ÎCCJ, Decizia nr. 125/2024

Ședința publică din data de 13 mai 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei x pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I, lit. q) teza I și lit. s) teza I din același act normativ.

Prin Hotărârea nr. 1J din 14 februarie 2024, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, s-a admis în parte acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A. - judecător în cadrul Judecătoriei x .

Astfel, în baza art. 273 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor a fost aplicată doamnei A.-judecător în cadrul Judecătoriei x , sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I și lit. q) teza I din același act normativ.

Totodată, a fost respinsă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A.-judecător în cadrul Judecătoriei x pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca neîntemeiată.

A fost exprimată și o opinie separată doar în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, respectiv în sensul aplicării doamnei A. - judecător în cadrul Judecătoriei x a sancțiunii disciplinare constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 25% pentru o perioadă de 3 luni" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), lit. g) teza I și lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Împotriva Hotărârii nr. 1J din 14.02.2024, a formulat recurs pârâtei A. solicitând: (i) în principal, admiterea recursului și casarea hotărârii atacate; (ii) în subsidiar, admiterea recursului și casarea, în parte, a hotărârii atacate și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022.

Învederează că, deși Inspecția Judiciară a solicitat un număr mai mare al înregistrărilor ședințelor de judecată în care a prezidat în calitate de titular al completului C4 Penal ședințele de judecată în materie penală, aceasta s-a rezumat a exemplifica doar șase ședințe de cameră de consiliu în care pârâta a soluționat propuneri de arestare preventivă și o înregistrare trunchiată a ședinței de judecată publică din 23.02.2023, în care cuvintele pârâtei au fost scoase din context, reproșându-i-se că folosește un ton ridicat față de inculpați în procedurile de soluționare a propunerilor de arestare preventivă, dar și în timpul ședinței de judecată.

Arată că sesizarea privind atitudinea nedemnă față de inculpatul B. și avocatul ales al acestuia, C., a fost formulată de avocatul D. la data de 15.03.2023, persoană care nu a participat la propunerea de arestare preventivă în dosarul nr. x/2023 și care nu cunoștea modul de desfășurare al ședinței din Camera de Consiliu, neavând delegație în dosarul de arestare preventivă. Consideră că, în mod greșit a reținut secția de judecători în materie disciplinară în cuprinsul hotărârii că domnul avocat D., titularul sesizării, ar avea delegație în dosarul de arestare preventivă. Așa cum rezultă din conținutul delegației atașate la dosarul de sancțiune, delegație pe care a depus-o în copie la secția de judecători în materie disciplinară, domnul avocat D. avea delegație în dosarul de urmărire penală nr. 1567/P/2023 și nu în cel care privea propunerea de arestare preventivă a inculpatului E., respectiv în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei x și soluționat de recurenta-pârâtă la data de 14.03.2023.

Prin urmare, invocă excepția nulității absolute a sesizării Inspecției Judiciare formulate de acest avocat cu privire la atitudinea nedemnă a pârâtei în ședința de Cameră de Consiliu din data de 14.03.2023.

În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, arată că din cuprinsul întregului material probator administrat în cauză, rezultă că înregistrările la care se face referire prin hotărârea contestată nu prezintă în integralitate modalitatea în care s-au derulat ședințele de judecată, măsurile preventive dispuse, soluțiile pronunțate în căile de atac și eventuale cereri de recuzare a recurentei formulate de către părți (sub acest ultim aspect, arată că nu au fost identificate astfel de cereri).

Astfel, cu referire la tonul folosit în cadrul ședințelor de judecată, solicită respingerea acestor susțineri, și să se aibă în vedere și circumstanțele particulare ale spețelor unde, dacă părțile sau reprezentanții convenționali ai acestora au folosit un ton ridicat, s-a impus, în opinia pârâtei, din partea președintelui de complet asigurarea poliției ședinței de judecată.

În procesul de individualizare a sancțiunii disciplinare, solicită a se avea în vedere natura și gravitatea abaterilor reținute în sarcina pârâtei, consecințele produse, precum și circumstanțele de ordin personal ale acesteia.

În ansamblul actelor reținute în conținutul abaterii prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, consideră că faptele pentru care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură, față de specificul spețelor, nu prezintă o gravitate sporită și nici o conduită reprobabilă din partea pârâtei. Învederează, în virtutea poziției sale, că a încercat să comunice cu părțile din dosar prin folosirea unui limbaj cât mai accesibil acestora și prin a le atrage atenția asupra consecințelor faptelor lor.

Gravitatea abaterilor disciplinare trebuie apreciată, după cum se afirmă în memoriul de recurs, atât prin prisma presupuselor atitudini nedemne din timpul și în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, dar și din afara instituției, aspecte care nu denotă faptul că manifestările reținute în sarcina sa ar fi depășit limitele rezonabile ale comportamentului echilibrat, pretins unui magistrat.

Totodată, solicită a se avea în vedere la reindividualizarea sancțiunii circumstanțele personale ale recurentei-pârâte, precum vechimea în magistratură și lipsa unei sancțiuni disciplinare anterioare. Consideră că natura și gravitatea abaterilor reținute în sarcina sa nu justifică aplicarea sancțiunii disciplinare celei mai aspre, respectiv a excluderii din magistratură. Apreciază că scopul punitiv și de remediu al procedurii disciplinare poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 273 lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022, sancțiuni ce pot fi individualizate spre minimul perioadei pentru care este dispusă măsura mutării disciplinare.

În sprijinul comportamentului său în timpul ședințelor de judecată atașează, în original, o caracterizare semnată de 100 de avocați din cadrul Baroului x care au participat la ședințele de judecată în materie penală prezidate de recurentă.

Referitor la sesizarea privind săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 alin. (1) lit. g), teza 1 și a abaterii disciplinare prevăzute de art. 271. alin. (1), lit. q) teza 1 din Legea nr. 303/2022, arată că cele două sesizări cu privire la cele doua abateri disciplinare nu au fost conexate, așa cum era corect procedural.

Arată că sesizarea Președintelui Tribunalului x din data de 24.04.2023, a urmat ca răspuns cererii de transfer la Judecătoria Brașov a pârâtei, pentru soluționarea căreia CSM a solicitat evidența restanțelor în redactarea hotărârilor judecătorești ale judecătorului care dorește să fie transferat, care au fost transmise Inspecției Judiciare.

Mai arată cu privire la abaterile disciplinare prevăzute de art. 271 alin. (1) lit. g), teza 1 și lit. q) teza 1 că, până la data de 20.07.2023, a reușit să motiveze toate dosarele penale restante aferente anului 2022. Menționează că până la data la care a fost repartizată în cadrul secției Penale a Judecătoriei x (14.04.2022) a activat în cadrul secției Civile, unde a înregistrat restanțe fiind nevoită ca, în perioada aprilie 2022- octombrie 2022, să motiveze în paralel atât dosare civile, cât și dosare penale, lucru care a determinat înregistrarea restanțelor în materie penală.

Referitor la stocul de dosare al celorlalte completuri, menționează că doi dintre judecătorii titulari din cadrul secției penale au primit completuri nou-înființate, motiv pentru care situația pârâtei nu poate fi comparată cu a acestor completuri, pârâta preluând un stoc de 194 de dosare la data de 14.04.2022 ale completului CP4 aparținând altui judecător, promovat la Tribunalul x .

Menționează că la 01.11.2022, două dintre completurile în materie penală din cadrul secției penale a Judecătoriei x au fost desființate ca urmare a promovării a trei judecători la Tribunalul x , dosarele aferente acestor completuri fiind repartizate completurilor rămase în cadrul secției, așa cum rezultă din hotărârile de colegiu atașate recursului.

În aprecierea existenței unor circumstanțe relevante în procesul de individualizare a sancțiunii disciplinare, solicită a se avea în vedere, faptul că, în perioada în care a înregistrat restanțele în redactare, judecătorii secției penale a Judecătoriei x au avut un volum foarte mare de cauze, caracterizate de complexitatea și diversitatea specifice materiei penale, a căror instrumentare a generat serioase provocări în îndeplinirea atribuțiilor corelative funcției. În aceste condiții, activitatea pârâtei, care are o vechime de 15 ani în magistratură, impune o evaluare nuanțată, în contextul în care consecințele negative ale volumului de muncă s-au răsfrânt, atât asupra activității de redactare a hotărârilor judecătorești, cât și asupra vieții personale a pârâtei, complex de împrejurări care, în opinia sa, reprezintă o circumstanță de natură a justifica aplicarea unei sancțiuni mai puțin severe decât cea aplicată prin hotărârea atacată.

În măsura în care se apreciază că deficiența constatată în privința redactării hotărârilor judecătorești justifică și impune recurgerea la elementele corective specifice regimului disciplinar, pentru considerente de proporționalitate, în circumstanțele descrise, consideră că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins prin aplicarea unei sancțiuni dintre cele prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022.

Mai arată că vechea sancțiune disciplinară ce i-a fost aplicată s-a radiat de drept și, prin urmare, nu mai putea fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate recurentei prin hotărârea atacată.

Pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință: (i) în principal, admiterea recursului și casarea hotărârii nr. 1 J/14.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023; (ii) în subsidiar, admiterea recursului și casarea, în parte, a hotărârii atacate și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 273 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 303/2022.

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Sub aspectul criticilor privind lipsa de interes a persoanei care a sesizat Inspecția Judiciară, precizează că din cuprinsul hotărârii instanței disciplinare se constată că a fost analizată excepția lipsei de interes invocată de magistrat și printr-o motivare amplă și lipsită de echivoc a apreciat că aceasta este nefondată, .

Raportat la criticile invocate de recurentă referitoare la reținerea în sarcina acesteia a abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, trebuie menționat că prin modalitatea în care aceasta a înțeles să se manifeste în ședințele de judecată din 22.12.2022, 23.01.2023,14.03.2023, 06.02.2023 și 23.02.2023 în raport cu părțile din cauzele pe care le-a instrumentat, magistratul a depășit cadrul legal de desfășurare a procesului penal, făcând afirmații nepotrivite, lipsite de respect și neadecvate statutului de magistrat.

Apărarea magistratului potrivit căreia a avut aceste manifestări, atitudini și limbaj din cauza părților sau a apărătorilor, care la rândul lor nu au avut o atitudine corespunzătoare, nu poate fi reținută având în vedere că judecătorul, pentru a păstra solemnitatea ședinței de judecată, are la îndemână alte căi prevăzute de lege și nu trebuie să răspundă cu un comportament necorespunzător.

Maniera în care doamna judecător a înțeles să comunice cu părțile din dosar, prin expresiile utilizate, denotă lipsă de respect și excedează limitelor împușc și permise de exercitarea funcției de magistrat, aducând atingere onoarei și probității profesionale, deși magistratul a susținut că a încercat să comunice într-un limbaj accesibil.

Susținerea potrivit căreia magistratul a participat la un număr de 26 ședințe penale și la numeroase propuneri de arestare preventivă, iar Inspecția Judiciară urmărește să generalizeze că magistratul ar avea în general o atitudine nedemnă nu poate fi reținută de vreme ce înregistrările existente la dosarul cauzei atestă fără dubiu împrejurarea că magistratul a avut o atitudine contrară celei impuse de standardele exercitării profesiei în ședințele de judecată menționate în cuprinsul acțiunii disciplinare.

Faptul că părțile nu au formulat cereri de recuzare nu poate conduce la concluzia că magistratul ar fi manifestat o conduită conformă în exemplele menționate în cuprinsul acțiunii disciplinare, părțile nefiind obligate să uzeze de această cale procedurală, ci dimpotrivă, fiind de datoria judecătorului să asigure caracterul echitabil al procedurii și să nu determine părțile, prin modul în care se adresează acestora sau prin modul în care conduce ședința de judecată, să aibă îndoieli cu privire la imparțialitatea magistratului.

Nici susținerea potrivit căreia soluția dispusă în dosarele reținute în cuprinsul acțiunii nu relevă că aceasta a încălcat vreun drept al inculpaților și că ar fi manifestat părtinire la alegerea măsurii preventive nu poate fi reținută întrucât ceea ce magistratului i s-a reproșat a vizat limbajul neadecvat al acestuia, care distorsionează normalitatea desfășurării ședințelor de judecată prin raportare la climatul și solemnitatea care trebuie să caracterizeze actul de justiție.

Contrar susținerilor recurentei, apreciază că folosirea unui limbaj accesibil nu presupune ca expresiile utilizate să denote lipsă de respect și să excedeze limitelor impuse și permise de exercitarea funcției de magistrat, aducând atingere onoarei și probității profesionale.

Împrejurarea că mai mulți avocați din cadrul Baroului x au semnat o caracterizare a magistratului ce atestă comportamentul adecvat al acestuia nu este de natură a conduce la o altă concluzie, de vreme ce probele administrate au relevat că manifestările adoptate față de justițiabili în ședințele de judecată din datele de 22.12.2022, 23.01.2023, 14.03.2023, 06.02.2023 și 23.02.2023 pot fi caracterizate ca incompatibile cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat, fiind depășite limitele unui comportament admis în interiorul unei instanțe.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, probele administrate în cauză fac dovada faptului că modul specific de lucru adoptat de pârâtă a condus la temporizarea procedurilor judiciare în dosarele cu a căror soluționare a fost învestită, conturându-se un management defectuos în gestionarea activității specifice.

Astfel, în perioada 14.04.2022 - 05.05.2023, doamna judecător a procedat la amânarea succesivă a pronunțării în 311 cauze penale (cu depășirea termenelor legale.) Doamna judecător a dispus, în mod repetat, amânarea pronunțării hotărârilor, cu depășirea termenului maxim legal de 30 zile prevăzut de art. 405 alin. (2) din C. proc. pen. în 278 cauze penale, acestea fiind soluționate după trecerea unui număr de zile cuprins între 34 - 305 zile. De asemenea, doamna judecător, în 33 cauze penale, a amânat, în mod repetat, pronunțarea hotărârilor, cu depășirea termenului maxim legal de 120 zile prevăzut de art. 391 alin. (3) din C. proc. pen., acestea fiind soluționate după trecerea unui număr de zile cuprins între 123 - 215 zile.

Or, acest mod de lucru a avut ca efect prelungirea procedurii judiciare cu durate considerabile, creându-se premisele nesocotirii dreptului părților la un proces echitabil, magistratul dispunând amânarea succesivă a pronunțării, inclusiv în dosare care presupuneau soluționarea cu celeritate. Procedura utilizată de recurentă conduce la concluzia certă că aceasta nu a studiat riguros cauzele cu care a fost învestită, iar modalitatea de instrumentare a cauzelor este de natură a conduce la concluzia că au fost afectate drepturile procesuale ale părților privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil; aceasta deoarece, în intervalul de timp în care cauzele s-au aflat pe rolul instanțelor pentru soluționare, procedurile judiciare au fost întrerupte, împrejurare ce a determinat evident temporizarea soluționării cauzelor.

Sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, din datele statistice depuse la dosar a rezultat că, la data de 08.03.2023, pârâta înregistra întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești pronunțate în 181 de dosare penale, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depășit cu perioade cuprinse între 3 și 223 zile.

Conform registrului de evidență a redactărilor hotărârilor, până la data de 28.05.2023, doamna judecător avea de redactat un număr de 239 hotărâri, mai mult cu 58 de hotărâri față de perioada anterioară, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depășit cu perioade cuprinse între 3 și 324 zile.

Raportat la apărările invocate de magistrat referitoare la volumul de muncă și la complexitatea cauzelor, acestea nu pot constitui o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare în condițiile în care pârâta a avut un volum de muncă comparabil cu cel înregistrat de ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei x, secția penală, încadrându-se în media înregistrată la nivelul secției. Astfel, din datele statistice comunicate de conducerea instanței rezultă că, în perioada 14.04.2022 - 31.03.2023, pârâta a participat la un număr de 20 de ședințe, a rulat 751 de dosare, dintre care au fost soluționate și repartizate spre redactare 693 de dosare.

În raport de datele statistice expuse anterior, intimata arată că operativitatea înregistrată în soluționarea cauzelor și complexitatea dosarelor repartizate spre soluționare pârâtei nu relevă discrepanțe majore în raport cu ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei x, secția penală de natură a constitui un element justificativ de natură a înlătura răspunderea disciplinară a magistratului.

În ceea ce privește gravitatea abaterilor disciplinare raportat la situația de fapt reținută în acțiunea disciplinară a reieșit că magistratului i s-a reținut săvârșirea a trei abateri disciplinare de o gravitate deosebită, abateri care nu au avut un caracter izolat, ci mai degrabă au conturat o caracteristică a atitudinii pârâtei, menționându-se că magistratul a avut un comportament de natură a induce ideea unei funcționări deficitare a sistemului judiciar, cu consecința directă a alterării opiniei publice cu privire la competența și probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le așteaptă de la judecătorii cărora le încredințează apărarea drepturilor sale.

Numărul mare de fapte care se circumscriu laturii obiective a abaterilor disciplinare analizate și persistența în adoptarea unui atitudini neconforme statutului de magistrat depășesc semnificativ limitele rezonabile ale comportamentului echilibrat, pretins unui magistrat din perspectiva îndeplinirii atribuțiilor specifice funcției deținute.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale magistratului, arată că pentru a dispune aplicarea acestei sancțiuni, secția pentru judecători în materie disciplinară a avut în vedere atât împrejurarea că magistratul a mai fost anterior sancționat pentru aceeași faptă, cât și consecințele faptelor magistratului asupra actului de justiție și atitudinea acestuia față de obligațiile profesionale care îi incumbă în virtutea funcției exercitate.

Susținerea magistratului potrivit căreia a intervenit radierea de drept cu privire la fiecare dintre cele două sancțiuni disciplinare aplicate anterior, astfel că nu putea fi invocate în argumentarea instanței referitoare la individualizare, este nefondată întrucât instanța disciplinară a avut în vedere nu doar sancțiunile anterioare, ci și gravitatea concretă a faptelor reținute în sarcina sa.

În concluzie, apreciază că motivele invocate de către recurenta-pârată sunt nefondate și că hotărârea atacată este legală întrucât cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu respectarea și aplicarea corectă a normelor de drept material și procesual, motiv pentru care rugăm onorata instanță să le respingă ca atare, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele și criticile formulate prin memoriul, cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în parte, după cum se va arăta în continuare.

Înalta Curte reține că argumentele dezvoltate de recurenta-pârâtă în cererea de recurs vizează încălcarea normelor de drept substanțial, mai precis, neîntrunirea elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, critici încadrabile în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, recurenta-pârâtă susține, în esență, că nu a avut o atitudine nedemnă față de participanții la procesele din ședințele de judecată indicate prin hotărârea recurată.

Potrivit art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, constituie abatere disciplinară "atitudinile nedemne în timpul serviciului față de colegi, celălalt personal al instanței sau al parchetului în care funcționează, inspectori judiciari, avocați, experți, martori, justițiabili ori reprezentanții altor instituții."

Astfel, pentru existența acestei abateri disciplinare, este necesar ca, sub aspectul laturii obiective, judecătorul să fi avut o atitudine nedemnă față de unul dintre subiecții pasivi expres enumerați de textul de lege, atitudine manifestată în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar, sub aspectul laturii subiective este necesar ca atitudinile respective să fie asumate de judecător în mod conștient și voit sau acceptat.

Se circumscriu noțiunii de "atitudine nedemnă" în sensul prevăzut de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022, acele manifestări comportamentale contrare standardelor de conduită stabilite prin legi și regulamente în sarcina magistraților.

Potrivit dispozițiilor art. 223 din Legea nr. 303/2022, "judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate. Relațiile judecătorilor și procurorilor la locul de muncă și în societate se bazează pe respect și bună-credință."

De asemenea, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor statuează că "Judecătorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor."

Codul de conduită judiciară, intitulat și Principiile de la Bangalore, stabilește printre standardele de conduită, aplicabile și sistemului nostru judiciar, atât pentru judecători, cât și pentru procurori, prevederi referitoare Ia imparțialitate și etichetă care impun magistratului obligația de a adopta un comportament, atât în cadrul exercitării funcției, cât și în afara acesteia, de așa natură încât să mențină încrederea publicului, a juriștilor și a justițiabililor în corectitudinea și imparțialitatea magistratului și de a-și exercita drepturile și libertățile cetățenești în conformitate cu demnitatea funcției judiciare.

Prin Avizul nr. x din data de 19.11.2002 emis de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni s-a apreciat că, pentru susținerea independenței juridice, atât la nivel instituțional cât și la nivel individual, flecare magistrat trebuie să se comporte cu integritate atât în exercițiul funcțiunii, dar și în viața particulară.

În speță, se impută pârâtei atitudinea contrară standardelor de conduită impuse magistraților în relațiile profesionale cu participații la proces în timpul ședințelor de judecată din datele de 22.12.2022, 23.01.2023, 14.03.2023, 06.02.2023 și 23.02.2023.

Prin considerentele hotărârii recurate, secția pentru judecători în materie disciplinară a prezentat în mod detaliat și explicit faptele, astfel cum au rezultat din interpretarea întregului material probator administrat, reținând încălcarea obligațiilor profesionale și urmările acestei încălcări și constatând, în mod corect, incidența art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022.

În ceea ce privește existența elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte prin motivele de recurs invocate sunt contrazise de actele și lucrările dosarului.

Astfel, relativ la existența faptelor reținute în sarcina judecătorului recurent, se reține că instanța de disciplină a făcut o apreciere corectă și completă a materialului probator administrat nemijlocit, ca și a celui rezultat în faza cercetării prealabile.

Situația de fapt, în mod just stabilită, a rămas neschimbată în recurs și a reliefat clar conduita ilicită, vinovăția, rezultatul prejudiciabil și legătura de cauzalitate.

Semnificativ este faptul că recurenta însăși nu neagă în totalitate producerea faptelor, acordând însă propria semnificație acestora.

Comportamentul și maniera în care doamna judecător a condus ședințele de judecată, concretizate prin afirmații și expresii persiflante și neprincipiale, folosirea unui ton neadecvat, iritant și nervos au fost, în mod corect, apreciate ca fiind incompatibile cu onoarea și demnitatea profesiei de magistrat, fiind depășite limitele unui comportament admis în interiorul unei instanțe, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022.

În acest context, comportamentul manifestat de doamna judecător în ședințele de judecată din 22.12.2022, 23.01.2023, 14.03.2023, 06.02.2023 și 23.02.2023 nu s-a circumscris nici dreptului președintelui de complet de a exercita poliția ședinței de judecată, atitudinile imputate depășind cadrul legal reglementat.

Se reține că recurenta-pârâtă afirmă, prin criticile de recurs, că poliția ședinței de judecată este o atribuție a președintelui completului, instanța supremă apreciind că această atribuție trebuie să se realizeze în limitele normelor de conduită prevăzute de lege pentru magistrați, cu utilizarea unui limbaj adecvat și cu acordarea respectului cuvenit participanților la procedurile judiciare.

De altfel, apărările pârâtei judecător în sensul că le-a respectat tuturor inculpaților drepturile procesuale și că, în contextul aducerii la cunoștință a drepturilor și obligațiilor pe care le aveau în faza procesuală în care se afla cauză, a fost posibilă formularea unor astfel de afirmații, dar cu scopul de a înțelege mai bine situația în care se aflau, precum și împrejurarea că nu a mai avut astfel de atitudini, nu sunt de natură a exonera de răspunderea disciplinară, neputând constitui argumente pentru depășirea obligațiilor ce revin fiecărui judecător în exercitarea funcției.

Ca atare, se impune a se considera că atitudinea și comportamentul în discuție, sub aspectul laturii obiective, întrunesc cerințele prevăzute de textul legal incriminator mai sus menționat.

Și în ceea ce privește latura subiectivă, se constată că secția pentru judecători în materie disciplinară a reținut corect vinovăția recurentei magistrat, sub forma intenției indirecte, aceasta rezultând din modul în care magistratul a înțeles să-și încalce obligațiile legale și deontologice derivate din statutul de judecător, probele administrate dovedind existența elementului intențional, volitiv, de natură a atrage răspunderea sa disciplinară.

Consecința imediată și directă a acestor încălcări și pe care recurenta încearcă să o minimalizeze constă în deteriorarea încrederii și a respectului față de funcția de judecător, cu consecința afectării imaginii justiției.

În raport cu cele expuse, nu se poate stabili că, în speța dedusă judecății, instanța de disciplină ar fi dat o greșită încadrare faptelor în discuție.

Subsumată acestui motiv al recursului, este și critica recurentei-pârâte care vizează lipsa interesului titularului sesizării, ca o condiție a demarării acțiunii disciplinare și încălcarea condițiilor generale ale acțiunii civile, concordante dispozițiilor art. 33 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, "Inspecția Judiciară (...) poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată (...) în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori."

Conform art. 266 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:

"Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii sau inspecția Judiciară, direct sau prin conducătorii instanțelor ori parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale ori săvârșirea de către aceștia a unor bateri disciplinare."

Se reține că la 24 aprilie 2023, a fost înregistrată la Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru judecători sesizarea formulată de Tribunalul x, prin președinte, cu privire la activitatea doamnei judecător A. din cadrul Judecătoriei x.

În cuprinsul acestei sesizări se face referire la petiția înaintată de către numitul D. și înregistrată la 15 martie 2023 la Judecătoria x, prin care, în calitate de reprezentant convențional al inculpatului E., în dosarul nr. x/2023, acesta a semnalat anumite aspecte ce vizau comportamentul și atitudinea doamnei judecător A. în ședința de judecată din 14 martie 2023.

Din încheierea de ședință din data de 14 martie 2023 a reieșit că inculpatul E. a fost prezent personal, fiind asistat de doamna avocat C., în substituire pentru apărătorul ales, avocat D..

Prin urmare, se constată că susținerea magistratului în sensul că sesizarea a aparținut unui avocat care nu avea delegație de reprezentare a inculpatului în dosarul nr. x/2023 este nefondată.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea conform căreia aceste sesizări trebuiau conexate deoarece acestea au fost analizate într-un singur dosar disciplinar ce priveau același magistrat și de către un inspector judiciar, nefiind constituite dosare diferite.

Pentru toate aceste considerente, instanța disciplinară a reținut în mod corect că sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Referitor la săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, se reține că legiuitorul a stabilit că reprezintă abatere disciplinară "nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor."

Art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora.

Aceste obligații sau îndatoriri sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor ca standarde de conduită, judecătorii fiind obligați să-și îndeplinească cu competență și corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente și ordine de serviciu. Totodată, judecătorii sunt datori să depună toate diligentele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 și 13 Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor).

Textul art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022 impune îndeplinirea cumulativă atât a condiției încălcării în mod imputabil din partea judecătorului a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, cât și condiția caracterului repetat al acestei încălcări.

În ceea ce privește abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, este de observat, cu titlu preliminar, că recurenta-pârâtă nu contestă situația de fapt, astfel cum a fost reținută în hotărârea atacată, ci formulează critici numai în ceea ce privește aprecierea caracterului imputabil al faptei, prin invocarea de circumstanțe legate de volumul de activitate, situația familială și problemele de sănătate cu care s-a confruntat.

Criticile prin care recurenta-pârâtă tinde să demonstreze existența unei culpe scuzabile justificate de cauze obiective - precum volumul de activitate, complexitatea cauzelor și problemele de sănătate - nu sunt de natură a demonstra contrariul aspectelor reținute de instanța de disciplină sub aspectul caracterului imputabil al conduitei profesionale a pârâtului.

Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, în perioada 14.04.2022 - 05.05.2023, doamna judecător a procedat la amânarea succesivă a pronunțării în 311 cauze penale (evidențiate în Anexa 2 aflată la filele x din lucrarea nr. 23-754 a Inspecției Judiciare) cu depășirea termenelor legale.

În concret, doamna judecător a dispus, în mod repetat, amânarea pronunțării hotărârilor, cu depășirea termenului maxim legal de 30 zile prevăzut de art. 405 alin. (2) din C. proc. pen. în 278 cauze penale, acestea fiind soluționate după trecerea unui număr de zile cuprins între 34 - 305 zile.

De asemenea, doamna judecător a amânat, în mod repetat, pronunțarea hotărârilor, cu depășirea termenului maxim legal de 120 zile prevăzut de art. 391 alin. (3) din C. proc. pen. în 33 cauze penale, acestea fiind soluționate după trecerea unui număr de zile cuprins între 123 - 215 zile.

Astfel, dosarul penal nr. x/2022, având ca obiect infracțiunea de înșelăciune, a rămas în pronunțare la data de 26.05.2022, fiind amânată succesiv pronunțarea pentru o perioadă de 7 luni, respectiv până la data de 27.12.2022, când s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal.

În același sens, s-a reținut că pârâta a dispus amânarea pronunțării în mod repetat, în mod nejustificat și nescuzabil, pentru o durată de timp excesivă, după cum urmează: în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2022 amânarea succesivă a pronunțării s-a dispus pentru o perioadă 7 luni, în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022, nr. z/2021, nr. w/2021, nr. t/2022 și nr. 1830/233/2022 amânarea succesivă a pronunțării s-a dispus pentru o perioadă de 6 luni, în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2021 amânarea succesivă a pronunțării s-a dispus pentru o perioadă de 5 luni, iar în dosarul nr. x/2020 amânarea succesivă a pronunțării s-a dispus pentru o perioadă de 4 luni.

În circumstanțele expuse, întemeiat s-a reținut că este îndeplinită latura obiectivă a abaterii disciplinare, iar, în privința laturii subiective, s-a reținut atitudinea pasivă și lipsită de fermitate a recurentei în aplicarea dispozițiilor procedurale în pofida vechimii dosarelor și a conduitei părților și celorlalți participanți la judecată, magistratul prevăzând consecințele și acceptând producerea lor, dovadă în acest sens fiind lipsa de diligență și de preocupare pentru soluționarea cauzelor cu celeritate ori în cadrul unui termen rezonabil.

Apărările recurentei-pârâte, concentrate pe volumul mare de activitate, complexitatea cauzelor, conduita părților sau alte particularități ale cauzelor, nu pot primi relevanța propusă și nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetitive reprobabile a magistratului, care s-a răsfrânt în mod negativ asupra soluționării cu celeritate a cauzelor, întrucât circumstanțele invocate în apărare nu se regăsesc în mod exclusiv în activitatea recurentei-pârâte ori în cauzele analizate în cadrul prezentei acțiuni disciplinare, ci sunt specifice întregului sistem judiciar și activității oricărui judecător.

Astfel fiind, întemeiat a concluzionat instanța de disciplină că sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii disciplinare în sensul art. 271 lit. g) teza I din Legea nr. 303/2022, reținând caracterul imputabil al modului în care, în mod repetat, în privința litigiilor analizate în cadrul acțiunii disciplinare, magistratul a înțeles să aplice normele procedurale de o manieră ce a avut drept consecință întârzierea procedurilor judiciare, apreciată în mod corect ca fiind de natură a aduce atingere principiului soluționării cauzelor cu celeritate și într-un termen rezonabil, prin nesocotirea obligației ce revine judecătorului conform art. 21 din Constituție, art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 12 și art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor și art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Față de toate aceste considerente, se constată că amânarea pronunțării în modalitățile descrise are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția recurentei-pârâte rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluționării cauzelor expuse mai sus, precum și din modul în care aceasta a înțeles să gestioneze activitatea, deși dosarele menționate înregistrau o vechime considerabilă în sistem.

Perioada și motivele pentru care doamna judecător a dispus amânarea pronunțării în cauzele exemplificate mai sus, frecvența cazurilor în care a apelat la acest procedeu, conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acestuia față de acțiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

În ceea ce privește săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor s-a reținut, că abaterea disciplinară reprezintă "neredactarea hotărârilor judecătorești sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege."

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022, sub aspect obiectiv, constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, iar din punct de vedere al laturii subiective se impune ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.

Art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 instituie în sarcina judecătorilor obligația de a rezolva lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, respectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătorești fiind inclusă în cadrul obligațiilor care revin judecătorului.

Așadar, sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, se reține că potrivit art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. "în cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, hotărârea se redactează de președinte sau de către alt membru al completului de judecată desemnat de președinte în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea minutei și se semnează de toți membrii completului de judecată și de grefier."

Din datele statistice depuse la dosar a rezultat că la data de 08.03.2023, doamna judecător A. înregistra întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești pronunțate în 181 de dosare penale, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depășit cu perioade cuprinse între 3 și 223 zile (evidențiate în Anexa nr. 1 aflată la filele x din lucrarea nr. 23-754 a Inspecției Judiciare).

Conform registrului de evidență a redactărilor hotărârilor, până la data de 28.05.2023, doamna judecător avea de redactat un număr de 239 hotărâri, mai mult cu 58 de hotărâri față de perioada anterioară, termenul legal prevăzut de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen. fiind depășit cu perioade cuprinse între 3 și 324 zile.

În consecință, având în vedere situația de fapt reținută și necontestată prin cererea de recurs, se reține că instanța disciplinară a apreciat, în mod corect, că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare.

Nerespectarea termenelor legale de redactare a hotărârilor de către judecător nu constituie însă singura cerință pentru a putea fi reținută abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022. Astfel, elementul psihologic ce precede și însoțește fapta ilicită trebuie analizat și sub aspectul imputabilității conduitei pârâtei judecător.

În lipsa unor criterii prevăzute de lege, în funcție de care să se stabilească caracterul imputabil al încălcării dispozițiilor legale referitoare la respectarea termenelor în care se efectuează lucrările, se vor avea în vedere toate aspectele care țin de activitatea profesională desfășurată de judecător în perioada de referință și în raport de care să se constate, în concret, dacă această conduită este sau nu imputabilă acestuia. Analizând comparativ activitatea doamnei judecător A. prin prisma datelor statistice comunicate la dosar, secția a reținut că volumul de activitate înregistrat în perioada de referință a fost similar cu volumul celorlalți judecători din cadrul secției penale a Judecătoriei x și cu toate acestea, pârâta înregistra cele mai multe și cele mai vechi restanțe în redactarea în termenul legal de hotărâri judecătorești. Totodată, numai doi dintre judecătorii secției figurau cu 4 respectiv, 11 hotărâri restante.

Prin urmare, volumul de activitate nu justifică, în mod obiectiv, numărul mare de hotărâri neredactate în termenul legal, relevantă fiind și împrejurarea că termenul legal de redactare a fost depășit în unele situații cu până la 324 zile.

Astfel, se reține că, din perspectiva vechimii restanțelor înregistrate de doamna judecător, încheierea finală de cameră preliminară nr. 915 din data de 08.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost redactată la data de 20.03.2023, termenul legal fiind depășit cu 223 de zile. În aceeași situație sunt și încheierile finale de cameră preliminară pronunțate în dosarele nr. x/2022; 4741/233/2022; 6239/233/2022; 6937/233/2022; 6938/233/2022; 6984/233/2022; 6985/233/2022; 6986/233/2022; 7053/233/2022; 7054/233/2022; 7456/233/2022; 7789/233/2022; 7784/233/2022 și 7967/233/2022.

Mai mult, din datele statistice comunicate de conducerea administrativă a secției penale a Judecătoriei x a rezultat că există hotărâri pronunțate în dosare având ca obiect contestație durată proces, modificarea/încetarea obligațiilor, contestații împotriva hotărârii judecătorului delegat, plângere soluții de neurmărire/netrimitere în judecată, contestații la executare, cereri de reabilitare, confirmare renunțare la urmărire penală, respectiv recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine, în care depășirea termenului legal de redactare este considerabilă.

În consecință, în mod judicios, instanța disciplinară a reținut că doamna judecător A. a înregistrat, în mod constant și progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității specifice. Astfel, întârzierile înregistrate de către doamna judecător sunt disproporționate atât sub aspectul duratei acestora, dar și al numărului, prin raportare la ceilalți judecători care își desfășoară activitatea în cadrul secției penale a Judecătoriei x . În acest context, se reține că volumul de activitate și modul specific de lucru invocat nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară și nu justifică în mod real situația de fapt reținută și necontestată de către doamna judecător, în condițiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depășite în cazul unui număr considerabil de hotărâri și cu perioade mari de timp.

Prin urmare, secția a apreciat că această situație este rezultatul deficiențelor în activitatea judecătorului și demonstrează faptul că pârâta nu a conferit suficientă importanță prioritizării lucrărilor, prin redactarea hotărârilor raportat la data pronunțării acestora, cu consecințe asupra duratei rezonabile a procesului penal.

Sub aspectul laturii subiective, se constată, din modul în care pârâta a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce impuneau redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Fapta săvârșită de pârâtă a avut consecințe negative asupra drepturilor procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părți în cauzele evidențiate anterior.

Astfel, întrucât în calculul termenului rezonabil se are în vedere durata judecății, atât în primă instanță cât și în cursul căilor de atac, prin inactivitatea doamnei judecător constând în redactarea cu întârziere sau în neredactarea hotărârilor pronunțate, părțile au fost lipsite de elementul esențial al aducerii la cunoștință a conținutului hotărârilor judecătorești sub aspectul considerentelor, indispensabile în aprecierea de către acestea a argumentelor pro și contra exercitării unei căi de atac.

Această situație s-a perpetuat pe o perioadă de mai multe luni de zile, astfel încât a fost prelungit termenul de soluționare a cauzelor, fiind create premisele încălcării cerinței derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.

În raport de argumentele de fapt și de drept expuse pe larg anterior, secția a reținut că nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 406 alin. (3) din C. proc. pen., în modalitățile descrise anterior, are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

Pentru toate aceste considerente, s-a constatat că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că hotărârea secției pentru judecători este legală și temeinică în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii disciplinare, iar recursul declarat de recurentă este fondat doar în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate.

La aplicarea sancțiunii, instanța trebuie să se raporteze atât la circumstanțele reale identificate de cercetarea judecătorească, precum și la circumstanțele personale ale recurentei.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere circumstanțele profesionale ale magistratului cercetat, conturate de vechimea în magistratură de peste 15 ani.

Scopul imediat al sancțiunii este acela de a determina îndreptarea celui/celei care a comis o faptă disciplinară. De asemenea, sancțiunea constituie și un mijloc de prevenție atât pentru cel/cea sancționat(ă), cât și pentru societate că astfel de fapte nu vor mai fi comise.

Este de necontestat faptul că recurenta-pârâtă a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul comportamentului față de părțile din cauză dar și a componentei de redactare a hotărârilor judecătorești, care a produs consecințe grave în privința drepturilor procesuale ale părților, afectând și încrederea justițiabililor în eficiența sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficiențe ale activității magistratului persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancțiuni apte să îi atragă atenția asupra atitudinii sale.

Totuși, la aprecierea sancțiunii prezintă relevanță și faptul că în perioada de referință recurenta-pârâtă a înregistrat un volum de activitate considerabil privit în mod obiectiv și independent de comparația cu judecătorii din aceeași instanță, atât din punct de vedere al numărului de dosare, cât și al complexității acestora. Astfel, se reține că în perioada 14.04.2022-31.03.2023, pe completurile doamnei judecător A. au fost repartizate un număr de 751 de dosare, fiind soluționate un număr de 693 de dosare.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii disciplinare, Înalta Curte reține că scopul