ÎCCJ, Decizia nr. 266/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sub nr. x/P/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtei A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) și lit. j) din același act normativ.

2.

Soluția instanței disciplinare

Prin hotărârea nr. x din 9 aprilie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară, pronunțată în dosarul nr. x/P/2023, s-a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) și lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În cauză, instanța disciplinară a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina pârâtei procuror.

În ceea ce privește abaterea disciplinară constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, instanța disciplinară a reținut că lipsa unor dovezi scriptice care să confirme că doamna procuror A. ar fi avut cunoștință de termenul intermediar acordat de Completul x Penal la data de 2 mai 2023, profită acesteia, chiar dacă martorii ascultați în cauză au atestat că doamna procuror A. ar fi avut cunoștință de respectivul termen. Pentru actul material constând în neparticiparea doamnei procuror la ședința de judecată din data de 10 mai 2023, Secția a reținut că, acordarea unui certificat de concediu medical pentru data de 9 mai 2023 doamnei procuror A., poate reprezenta o premisă obiectivă pentru starea sa de sănătate aferentă zilei de 10 mai 2023 atunci când nu a participat la ședința de judecată, dându-se eficiență principiului

in dubio pro reo.

Referitor la abaterea disciplinară constând în absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului prevăzută de 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Secția pentru procurori în materie disciplinară a reținut că, pe de o parte, probele administrate nu au relevat cu certitudine faptul că doamna procuror A. ar fi cunoscut că i-a fost respinsă cererea de concediu de odihnă solicitat pentru perioada 24-26 aprilie 2023, iar, pe de altă parte, respingerea cererii de concediu de odihnă nu s-a circumscris principiilor potrivit cărora respingerea unei cereri de concediu de odihnă poate avea loc dacă prin aprobarea acesteia s-ar afecta desfășurarea activității unității de parchet, urmărind și respectarea dreptului acesteia la concediu de odihnă. Totodată, s-a reținut că obligația de a menționa un înlocuitor pentru activitatea judiciară nu este prevăzută sub nicio formă, în sarcina magistratului care solicită aprobarea efectuării concediului de odihnă.

Împotriva Hotărârii nr. x din 9 aprilie 2024, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară în dosarul nr. x/P/2023, a declarat recurs Inspecția Judiciară.

În susținerea recursului, titularul acțiunii disciplinare a invocat critici care se circumscriu, în opinia sa, motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând, în esență, faptul că instanța disciplinară a interpretat eronat dispozițiile art. 271 lit. e) și j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Autoarea recursului a arătat că faptele, astfel cum au fost reținute și probate, întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de textele incriminatoare menționate.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, apreciază că, în mod nelegal, s-a reținut prin hotărârea atacată că omisiunea de a îndeplini o atribuție de serviciu nu poate fi asimilată cu un refuz, fiind necesară o manifestare explicită a judecătorului.

Învederează că, din probele administrate în cauză, a reieșit faptul că în data de 2 mai 2023, doamna procuror A. nu s-a prezentat la ora 10.00 la termenul de judecată intermediar al ședinței de judecată a Completului x Penal al Judecătoriei X și nu a participat la ședința respectivă de judecată.

Totodată, probele administrate în cauză, respectiv declarațiile procurorilor cu funcție de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X. și ale magistraților procurori B. și C. au confirmat că magistratul avea cunoștință de termenul intermediar acordat la 2 mai 2023. Astfel, arată că, în conformitate cu declarația doamnei procuror B., la Completul x s-a stabilit un termen intermediar la data de 02 mai 2023, aspect pe care l-a adus la cunoștința doamnei procuror A. telefonic, dânsa mulțumindu-i că a anunțat-o. Mai arată că i-a spus să treacă pe la dânsa să ia fișa de ședință, însă magistratul cercetat a precizat că nu este nevoie și că își va face o fișă personal.

În plus, recurenta consideră că magistratul, în calitate de procuror pe sectorul judiciar, avea ca și atribuție de serviciu, să se informeze prin orice mijloace și să efectueze toate demersurile necesare participării la ședințele de judecată, inclusiv consultarea listelor de ședință cu privire la termenele de judecată acordate de către completul cu care acesta participa de regulă.

De altfel, din declarația doamnei procuror C., a reieșit că în privința termenelor intermediare, pentru cauzele penale nu se emit citații, iar fiecare procuror își cunoaște termenele intermediare.

În ceea ce privește cel de-al doilea act material reținut în sarcina magistratului, arată că, la data de 10 mai 2023, doamna procuror A. s-a prezentat la birou, fără a participa la ședința de judecată la care era planificată potrivit programării ședințelor de judecată penale și civile pentru luna mai, și anume la Completul x Penal din cadrul Judecătoriei X și fără a anunța revenirea sa la serviciu, astfel încât permanența la ședința de judecată respectivă cu Completul x Penal a fost asigurată de doamna procuror B.

Contrar celor reținute de instanța disciplinară, apreciază că prezentarea unui certificat de concediu medical pentru data de 9 mai 2023, nu poate reprezenta o justificare a intimatei pentru a nu se prezenta în ședința de judecată din data de 10 mai 2023, în condițiile în care pentru această ultimă dată magistratul nu a justificat absența. În plus, reiterează că magistratul a fost în acea zi prezent la birou.

Instanța disciplinară a considerat în mod nelegal că atitudinea magistratului care a anunțat în 09 mai 2023 că se află în concediu medical, fără a indica durata concediului medical, cu consecința desemnării unui alt procuror să asigure reprezentarea parchetului în Completul x Penal, nu reprezintă un refuz explicit nejustificat din partea magistratului.

Precizează că desemnarea unui alt procuror să participe la ședința de judecată a Completului x Penal a fost determinată chiar de atitudinea magistratului care nu a informat conducerea parchetului cu privire la durata concediului medical, astfel că prim-procurorul parchetului a fost nevoit să ia măsuri pentru a desemna un alt magistrat procuror care să participe la ședința de judecată din 10 mai 2023 pentru a nu fi perturbată activitatea instituției.

Refuzul magistratului de participa la ședința de judecată în care a fost programată constituie elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 în raport de dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. g) și lit. i) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Hotărârea Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947/2019.

Textul de lege ce incriminează această abatere disciplinară nu impune cerința ca, pentru realizarea elementului material al laturii obiective, refuzul de a îndeplini o îndatorire de serviciu să fie explicit, putând astfel fi dedus din alte fapte și împrejurări concrete pentru care nu există justificare obiectivă, căci

ubi lex non distinguit, nec nos dinguere debemus.

(unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă).

În ceea ce privește abaterea prevăzută de 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, apreciază că în mod nelegal instanța disciplinară a reținut că nu subzistă elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare întrucât probele administrate nu relevă cu certitudine că magistratul cercetat a cunoscut că i-a fost respinsă cererea de concediu de odihnă pentru perioada 24-26 aprilie 2023.

Astfel, probele administrate în cauză au relevat că procurorii cu funcții de conducere i-au adus la cunoștință respingerea cererii de concediu de odihnă atât verbal în data de 21 aprilie 2023, cât și printr-un mesaj trimis de compartimentul grefă. (proces-verbal audiere prim-procuror adjunct D. și proces-verbal audiere magistrate B.). Din declarația doamnei grefier E. a reieșit că aceasta i-a comunicat magistratului printr-un mesaj text de tip SMS, pe telefon, în data de 24 aprilie 2023, orele 10:10, că i-a fost respinsă cererea de concediu, însă magistratul nu a răspuns la acest mesaj.

Din verificările efectuate a reieșit că, în cadrul parchetului, a fost emis ordinul nr. 14 din 15 septembrie 2022 al prim-procurorului, prin care s-a stabilit că cererile de concediu vor fi aprobate numai în situația în care procurorii care solicită concediul nu sunt programați de serviciu pe unitate, conform programărilor întocmite atât în sectorul de urmărire penală, cât și în sectorul judiciar, respectiv nu au fost desemnați să participe la ședințe de judecată penale/civile sau nu au în lucru cauze urgente.

Mai arată că doamna procuror A. avea cunoștință de existenta acestui ordin, de vreme ce aceasta a depus la lucrare o cerere de concediu de odihnă din data de 05 aprilie 2023 care a fost respinsă de către prim-procuror în baza rezoluției prim-procurorului adjunct, pentru aceleași motive ca și cele invocate în cererea de concediu formulată de doamna procuror la data de 20 aprilie 2023, respectiv programarea la o ședință de judecată.

Susține recurenta că, în mod nelegal, instanța disciplinară a apreciat că respingerea de către conducătorul parchetului a cererii magistratului de acordare a concediului de odihnă cu motivarea că nu a fost indicat vreun înlocuitor care să participe la ședința de judecată nu este justificată. Astfel, se constată că instanța disciplinară nu a luat în considerare un act administrativ ce este în vigoare și care continuă să producă efecte juridice, respectiv, ordinul nr. 14 din 15 septembrie 2022 al prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria X. ce stabilea această obligație.

Prin urmare, în lipsa unei soluții de suspendare/anulare a ordinului prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria X. de către instanța de judecată, soluție ce nu a fost dispusă până în prezent, acesta are caracter executoriu și produce efecte juridice fără ca legalitatea sau temeinicia acestuia să poată fi cenzurată în acest cadru procesual.

Mai arată că oportunitatea aprobării cererii privind acordarea concediului de odihnă aparține conducătorului parchetului care în funcție de volumul de activitate, de resursele umane pe care le are la dispoziție, de complexitatea lucrărilor aflate în lucru va aprecia asupra oportunității acordării concediului de odihnă ce a fost solicitat în afara perioadei vacanței judecătorești, în măsura în care apreciază că cererea este justificată de motive temeinice.

Toate aspectele prezentate anterior denotă faptul că magistratul avea obligația de a verifica dacă i-a fost aprobată cererea de concediu formulată, împrejurare în raport cu care apreciază că intimata a acționat cu intenție indirectă în sensul că deși a prevăzut rezultatul faptei sale, nu l-a urmărit, a acceptat eventualitatea procedurii acestuia, respectiv perturbarea activității instituției la care aceasta își desfășoară activitatea. Din procesul-verbal de audiere a domnului prim-procuror F. a reieșit faptul că prin atitudinea sa, magistratul a îngreunat activitatea parchetului, fiind necesar ca în ședințele la care era planificată pe parcursul săptămânii să participe colega D.

Având în vedere argumentele expuse anterior, apreciază că din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că sunt întrunite elementele de tipicitate ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina magistratului, motiv pentru care consideră că hotărârea pronunțată de Secția pentru procurori în materie disciplinară este nelegală și netemeinică.

În concluzie, învederează că prin comportamentul adoptat de magistrat, care nu s-a prezentat la două ședințe de judecată aflate pe rolul completului de judecată al cărui titular era, fără a prezenta motive obiective care să-i justifice refuzul, cu consecința perturbării activității parchetului în cadrul căruia își desfășura activitatea întrucât alți colegi au fost nevoiți să preia atribuțiile acestuia, prin înlocuirea în activitatea specifică ședinței de judecată întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 constând în absența magistratului de la serviciu în perioada 24-26 aprilie 2023, arată că această împrejurare a fost de natură a afecta activitatea parchetului, fiind întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute pentru această abatere.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de lege.

Intimata procuror A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea atacată fiind, în opinia sa, legală și temeinică.

Apreciază că în mod corect s-a reținut inexistența în speță a celor două abateri prevăzute de art. 271 lit. e) și j) din Legea nr. 303/2022 de către Secția pentru procurori în materie disciplinară în raport cu probele administrate atât cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, cât și cu ocazia judecării acțiunii disciplinare promovate de Inspecția Judiciară, dar și cu situația de fapt reținută de Inspecția Judiciară.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022, arată intimata că nu poate fi reținută această abatere deoarece refuzul său a avut justificare legală și personală.

Referitor la neparticiparea din ședința de judecată din 2 mai 2023, fiind un termen de judecată intermediar, arată că, pe de o parte, nu era planificată să participe la această ședință de judecată, iar, pe de altă parte, participarea în ședințele de judecată era asigurată de procuror C. De asemenea, învederează că nu avea cunoștință de existența termenului intermediar deoarece nu a primit citația pentru acest termen.

Mai arată că a avut un volum mare de activitate, astfel că nu îi poate fi reproșat faptul că nu a studiat listele completului de judecată la care era repartizată în mod obișnuit. În plus, menționează că în activitatea sa a participat la peste o mie de cauze penale și civile aflate pe rolul instanțelor de judecată.

În ceea ce privește termenul de judecată din 10 mai 2023, arată că la dosarul cauzei există un înscris medical din care rezultă că a avut nevoie de un repaus în acea perioadă deoarece a suferit o intervenție chirurgicală la dantură.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022, consideră că recurenta nu a dovedit săvârșirea acestei abateri. Învederează că situația de fapt ce constituie conținutul acestei abateri a fost generată de solicitarea concediului de odihnă care nu a fost aprobată dar care nu i-a fost comunicată.

Prin urmare, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța disciplinară.

Recurenta Inspecția Judiciară a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.

Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului, criticilor formulate de recurentă, apărărilor intimatei, precum și a reglementărilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

Prin hotărârea nr. x din 9 aprilie 2024 pronunțată de Secția pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/P/2023, s-a respins acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. e) și j) din Legea nr. 303/2022, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor abateri.

Argumentele dezvoltate de recurentă în susținerea

ipotezei de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

vizează încălcarea normei de drept substanțial, mai precis a textului legal incriminator, ca și a normelor procedurale pretins încălcate de intimata procuror, invocate în cuprinsul acțiunii disciplinare.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022

, Înalta Curte constată următoarele:

Pentru a se reține abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și  procurorilor este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: programarea procurorului în ședințele de judecată și refuzul de a participa la ședința de judecat să fie nejustificat. Urmarea imediată a acestei abateri disciplinare constă în deteriorarea încrederii și a respectului opiniei publice față de funcția de procuror, cu consecința afectării imaginii justiției, ca sistem și serviciu public.

Înalta Curte constată că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că intimata procuror A. nu a participat în data de 2 mai 2023 la un termen intermediar al ședinței de judecată a Completului x Penal al Judecătoriei X, intimata fiind înlocuită prin serviciul de permanență.

Cu privire la termenul de judecată intermediar, se reține că acesta a fost acordat în ședința din 26 aprilie 2023, cu participarea doamnei procuror B. Așadar, ședința de judecată stabilită pentru un termen intermediar nu a fost cuprinsă în planificarea săptămânală pentru asigurarea participării la ședințele de judecată a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria X., iar termenul a fost stabilit cu participarea altui procuror.

Din susținerile intimatei procuror rezultă că aceasta nu a cunoscut existența termenului de judecată intermediar, iar, pentru un astfel de termen, nu se emit citații și nici nu a fost informată în vreun fel despre acesta.

Față de actele dosarului, în acord cu secția disciplinară, instanța de recurs apreciază că lipsa unor dovezi scriptice care să confirme faptul că aceasta cunoștea termenul stabilit la data de 2 mai 2023 profită intimatei.

Mai mult, pentru că erau cunoscute deficiențele de comunicare dintre intimata procuror A. și conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X./colegii procurori reliefate de martorii audiați în cauză, se apreciază că se impunea încunoștințarea intimatei, într-o formă indubitabilă, despre obligația acesteia de a participa la termenul intermediar din data de 2 mai 2023.

Un alt act material reținut în sarcina intimatei procuror A. constă în neparticiparea acesteia la ședința de judecată din data de 10 mai 2023, conform planificării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X., în Completul x Penal. Urmare a acestei situații, permanența la ședința de judecată respectivă a fost asigurată de doamna procuror B.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, la data de 9 mai 2023, intimata procuror A. a beneficiat de certificat de concediu medical, situație care poate reprezenta, date fiind circumstanțele personale ale intimatei, o premisă obiectivă pentru starea sa de sănătate aferentă zilei de 10 mai 2023, atunci când nu a participat la ședința de judecată menționată. În acest sens, instanța de recurs are în vedere afirmațiile intimatei din întâmpinarea formulată, cât și din fața instanței prin care a arătat că, în ceea ce privește ședința de judecată din data de 10 mai 2023, nu a fost în măsură să își desfășoare activitatea din cauza unei intervenții chirurgicale la dantură, dovedită cu înscris medical depus la dosar.

Se reține, de asemenea, declarația prim-procurorului adjunct, care a arătat că, primind un mesaj din partea doamnei procuror A. în data de 09 mai 2023, ce a anunțat că este în concediu medical, fără alte detalii privitoare la durata concediului, a rugat-o pe doamna procuror B. să participe la ședința de judecată din data de 10 mai 2023 în locul acesteia. Așadar, nu se poate reține un refuz explicit nejustificat din partea intimatei, în sensul neparticipării sale la ședința de judecată, și faptul că era deja stabilit ca un alt procuror să asigure reprezentarea parchetului în Completul x Penal.

Înalta Curte reține că la pronunțarea unei soluții instanța trebuie să-și întemeiază hotărârea pe probe certe care să ateste săvârșirea faptei pentru reținerea acestei abateri disciplinare.

Or, se constată că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea că actele materiale mai sus redate, imputate intimatei, pot antrena, dincolo de orice dubiu, răspunderea sa disciplinară, din contră, lasă loc unui dubiu, atât sub aspectul elementului material al abaterii, cât și al urmărilor pretins a fi produse, ce funcționează în favoarea acesteia, astfel că, se reține că, în mod corect, instanța disciplinară a dat eficiență principiului

in dubio pro reo

.

Ca urmare, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii prevăzute de art. 271 lit. e) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022

, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abatere disciplinară

„absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului”.

Așa cum a reținut și instanța disciplinară, pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesar ca fapta ce constituie abatere disciplinară să întrunească elementele constitutive cu referire la latura obiectivă, latura subiectivă și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și rezultatul produs, iar, în ceea ce privește vinovăția, aceasta trebuie constatată în mod cert în baza probatoriului administrat în cauză.

Din conținutul normei citate mai sus rezultă că aceasta reglementează două modalități alternative ale abaterii disciplinare, respectiv: „

absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat”

și

absențe „care afectează în

mod direct activitatea instanței ori a parchetului

”.

Sub aspectul laturii obiective, elementul constitutiv constă într-o inacțiune neconformă cu îndatoririle profesionale, concretizată în omisiunea repetată a procurorului de a se prezenta la serviciu sau absența nemotivată care afectează în mod direct activitatea parchetului.

În cauza de față, Inspecția Judiciară a reținut în sarcina intimatei procuror A. faptul că, în perioada 24-26 aprilie 2023, aceasta nu s-a prezentat în mod nejustificat la serviciu, perturbând activitatea unității de parchet.

Astfel, pentru a constitui abatere disciplinară, în forma reținută, sub aspectul elementului material al laturii obiective, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor absențe nemotivate, precum și ca acestea să afecteze în mod direct activitatea parchetului. Urmarea imediată a acestei abateri disciplinare este reprezentată de afectarea activității parchetului, cu consecința alterării încrederii cetățenilor în sistemul judiciar.

În ceea ce privește situația de fapt, se reține că, la data de 21 aprilie 2023, intimata procuror A. a formulat o cerere prin care a solicitat acordarea a 3 zile de concediu de odihnă, din anul 2022, pentru perioada 24-26 aprilie 2023. Cererea respectivă a fost respinsă la data de 21 aprilie 2023, prin rezoluția prim procurorului adjunct, motivat de faptul că cererea nu menționa un înlocuitor care să asigure participarea la ședința de judecată. Ulterior, la aceeași dată, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria X. a confirmat rezoluția prim procurorului adjunct.

Din probatoriul administrat, în acord cu instanța disciplinară, se apreciază că nu se poate proba intenția intimatei procuror A. în sensul că aceasta ar fi prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin absența nemotivată de la serviciu (intenție directă) sau a prevăzut rezultatul faptei sale, întrucât cunoaște că are obligația de a se prezenta la serviciu, și, chiar dacă nu urmărește producerea lui, are reprezentarea că este neadecvat comportamentul său, întrucât se afla în contradicție cu obligațiile de serviciu (intenție indirectă).

În cauză, pe de o parte, probele administrate nu relevă, cu certitudine, faptul că intimata procuror A. a cunoscut că i-a fost respinsă cererea de concediu de odihnă pentru perioada 24-26 aprilie 2023. Astfel, la momentul discuțiilor purtate în biroul doamnei prim-procuror adjunct D. se stabilise deja ca în locul intimatei să participe la ședințele acesteia un alt procuror. În plus, faptul că intimatei i s-a transmis un SMS de către un grefier, cu mesajul privind respingerea cererii, neurmat de vreun răspuns, nu poate acredita, pe deplin, încunoștințarea acesteia cu privire la situația cererii.

Pe de altă parte, discuțiile de admitere/respingere a cererii de concediu respective au fost generate de refuzul intimatei procuror A. de a completa cererea cu mențiunea unui înlocuitor, cu toate că, așa cum rezultă din cele arătate mai sus, acesta fusese deja asigurat.

Se reține că, potrivit dispozițiilor legale și infralegale incidente, procurorii au dreptul fundamental la concediu de odihnă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: „

Judecătorii, procurorii magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora beneficiază anual de un concediu de

odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare

. În același sens sunt și prevederile art. 2 alin. (1) din Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 325 din 24 august 2005, conform cărora: „

Judecătorii și procurorii au dreptul anual la un concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, plătit Acest drept nu poate forma obiectul vreunei renunțări sau limitări

”, iar art. 7 alin. (1) din același act, atestă că: „

Dacă judecătorul sau procurorul, din motive justificate, nu a putut efectua integral sau parțial, concediul de odihnă anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, la cererea sa, concediul de odihnă neefectuat va fi acordat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la acest concediu (...).”

În cauză, intimata procuror A. a formulat cererea prin care a solicitat 3 zile de concediu de odihnă aferent anului 2022, care i-a fost respinsă pe motiv că nu a menționat un înlocuitor pentru activitatea sa judiciară. Or, așa cum rezultă din dispozițiile citate mai sus, această obligație nu este prevăzută în sarcina magistratului care solicită aprobarea efectuarea concediului de odihnă.

În acord cu instanța disciplinară, se reține că, în exercitarea atribuțiilor manageriale, conducătorii de parchete pot respinge o cerere de efectuare a concediului de odihnă formulată de un procuror, dacă, prin aprobarea acesteia,  s-ar afecta desfășurarea activității unității de parchet, însă, urmărind, totodată, și respectarea dreptului acestuia la concediul de odihnă. Or, se constată că respingerea cererii de concediu de odihnă, formulată de către intimata procuror A., nu s-a circumscris principiilor arătate anterior, iar existența ordinului nr. 14 din 15 septembrie 2022 al prim-procurorului nu este de natură a infirma această concluzie.

În concluzie, se observă că Secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. j) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători constată că hotărârea instanței disciplinare este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurentă, astfel că, în temeiul art. 51 din Legea nr. 305/2022, coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Inspecția Judiciară împotriva hotărârii nr. x din 9 aprilie 2024 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii ‒ Secția pentru procurori în materie disciplinară, în dosarul nr. x/P/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.