străine, facilitând astfel prin atitudinea sa transmiterea în presă a unor informații confidențiale, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat eventualitatea producerii lui.

Având în vedere argumentele expuse anterior, recurenta apreciază că din ansamblul probelor administrate reiese că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a de Legea nr. 303/2022, motiv pentru care consideră că hotărârea pronunțată de Secția pentru procurori în materie disciplinară este nelegală și netemeinică.

Domnul procuror A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului Inspecției Judiciare ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că instanța disciplinară a analizat susținerile părților și a constatat în mod corect că în cauză nu există probe din care să reiasă că a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Apreciază că, în mod corect, instanța disciplinară a reținut că Inspecția Judiciară nu a cercetat și nu a probat acuzațiile formulate, respectiv că ar fi comunicat către jurnaliștii de la publicațiile on-line

www.x.ro

și

www.y.ro

, date cu caracter nepublic privind actele de urmărire penală efectuate în dosarele nr. x/P/2022  și nr. y/P/2022.

Arată că, din analiza recursului, rezultă că Inspecția Judiciară nu a indicat care sunt normele de drept material care au fost încălcate prin pronunțarea hotărârii, ci s-a limitat doar la a menționa motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-recurent reiterează că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă, din perspectiva nerespectării unor norme administrative, arată că norma care interzice în mod expres dezvăluirea și folosirea informațiilor obținute în exercitarea profesiei este cuprinsă în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor. Or, așa cum susține intimatul-recurent, încălcarea Codului deontologic nu atrage răspunderea disciplinară a magistraților, existând sancțiuni distincte.

În ceea ce privește urmarea imediată a faptelor, învederează că, din analiza conținutului celor două articole de presă, efectul acestora nu a constat în scăderea încrederii în activitatea magistraților, ci, din contră, creșterea acesteia, articolele prezentând eforturile unui procuror pentru aflarea adevărului.

Referitor la legătura de cauzalitate între acțiunile reținute și urmarea produsă, arată că, în prezenta cauză, aceasta nu există de vreme ce fapta imputată nu există, nefiind dovedită de susținătorul acuzației disciplinare. Mai mult, nici urmarea imediată, în forma prezentată în rezoluție nu există.

Mai susține că pentru această abatere, contrar celor reținute de recurenta Inspecția Judiciară, legătura de cauzalitate nu rezultă ex re, ci trebuie dovedită. Scăderea încrederii în justiție, chiar presupunând că ar fi intervenit după apariția celor două articole în presă, trebuie dovedită de acuzator, în caz contrar, nefiind dovedit conținutul constitutiv al abaterii disciplinare.

În ceea ce privește latura subiectivă, consideră că recurenta nu a dovedit că magistratul cercetat este autorul faptei, așa cum a fost descrisă prin actul de acuzare.

Față de argumentele prezentate mai sus, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Împotriva Încheierii din data de 13 decembrie 2023 și a hotărârii nr. 10P din data de 26 iunie 2024 pronunțate de către Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs intimatul-recurent A. prin care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar în urma rejudecării, admiterea excepției nulității acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. x din 29 iunie 2023.

Prin cererea de recurs formulată, magistratul solicită anularea cercetării disciplinare pentru (i) încălcarea dispozițiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării; (ii) încălcarea principiului neretroactivității legii.

Arată că încheierea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 raportat la art. 32 alin. (5), art. 33 și art. 34 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare din 2022, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării, arată intimatul-recurent că a invocat nulitatea absolută a tuturor actelor emise de Inspecția Judiciară, inclusiv a Rezoluției nr. x/a1 din 29 iunie 2023  și, implicit, a acțiunii disciplinare, având în vedere că, din dosarul de cercetare disciplinară a lipsit referatul de repartizare aleatorie. În cuprinsul dosarului disciplinar, a identificat referatul privind verificările referitoare la lucrările anterioare, însă la dosar nu a fost atașat referatul sau procesul-verbal de repartizare aleatorie a sesizării privind lucrarea de inspecție judiciară de față, respectiv a lucrării nr. x/a1. Or, aceasta a fost repartizată manual la data de 4 aprilie 2023, inspectorului judiciar B. În consecință, sesizarea nu a fost repartizată în mod aleatoriu.

În ceea ce privește nelegalitatea acțiunii disciplinare prin nerespectarea principiului neretroactivității normelor de drept material, consideră că, în mod greșit, instanța disciplinară a considerat că exercitarea acțiunii disciplinare s-a realizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare la întocmirea actului procedural, având în vedere că, atât în cadrul rezoluției de începere a cercetării disciplinare, cât și a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, „s-a precizat încadrarea juridică aferentă abaterilor disciplinare reținute în sarcina acestuia și prin prisma prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, certificând, astfel, tranziția către Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.”

Arată că Inspecția Judiciară nu a identificat legea aplicabilă cauzei, indicând ambele acte normative, însă a reclamat retroactivitatea legii noi, care nu era în vigoare la data săvârșirii abaterii disciplinare.

În ceea ce privește nulitatea acțiunii disciplinare din perspectiva încălcării principiului neretroactivității normelor de procedură, arată că, în mod nelegal, instanța în materie disciplinară, a constatat „legalitatea procedurilor derulate de Inspecția Judiciară atât în cadrul verificărilor prealabile, cât și a cercetării disciplinare din prezenta cauză”.

Învederează faptul că în cuprinsul Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare și al altor acte emanând de la recurenta-intimată, s-a făcut trimitere la Ordinul nr. x din 14 iunie 2021, despre care arată că nu este publicat în Monitorul Oficial, deci, nu există. Așadar, în opinia intimatului-recurent, acest ordin nu se poate aplica în speță.

Așadar, în mod greșit, Secția pentru procurori în materie disciplinară a constatat că obligația de a publica în Monitorul Oficial Ordinul Inspectorului-șef nr. x/2021, prin care au fost aprobate Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, nu există.

În plus, arată că fără publicarea acestui act administrativ cu caracter normativ, nu putea cunoaște conținutul acestuia și, implicit, a fost în imposibilitatea de a identifica dacă normele de procedură au fost respectate și care ar fi motivele de nelegalitate care circumstanțiază nulitatea acțiunii disciplinare.

Un alt motiv de recurs învederat este că a identificat mai multe nelegalități ale actului de sesizare, respectiv: i) sesizarea s-a făcut pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, iar acțiunea disciplinară s-a exercitat pentru abaterea prevăzută de art. 271 lit. s) și lit. l) din Legea nr. 303/2022, fără a exista un proces-verbal de sesizare din oficiu pentru fapta prevăzută la lit. s) a art. 271 din Legea nr. 303/2022; această conduită încalcă prevederile art. 10 din Regulamentul Normelor de efectuare a lucrărilor de inspecție judiciară din 2012”; ii) încălcarea art. 27 din Regulamentul Normelor de efectuare a lucrărilor de inspecție judiciară din 2012 referitor la locul unde este audiat magistratul cercetat disciplinar; iii) încălcarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 26 din Regulamentul Normelor de efectuare a lucrărilor de inspecție judiciară.

În aceste sens, a remarcat faptul că primele acte de procedură întocmite de Inspecția Judiciară au ca temei legea veche (Legea nr. 317/2004), însă actele ulterioare fac trimitere la legea nouă (Legea nr. 303/2022), fără explicații privind schimbarea normei de procedură.

De asemenea, secția disciplinară, în mod nelegal, a considerat faptul că legalitatea procedurilor derulate de Inspecția Judiciară derivă din declarația sa dată în cadrul procedurii disciplinare în care s-a menționat că „nu are obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a cercetării disciplinare în prezenta lucrare”. Or, invocarea culpei intimatului de a nu menționa în cadrul procedurii disciplinare încălcarea principiului neretroactivității normelor de procedură, nu poate reprezenta temei al legalității procedurilor derulate de Inspecția Judiciară și nici nu poate acoperi un eventual viciu al actelor emise de Inspecția Judiciară.

Prin urmare, consideră că indicarea greșită a normei de procedură pe care inspectorul judiciar a aplicat-o în cadrul unei proceduri care are ca finalitate verificarea modului în care magistratul cercetat a aplicat legea de procedură se sancționează, în opinia sa, cu nulitatea acțiunii disciplinare.

Referitor la primul motiv de recurs constând în respingerea excepției nulității ca urmare a lipsei repartizării aleatorii a cauzei, apreciază că, în mod judicios, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții motivat de faptul că lucrarea de inspecție a fost repartizată inițial aleatoriu și ulterior manual aceluiași inspector judiciar în vederea efectuării cercetării disciplinare, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare.

În ceea ce privește motivul de recurs constând în nerespectarea principiului neretroactivității normelor de drept material și procesual, apreciază că acesta este nefondat având în vedere că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare face referire la textele normative atât din legea veche, cât și din noua lege și că abaterile disciplinare reglementate sunt identice în cuprinsul celor două legi, cu atât mai mult cu cât în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ.,  judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. În plus, analiza existenței/inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situației de fapt și, ulterior acesteia, o operațiune de încadrare juridică a faptelor (privite lato sensu) reținute, în vederea argumentării soluției date sesizării.

Solicită respingerea, ca nefondată, a cererii de obligare a Inspecției Judiciare la plata cheltuielilor de judecată deoarece apreciază că instituția procesuală a cheltuielilor de judecată este incompatibilă cu specificul procedurii disciplinare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Cu titlu preliminar, față de faptul că recurenții și-au subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurenți și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare, așa cum a decis Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial  nr. 634 din 20 iulie 2018.

În ceea ce privește recursul incident formulat de intimatul-recurent A.:

Prin recursul incident, domnul procuror A. a invocat excepția nulității rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare decurgând din încălcarea dispozițiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării și din nerespectarea principiului neretroactivității normelor de drept material și a normelor de procedură.

Prin încheierea din 13 decembrie 2023, Secția disciplinară a respins excepția respectivă reținând că procedura de repartizare a lucrării de inspecție judiciară din cauză s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale și infralegale care reglementează această procedură, dar și faptul că exercitarea acțiunii disciplinare față de magistratul cercetat s-a realizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii actului procedural aferent, respectiv rezoluția nr. x/a1 din data de 29 iunie 2023.

Intimatul-recurent a criticat soluția și argumentele Secției, susținând că lucrarea de inspecție nu a fost repartizată aleatoriu, ceea ce a dus la nerespectarea principiului repartizării aleatorii care atrage nulitatea absolută a tuturor actelor emise de Inspecția Judiciară, în cauză, inclusiv a rezoluției nr. x/a1 din 29 iunie 2023 și implicit a acțiunii disciplinare.

A mai susținut că, în cauză, nu a fost identificată în mod clar legea aplicabilă și a fost reclamată retroactivitatea legii noi, lege care nu era în vigoare la momentul săvârșirii abaterii disciplinare.

Aceste susțineri sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

În ceea ce privește nulitatea acțiunii disciplinare determinate de lipsa repartizării aleatorii a cauzei:

Se reține că activitatea de repartizare a lucrărilor de inspecție era reglementată la momentul înregistrării lucrării nr. x, respectiv 8 decembrie 2022, de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În conformitate cu prevederile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: „Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii.”

De asemenea, circuitul documentelor în cadrul Inspecției Judiciare era normat prin Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 92 din 31 august 2022, care atesta, în esență, că activitatea acestei instituții este evidențiată, de regulă informatic în sistemul ECRISIJ. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din regulamentul respectiv: „Repartizarea lucrărilor disciplinare se efectuează aleatoriu prin sistemul ECRISIJ”.

Din actele dosarului reiese faptul că fișa de repartizare a lucrării de inspecție nr. x (o altă lucrare de inspecție privind pe pârâtul procuror care a fost înregistrată la Inspecția Judiciară la data de 8 decembrie 2022) a fost depusă la dosar și comunicată pârâtului procuror la termenul de judecată din fața instanței disciplinare din data de 13 decembrie 2023. Din acest înscris rezultă modalitatea prin care s-a efectuat repartizarea, respectiv, că lucrarea de inspecție a fost repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, inspectorului judiciar B., nefiind inspectori judiciari blocați de la repartizare.

Contrar susținerilor din memoriul de recurs, Înalta Curte consideră că nu a fost încălcat principiul repartizării aleatorii de vreme ce distribuirea aleatorie a lucrărilor în sistem informatic garantează o repartizare corectă, echilibrată și transparentă. Înalta Curte apreciază, de asemenea, că repartizarea lucrărilor printr-un sistem informatic este o modalitate net superioară metodei ciclice, care presupune repartizarea manuală de către o persoană, și asigură un standard mai ridicat deoarece operațiunea concretă de repartizare este înregistrată în sistem și poate fi verificată ulterior.

Pe de altă parte, la momentul repartizării nu existau dispoziții legale și regulamentare care să prevadă obligația atașării referatului de repartizare aleatorie la dosarul disciplinar, această obligație fiind stipulată în mod expres în cuprinsul Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție aprobat prin Hotărârea nr. 164 din 16 noiembrie 2023 ce a intrat în vigoare la 28 noiembrie 2023, ulterior exercitării acțiunii disciplinare (29 iunie 2023).

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Ordinul nr. x/2021 privind aprobarea Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecție: „Cercetarea disciplinară se efectuează de inspectorii care au dispus începerea acesteia, cu excepția cazurilor în care aceștia se află în imposibilitate de îndeplinire a atribuțiilor, imparțialitatea cercetării ar putea fi afectată, precum și în alte împrejurări obiective”.

În cauză, se reține că după începerea cercetării disciplinare dispusă prin Rezoluția nr. x din 06 martie 2023, a fost constituită lucrarea nr. x/al, aferentă dosarului de față, care potrivit art. 21 din Ordinul nr. x/2021 a fost repartizată la 4 aprilie 2023, manual, aceluiași inspector judiciar care a efectuat verificările prealabile în lucrarea nr. x.

Astfel, se apreciază că, în cauză, lucrarea de inspecție a fost repartizată, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare, iar susținerile intimatului-recurent nu fundamentează ipoteza incidenței unei cauze de nulitate în sensul menționat prin motivele de recurs.

În ceea ce privește nulitatea acțiunii disciplinare din perspectiva încălcării  principiului neretroactivității normelor de procedură:

Se reține că în cauză instanța în materie disciplinară a constatat „legalitatea procedurilor derulate de Inspecția Judiciară atât în cadrul verificărilor prealabile, cât și a cercetării disciplinare din prezenta cauză”.

Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, a arătat că obligația de a publica în Monitorul Oficial Ordinul Inspectorului-șef nr. x/2021, prin care au fost aprobate Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, nu există.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000, „în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Abaterea disciplinară imputată magistratului a fost săvârșită sub imperiul legii vechi, în perioada octombrie-noiembrie 2022, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și al procurorilor (care a intrat în vigoare la data de 16 decembrie 2022).

Se reține că sesizarea Inspecției Judiciare s-a realizat la data de 08 decembrie 2022 (sub imperiul legii vechi), iar încadrarea juridică a abaterii disciplinare s-a realizat după efectuarea cercetării disciplinare potrivit legii în vigoare la data exercitării acesteia.

Din analiza actelor dosarului se constată că în rezoluția de începere a cercetării disciplinare și în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare sunt menționate atât abaterile din legea veche, cât și cele din legea nouă.

Înalta Curte constată că menționarea textelor de lege din ambele legi nu este de natură a afecta situația juridică a recurentului, în condițiile în care sub aspectul aplicării legii în timp raportul juridic este guvernat de principiul tempus regit actum. De altfel, analiza textelor de lege relevă faptul că există o continuitate a prevederilor de ordin legislativ, fiind realizată de legiuitor doar o renumerotare a articolelor, iar motivul pentru care au fost indicate în cuprinsul rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare a prevederilor din legea nouă a fost pentru a indica faptul că prin legea nouă abaterile disciplinare nu au fost dezincriminate, ci se regăsesc în cuprinsul altor articole.

Referitor la susținerea potrivit căreia cercetarea disciplinară s-a efectuat în temeiul unui ordin ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial:

Instanța de control constată că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul inspectorului-șef nr. x din 14 iunie 2021, precum și a Legii nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Actele procedurale, cum ar fi procesul-verbal de finalizare a verificărilor prealabile, rezoluția prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare din data de 6 martie 2023, citarea intimatului-recurent, procesul-verbal de finalizare a cercetării disciplinare au fost întocmite și aduse la cunoștința intimatului-recurent.

Cu privire la Ordinul inspectorului-șef nr. x/2021, prin care au fost adoptate Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, se reține că acesta a fost emis în temeiul art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, potrivit căruia „normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă de către inspectorul-șef, prin regulament.” Se constată că prevederile arătate nu impun cerința publicării acestuia în Monitorul Oficial. De altfel, această obligație se referă doar la regulamente, respectiv Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, conform art. 66 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, care prevede că: „(3) Organizarea și funcționarea Inspecției Judiciare, structura organizatorică și atribuțiile compartimentelor se stabilesc prin

regulament

aprobat prin ordin al inspectorului-șef, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Așadar, Înalta Curte va respinge criticile din recursul incident în condițiile în care regulamentul a fost adus la cunoștința publicului prin publicare pe pagina de internet a Inspecției Judiciare, iar în cauza dedusă judecății, intimatul-recurent a avut cunoștință de dispozițiile acestuia și mai mult decât atât, și-a întemeiat o parte dintre critici pe nerespectarea regulamentului, ceea ce conferă consistență concluziei că a cunoscut actul normativ, nefiind invocată sau probată o vătămare de natură a atrage nulitatea actului în discuție.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia sesizarea s-a făcut pentru o abatere disciplinară, iar acțiunea disciplinară a fost exercitată pentru alte abateri disciplinare fără a exista un proces-verbal de sesizare din oficiu în raport de abaterile disciplinare invocate de intimatul-recurent prin sesizare și de situația de fapt reținută este, de asemenea, nefondat.

Art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, prevede că aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari ai Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.

Prin urmare, analiza efectuată se va raporta la faptele sesizate, iar nu la conținutul abaterilor disciplinare invocate în sesizare, întrucât, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, „aspectele semnalate” potrivit alin. (1) și (2) al articolului menționat sunt supuse verificărilor prealabile, iar nu încadrarea juridică invocată de intimatul-recurent.

Analiza existenței/inexistenței indiciilor de săvârșire a unei abateri disciplinare constituie atributul exclusiv al inspectorului judiciar, pe baza rezultatului verificărilor prealabile efectuate cu privire la aspectele care fac obiectul sesizării, ceea ce presupune, în prealabil, stabilirea situației de fapt și, ulterior acesteia, o operațiune de încadrare juridici a faptelor reținute (privite lato sensu), în vederea argumentării soluției date sesizării. Așadar, inspectorul judiciar este cel îndrituit de lege a proceda la calificarea juridică adecvată a stării de fapt rezultate din verificări și cel care stabilește și comunică magistratului data și ora începerii ascultării, precum și locul ascultării, dacă este cazul în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (4) din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, inspectorul judiciar, astfel că nu pot fi reținute criticile intimatului-recurent.

Înalta Curte constată că cercetarea disciplinară a respectat Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, iar dispozițiile legii noi de procedură sunt similare dispozițiilor legii vechi, prin  urmare nu se poate susține că a fost încălcat principiul neretroactivității normelor de procedură.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte constată că în mod corect instanța disciplinară a respins excepția nulității acțiunii disciplinare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de intimatul-recurent A.

Analizând recursul declarat în cauză de Inspecția Judiciară, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022:

Din cererea de recurs, dar și din precizările efectuate în fața instanței de recurs, reiese faptul că recurenta Inspecția Judiciară a formulat recurs doar în ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022. Așadar, recurenta Inspecția Judiciară invocă faptul că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește nereținerea de către instanța disciplinară în sarcina magistratului procuror a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod nejustificat a unor atribuții cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente.

Prin hotărârea atacată, instanța disciplinară a constatat că nu există probe care să ateste întrunirea elementelor de tipicitate ale laturii obiective ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a, iar asupra acuzației planează un dubiu care nu permite reținerea comiterii faptei de către magistratul vizat.

Instanța de control judiciar observă inconsecvența faptelor reținute în sarcina magistratului cercetat, așa cum se arată și prin hotărârea atacată.

Astfel, în cauză, în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare s-a reținut că procurorul cercetat ar fi încălcat obligațiile cu caracter administrativ privind relația sistemului judiciar cu mass-media, comunicând date cu caracter nepublic din dosarele nr. x/P/2022  și nr. y/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria X.

Secția disciplinară a reținut că, în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, faptele imputate procurorului cercetat au constat în emiterea unor adrese către Garda Forestieră și Ocolul Silvic pentru a desemna persoane cu atribuții de control pentru a participa la activități de urmărire penală. Cu toate acestea, în plan subsecvent, pentru descrierea faptei pretins a fi circumscrisă ipotezei normative prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, nu se analizează, în mod concret, modalitatea în care procurorul cercetat ar fi comunicat unor jurnaliști de la publicațiile online

www.x.ro

și

www.y.ro

, date cu caracter nepublic, privind actele de urmărire penală efectuate în dosarele nr. x/P/2022  și nr. y/P/2022 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria X.

În acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte apreciază că din actul de sesizare nu rezultă care sunt faptele care au generat încălcarea unor norme de drept procesual, care sunt consecințele acestora și care sunt circumstanțele în care faptele ar fi fost comise pentru a putea stabili, în mod judicios, abaterile ce pot fi reținute în sarcina magistratului cercetat.

De asemenea, se constată că, din rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, reiese faptul că domnul procuror A. nu ar fi fost singura persoană care avea acces la respectivele informațiile confidențiale, ci mai multe persoane și instituții au avut acces la acestea, dar această ipoteză nu a fost analizată în dosarul de cercetare disciplinară. În acest context, în mod corect a reținut instanța disciplinară că asupra acuzației aduse magistratului planează un dubiu ce nu permite reținerea săvârșirii abaterii de către acesta.

În plus, se reține că nu s-a probat în mod evident legătura între jurnaliștii care semnează articolele apărute în mass-media și magistratul trimis în judecată disciplinară, nu s-a făcut verificat de către Inspecția Judiciară dacă alte persoane ar fi avut acces la informațiile din dosarul penal și în ce măsură le-au folosit, fiind doar afirmat că cele două articole de presă au cuprins aspecte cunoscute exclusiv de către procurorul cercetat disciplinar, fără însă a proba aspectul că domnul procuror ar fi diseminat aceste informații, dar nici faptul că aceste informații nu erau cunoscute, pe altă cale, de către alte persoane implicate în desfășurarea anchetei.

În consecință, se constată că instanța disciplinară a dat eficacitate principiului general in dubio, pro reo care își găsește aplicarea în prezenta cauză, întrucât dacă nu s-a putut constata, în baza unor probe certe de vinovăție față de o anume persoană, comiterea faptei de către aceasta, nu se pot aplica sancțiunile specifice, singura soluție fiind aceea de respingerea acțiuni.

În condițiile în care nu a fost probată dezvăluirea informațiilor confidențiale, rezultă că nu se poate reține în sarcina magistratului încălcarea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr. 235/2014 al Procurorului General cu privire la modul de comunicare între parchet și mass-media.

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară și, pe cale de consecință, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a angaja răspunderea disciplinară a pârâtului din perspectiva abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l) teza a II-a din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Pentru toate aceste considerente, instanța supremă constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel încât, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Totodată, pentru aceleași considerente instanța supremă va respinge recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva hotărârii nr. 10P din 26 iunie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

:

Respinge, ca nefondate, recursul principal declarat de recurenta Inspecția Judiciară și recursul incident declarat de recurentul A. împotriva hotărârii nr. 10P din 26 iunie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.