ÎCCJ, Decizia nr. 111/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea disciplinară

Prin hotărârea nr. 3J din 20 mai 2025, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/J/2024, cu majoritate, s-a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A - judecător în cadrul Judecătoriei X, iar în baza art. 273 alin. (1) lit. f din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor s-a aplicat acesteia sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b, lit. l și lit. g teza I din același act normativ.

A existat și o opinie separată, în sensul respingerii acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A-judecător în cadrul Judecătoriei X pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b, lit. l și lit. g teza I din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, ca neîntemeiată.

Hotărârea de suspendare

Prin hotărârea nr. 1323 din 21 mai 2025 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători s-a dispus suspendarea din funcție, începând cu data de 21 mai 2025, a doamnei A - judecător în cadrul Judecătoriei X, în temeiul art. 197 alin. (1) lit. g din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

II. Contestația formulată

Prin cererea înregistrată la data de 30 mai 2025, doamna judecător A a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători sub nr. x/1/2025.

Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat admiterea cererii și desființarea hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025 emise de Secția pentru judecători, cu consecința reluării activității sale profesionale.

Totodată, în temeiul art. 52 alin. (4) din Legea nr.  305/2022 cu aplicarea art. 52 alin. (1) din aceeași lege și a art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr.  554/2004, a solicitat suspendarea executării hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025, până la soluționarea prezentei cauze.

O primă critică susținută prin contestația formulată se referă la nelegala compunere a completului de judecată în materie disciplinară care a pronunțat hotărârea de sancționare a contestatoarei, deoarece un membru al acestuia se afla în stare de incompatibilitate, și anume domnul judecător B.

Învederează că starea de incompatibilitate reiese, pe de o parte, din faptul că acesta, având calitatea de președinte al Judecătoriei X a întocmit la data de 23 decembrie 2022, ca urmare a unei conversații telefonice avute cu contestatoarea, un referat care cuprinde elemente de caracterizare și circumstanțe negative în privința acesteia, iar, pe de altă parte, din faptul că domnul judecător și soția sa, care este judecător în cadrul Judecătoriei X se află în relație de prietenie atât cu conducerea acestei instanțe, cât și cu persoanele audiate în cauză.

Or, în opinia contestatoarei, starea de incompatibilitate a unui membru al completului instanței disciplinare existente în procedura principală este de asemenea incidentă și procedurii secundare, de suspendare din funcție a magistratului.

Un al doilea set de critici ale hotărârii contestate se referă la faptul că aceasta nu este motivată.

Se susține că hotărârea conține criteriile ce trebuie avute în vedere pentru stabilirea măsurii prevăzute de legea specială și normele legale incidente și unele considerente din cauza Camelia Bogdan împotriva României.

Contestatoarea arată că hotărârea contestată nu cuprinde analiza temeiurilor de drept incidente stării de fapt din cauză, iar motivarea soluției constă într-o simplă redare a textelor de lege aplicabile, fără a realiza un examen obiectiv de necesitate și proporționalitate cu scopul urmărit prin suspendarea din funcție a magistratului și nici nu explică care ar fi gravitatea abaterilor disciplinare reținute. În opinia contestatoarei, motivarea Secției pentru judecători, în care doar sunt enumerate criteriile legale de evaluare a suspendării din funcție, nu corespunde exigențelor unei motivări adecvate a actului contestat, nu numai prin lipsa raționamentului care a condus la luarea unei astfel de măsuri, ci și raportat la efectele pe care le produce asupra carierei în magistratură și a drepturilor salariale a judecătorului contestator.

Or, motivarea hotărârii este o obligație generală a autorității emitente aplicabilă atât hotărârilor judecătorești, cât și actelor administrative, cu atât mai mult cu cât acestea sunt supuse controlului judecătoresc. Totodată, face referire la jurisprudența CEDO care a stabilit că a motiva o hotărâre judecătorească  presupune să fie examinate în mod real, problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. Aceasta implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, stilul judiciar și tipologia actului de justiție. Obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor sunt susceptibile să influențeze soluția.

Susține contestatoarea că hotărârea atacată nu conține elementele arătate anterior, iar, în aceste condiții, în opinia sa, cenzura și controlul hotărârii de către instanța judecătorească nu se pot realiza.

În plus, învederează că, în materia aplicării sancțiunilor disciplinare, conform Legii nr. 303/2022, dovedirea condițiilor care justifică suspendarea din funcție este obligatorie, în condițiile în care procedura nu are niciun element de contradictorialitate, fiind soluționată fără citarea și participarea părților, iar soluția este întemeiată pe dispozițiile art. 197 alin. (1) lit. g din legea evocată.

În continuare, prin cererea formulată, contestatoarea învederează faptul că hotărârea instanței disciplinare prin care a fost sancționată cu excluderea din magistratură a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale. Având în vedere că hotărârea de suspendare are la bază hotărârea de sancționare, criticile nelegalitate invocate cu privire la această din urmă hotărâre sunt de natură a afecta atât legalitatea, cât și temeinicia hotărârii de suspendare.

Astfel, referitor la nelegalitatea hotărârii de suspendare, contestatoarea arată că aceasta rezultă din modalitatea în care procedura de judecată în cauza principală s-a desfășurat în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară. Arată că, și fără a examina fondul cauzei disciplinare, poate fi remarcat faptul că, în cauză, a fost încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece nu au fost respectate garanțiile procesuale și procedurale naționale, convenționale și unionale în materie disciplinară privind magistrații.

În susținere, arată, în esență, că, deși a solicitat expres, instanța disciplinară nu a audiat niciun martor.

În plus, în opinia contestatoarei, în cauză, a fost încălcat principiul egalității de arme în raport cu intimata Inspecția Judiciară din perspectiva faptului că atât în faza cercetării prealabile cât și în procedura derulată în fața instanței disciplinare nu i-au fost încuviințate probele solicitate.

Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii de suspendare vizează depășirea de către Secția pentru judecători în materie disciplinară a limitelor și a obiectului judecății stabilite prin Rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare nr. 24-1796/a1 din 20 octombrie 2024 emisă de intimata Inspecția Judiciară. Astfel, susține contestatoarea că instanța disciplinară a omis să constate că anumite fapte nu pot fi apreciate ca fiind comportament șicanatoriu, astfel cum acestea au fost reținute în hotărârea de sancționare. Astfel, deși instanța disciplinară a reținut că formularea plângerii prealabile împotriva Deciziei nr. 3 din 27 februarie 2025 emise de Președintele Secției Penale din cadrul Judecătoriei X este o acțiune ce reprezintă comportament șicanatoriu la dresa conducerii instanței, această decizie a fost revocată de Președintele Judecătoriei X prin Decizia nr. 19 din 20 martie 2025, prin care s-au dispus măsuri administrative pentru soluționarea deficiențelor existente cu privire la modalitatea de desfășurare a ședințelor de judecată în materie de drepturi și libertăți, deficiențe sesizate de contestatoare prin plângerea formulată. De asemenea, instanța disciplinară nu a avut în vedere faptul că decizia prin care conducerea instanței a respins cererea de luare a unor măsuri cu privire la securizarea biroului contestatoarei a fost atacată de către aceasta în considerarea faptului că este încălcat dreptul la viață privată și sediu profesional, cauza aflându-se pe rol. Or, în opinia contestatoarei, aceste împrejurări nu constituie comportament șicanatoriu, astfel cum s-a reținut prin hotărârea de sancționare.

Prin contestația formulată este criticată, de asemenea, hotărârea de suspendare din funcție, sub aspectul temeiniciei acesteia. Contestatoarea apreciază că, în cauză, nu a fost analizată în niciun fel incidența dispozițiilor legale, iar faptele ce îi sunt imputate și reținute ca întrunind elementele constitutive ale abaterilor disciplinare sunt prezentate de o manieră vagă, generică și abstractă în hotărârea de suspendare.

Așadar, în lipsa motivării cu privire la gravitatea abaterilor reținute și a urmărilor acestora astfel cum s-a reținut prin hotărârea de suspendare, contestatoarea prezintă faptele ce îi sunt imputate, învederând că niciuna dintre acestea nu întrunește elementele constitutive ale abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa.

Un alt set de critici ale hotărârii de suspendare se referă la disproporția vădită și nerezonabilă dintre natura, gravitatea abaterilor reținute și urmările acestora și suspendarea din funcție a magistratului contestator. Contestatoarea apreciază că, în fapt, suspendarea sa din funcție reprezintă luarea unei măsuri disimulate de represalii împotriva sa pentru că acționând ca și avertizor în interes public și de bună-credință, în temeiul Legii nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public, l-a sesizat pe Președintele României cu privire la posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională cu un posibil conflict juridic între Consiliul Superior al Magistraturii și Parlamentul României ca urmare a refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta normele de auditare externă a sistemului de repartizare aleatorie a lucrărilor de inspecție judiciară și pentru că a formulat plângere prealabilă la Consiliul Superior al Magistraturii prin care a solicitat adoptarea acestor norme și realizarea efectivă a auditării respective.

Cu privire la cererea de suspendare a cererii de suspendare a executării hotărârii contestate, contestatoarea apreciază că în cauză sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.  554/2004 pentru a se dispune suspendarea hotărârii, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Or, în speță, cazul bine justificat este reprezentat de faptul că există îndoială privind legalitatea hotărârii de suspendare din funcție, atât prin nemotivarea acestei hotărâri, cât și prin existența viciilor de procedură din cauza principală.

Arată că, în speță, condiția pagubei iminente este, de asemenea, îndeplinită deoarece, deși suspendarea din funcție are caracter temporar, aceasta presupune lipsirea totală de venituri și imposibilitatea exercitării profesiei până la judecarea definitivă a procedurii disciplinare.

Susține și că, deși pe durata suspendării sale din funcție nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicții și incompatibilități, nu are posibilitatea și puterea mentală și psiho-emoțională să identifice un alt loc de muncă, în care să exercite profesia juridică.

Mai arată că are o vechime însemnată în magistratură, nu a fost sancționată disciplinar niciodată, a avut doar calificatul foarte bine la evaluarea profesională, are în întreținere, creștere și educare un copil de 5 ani, are mai multe credite bancare, dar și că a fost profund marcată psiho-emoțional de decesul tatălui său, în anul 2023 și că procedura disciplinară i-a deteriorat starea de sănătate și i-a afectat grav liniștea personală și viața de familie.

III. Apărările intimaților

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat.

Cu referire la prima categorie de critici vizând pretinsa stare de incompatibilitate a domnului judecător B, în calitate de membru al instanței disciplinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că acestea excedează cadrului procesual al cauzei, fiind, totodată, lipsite de orice fundament.

Arată că hotărârea prin care s-a aplicat contestatoarei sancțiunea excluderii din magistratură a fost emisă într-o procedură diferită de cea în care s-a pronunțat hotărârea contestată în prezenta cauză prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție, respectiv Secția pentru judecători a emis această hotărâre în exercitarea atribuțiilor de autoritate publică, iar nu în calitate de instanță de judecată în materie disciplinară.

În acest context, precizează că intimata Inspecția Judiciară nu deține calitate procesuală pasivă în contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor de suspendare din funcție a magistraților.

Totodată, apreciază că starea de incompatibilitate a membrului Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi analizată în prezentul cadru procesual deoarece aceasta este o exigență aplicabilă exclusiv procedurilor judiciare, respectiv procedurilor pentru care legea prevede în mod expres asigurarea acestor garanții, nefiind incidentă în cazul hotărârii prin care s-a dispus suspendarea din funcție a contestatoarei, pronunțată de Secția pentru judecători în exercitarea atribuțiilor de organ administrativ.

În ceea ce privește nemotivarea hotărârii contestate, intimatul consideră aceste critici vădit nefondate din perspectiva faptului că acestei hotărâri, care a fost pronunțată de Secția pentru judecători în exercitarea atribuțiilor sale privind cariera judecătorilor, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 50 din Legea nr.  305/2022 care stipulează în mod expres toate elementele care trebuie să se regăsească în motivarea hotărârii prin care se soluționează acțiunea disciplinară.

Or, în lipsa unor dispoziții exprese, hotărârii Secției pentru judecători prin care s-a dispus măsura suspendării din funcție a unui magistrat îi sunt aplicabile dispozițiile generale în materie de motivare a actelor administrative, respectiv argumentarea de o manieră clară, coerentă și lipsită de ambiguități și de contradicții, care să permită urmărirea raționamentului care a condus autoritatea publică la adoptarea unei anumite soluții.

Prin urmare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii consideră că hotărârea atacată respectă standardul de calitate a motivării actului administrativ, Secția pentru judecători examinând necesitatea și proporționalitatea măsurii suspendării din funcție a contestatoarei în acord cu dispozițiile legale incidente, apreciind, totodată, asupra situației de fapt și din perspectiva Hotărârii pronunțate la 20 octombrie 2020 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Camelia Bogdan împotriva României.

În continuare, prin întâmpinare se susține că în ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la legalitatea procedurii de judecată desfășurate în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară, precum și a hotărârii nr. 3J din 20 mai 2025 a Secției pentru judecători în materie disciplinară, acestea nu pot fi analizate în cauză deoarece excedează prezentului cadru procesual.

În plus, învederează faptul că garanțiile procesuale și procedurale pretins încălcate de către Secția pentru judecători în materie disciplinară (respectiv dreptul la audierea martorilor principali al cauzei, principiul egalității de arme și dreptul de a obține copii audio de pe înregistrările ședinței de judecată) sunt aplicabile exclusiv în cazul procedurilor judiciare, respectiv al procedurilor pentru care legea prevede în mod expres asigurarea acestor garanții, cum este situația procedurii disciplinare ce se desfășoară în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară care îndeplinește rolul de instanță de judecată, nu și în cazul hotărârii prin care s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantei, pronunțată de Secția pentru judecători în exercitarea atribuțiilor de organ administrativ.

În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la descrierea

faptelor care constituie abateri disciplinare și la încadrarea juridică a acestora, subliniază intimatul că acestea excedează, de asemenea, obiectului cererii, neputând fi primite și analizate în cadrul contestației având ca obiect hotărârea Secției pentru judecători nr. 1323 din 21 mai 2025 prin care s-a dispus măsura suspendării din funcție a judecătorului contestator.

Prin întâmpinare, intimatul apreciază ca fiind vădit nefondate și criticile reclamantei vizând temeinicia hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025 a Secției pentru judecători, sub aspectul proporționalității măsurii dispuse. În opinia intimatului Consiliului Superior al Magistraturii că în contextul situației de fapt reținute în cauză și față de gravitatea deosebită a abaterilor reținute, în mod corect a apreciat Secția pentru judecători că măsura suspendării din funcție a contestatoarei era necesară și proporțională.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025 a Secției pentru judecători, intimatul solicită respingerea acestei cereri având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii.

La data de 19 iunie 2025, contestatoarea A a depus concluzii scrise prin care a reluat susținerile din contestație cu referire la cauze CEDO aplicabile cauzei. A depus în susținere înscrisuri.

La data de 23 iunie 2025, contestatoarea A a depus completare a concluziilor scrise depuse anterior, prin care precizează motivele pentru care apreciază că se impune suspendarea executării hotărârii.  A depus în susținere înscrisuri.

La data de 24 iunie 2025, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise prin care a nuanțat susținerile din întâmpinare.

Intimata Inspecția Judiciară a depus, în ședință publică, note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar în ceea ce privește contestația a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

IV. Asupra contestației de față, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține următoarele:

În acest context, s-a făcut distincție între atribuțiile administrative ce revin C.S.M., în calitate de autoritate publică, și atribuțiile administrativ-jurisdicționale ale C.S.M., în îndeplinirea rolului de instanță extrajudiciară în materie disciplinară.

S-a arătat că, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este limitată la căile de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile C.S.M. constituite în materie disciplinară, în îndeplinirea rolului de instanță de judecată prevăzut de art. 134 alin. (2) din Constituție și, subsecvent, la nivel infraconstituțional, prin art. 44 alin. (1) din Legea nr.  317/2004.

În privința hotărârilor pronunțate de Secțiile C.S.M. prin care se dispune suspendarea din funcție a magistratului în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e și alin. (2) din Legea nr.  303/2004, s-a reținut că sunt adoptate în exercitarea atribuțiilor de autoritate publică ale C.S.M., fiind considerate incidente normele de competență de la art. 9 din Legea nr.  304/2004, conform cărora aceste hotărâri „pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.”

În schimb, de „lege lata”, prin Legea nr.  305/2022, au fost aduse modificări importante în reglementarea hotărârilor pronunțate de Secțiile C.S.M. prin care se dispune suspendarea din funcție a magistratului în legătură cu procedura disciplinară.

Astfel, în cazul prevăzut de art. 197 alin. (1) lit. g din Legea nr.  303/2022 și art. 52 alin. (11) din Legea nr.  305/2022, hotărârile secțiilor prin care judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii secției corespunzătoare de aplicare a sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură și data eliberării din funcție sunt reglementate în cadrul Secțiunii a 4-a din Capitolul III al Legii nr. 305/2022 – „Atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor”.

Deși suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor este o atribuție a Secțiilor C.S.M. prevăzută cu caracter general la art. 40 alin. (1) lit. i din Legea nr.  305/2022, trebuie observat că, în cazul hotărârilor de suspendare din funcție reglementate cu caracter special la art. 52 din aceeași lege, calea de atac a contestației este de competența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie disciplinară (art. 52 alin. (2), spre deosebire de celelalte hotărâri cu caracter individual ale plenului și secțiilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, care pot fi atacate cu contestație la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție (art. 29 alin. (6)

În plus, cele două categorii de hotărâri au și un regim diferit sub aspectul redactării – la momentul pronunțării în cazul hotărârii atacate (art. 52 alin. (1) fraza a II-a), față de cel mult 20 de zile de la adoptare pentru celelalte hotărâri privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor (art. 29 alin. (5)

Această diferență de reglementare impune concluzia că hotărârea de suspendare din funcție atacată în cauză este un act emis în cadrul procedurii disciplinare, iar nu într-o procedură complet diferită, respectiv în exercitarea atribuțiilor de autoritate publică ale Secției pentru judecători a C.S.M., așa cum se susține în mod greșit în întâmpinarea pârâtului C.S.M.

Cu alte cuvinte, pronunțarea hotărârii de suspendare din funcție atacată în cauză se integrează în atribuțiile administrativ-jurisdicționale ale C.S.M., în îndeplinirea rolului de instanță extrajudiciară în materie disciplinară, în mod similar pronunțării hotărârii prin care a fost aplicată sancțiunea „excluderii din magistratură”.

Pentru aceste motive, în unanimitate, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Inspecția Judiciară va fi respinsă.

Prin întâmpinare, pârâtul C.S.M. a susținut că incompatibilitatea membrilor din componența unui organ colegial reprezintă o exigență aplicabilă exclusiv procedurilor judiciare, nefiind incidentă în cazul hotărârii prin care s-a dispus suspendarea din funcție a reclamantei, astfel încât primul motiv de nelegalitate excedează prezentului cadru procesual.

Această apărare este nefondată.

Natura juridică de act administrativ-jurisdicțional integrat procedurii disciplinare a hotărârii de suspendare din funcție reglementate de art. 52 alin. (11) raportat la art. 52 alin. (1) din Legea nr.  305/2022 atrage incidența dispozițiilor art. 49 alin. (6) din aceeași lege, privind cazurile de incompatibilitate/recuzare ale membrilor secțiilor în materie disciplinară.

În sprijinul acestei interpretări, trebuie remarcat că prevederile art. 52 alin. (11) din Legea nr.  305/2022 fac trimitere la măsura suspendării din funcție dispuse pe durata procedurii disciplinare (art. 52 alin. (1), măsură care poate fi luată, în condițiile legii, de membrii secției în materie disciplinară care îndeplinesc cerințele de imparțialitate.

Cu titlu de exemplu, în situația obiectivă a rudeniei dintre membrul secției și magistratul cercetat (art. 49 alin. (6) lit. a din lege), incompatibilitatea evidentă în soluționarea acțiunii disciplinare atrage în mod subsecvent și incompatibilitatea în dispunerea suspendării din funcție, nefiind de conceput ca membrul incompatibil să participe la luarea unei măsuri privind cariera rudei sale.

În consecință, în unanimitate, Completul de 5 judecători apreciază că primul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, referitor la incompatibilitatea unui membru al secției în materie disciplinară, trebuie analizat pe fond.

Potrivit art. 49 alin. (6) lit. b din Legea nr.  305/2022, „cererea de recuzare a membrilor secțiilor în materie disciplinară este admisibilă (…) ori de câte ori, față de calitatea persoanei vizate de acțiunea disciplinară, imparțialitatea acestora ar putea fi afectată”.

Standardul de apreciere a imparțialității judecătorului stabilit prin norma citată nu este diferit de acela prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. („există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa”), cu atât mai mult cu cât potrivit art. 49 alin. (14) din Legea nr.  305/2022, dispozițiile din prezenta lege ce reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu dispozițiile Legii nr. 134/2010 (C. proc. civ.), în măsura în care nu sunt incompatibile cu aceasta.

Astfel, plecând de la premisa că reglementarea cazului de incompatibilitate referitor la imparțialitate din C. proc. civ. corespunde standardelor consacrate în jurisprudența C.E.D.O., privind demersul subiectiv, ce tinde a determina ceea ce judecătorul gândește în forul său interior într-o cauză anume, și demersul obiectiv, cu scopul de a cerceta dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa (Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, par. 30, și Grieves c. Regatului Unit [MC], 16 decembrie 2003, nr. 57067/00, par. 69), rezultă că o interpretare extensivă a sferei de apreciere a imparțialității în procedura disciplinară nu se justifică.

Mai exact, imparțialitatea membrilor secțiilor în materie disciplinară nu trebuie apreciată în mod unilateral, din perspectiva persoanei vizate de acțiunea disciplinară, ci este necesară identificarea unor aspecte care atrag dubii temeinice cu privire la imparțialitate, din perspectiva unui observator obiectiv.

Analizând în concret motivele de incompatibilitate invocate, reținem că judecătorul suspendat a formulat două cereri de recuzare a d-lui judecător B, care au fost respinse în procedura disciplinară, prin care a invocat, în esență, următoarele aspecte, reluate în prezenta contestație:

- în cadrul cercetării disciplinare, a fost depus un înscris intitulat „Referat din 23.12.2022”, întocmit de judecătorul B, în calitate de președinte al Judecătoriei X, care ar cuprinde o serie de elemente de caracterizare și circumstanțiere negative la adresa contestatoarei;

- între membrul C.S.M. B și soția acestuia, C, vicepreședinte al Judecătoriei X la momentul sesizării disciplinare, pe de o parte, și judecătorii D și E, pe de altă parte, există strânse și apropiate relații de prietenie, dovedite cu fotografii afișate pe rețelele de socializare virtuală;

- între membrul C.S.M. B și judecătorii F și G, detașați la C.S.M., există o relație de prietenie foarte apropiată.

Aspectele invocate nu sunt însă de natură a afecta în mod întemeiat imparțialitatea d-lui judecător B și nu au atras incompatibilitatea membrului C.S.M. de a participa la adoptarea hotărârii contestate.

Astfel, în ceea ce privește înscrisul intitulat „Referat din 23.12.2022”, acesta nu a fost reținut în considerentele Hotărârii nr. 3J/20.05.2025 a Secției pentru judecători în materie disciplinară nici ca mijloc de probă în privința abaterilor disciplinare, nici la individualizarea sancțiunii aplicate. Prin urmare, înscrisul este lipsit de relevanță în acțiunea disciplinară și nu este suficient pentru a naște îndoieli în privința imparțialității d-lui judecător B în evaluarea unor fapte ulterioare.

În ceea ce privește relațiile de prietenie dintre membrul C.S.M., soția acestuia și alți judecători de la nivelul instanțelor din Ploiești, simplele fotografii expuse pe rețele de socializare virtuală sau în mediul on-line nu sunt suficiente pentru a dovedi intensitatea pretinsei relații de prietenie dintre acești judecători, astfel încât să atragă în mod întemeiat dubii cu privire la imparțialitatea d-lui judecător B.

În consecință, în unanimitate, Completul de 5 judecători constată că primul motiv de nelegalitate invocat de contestatoare este neîntemeiat.

În lipsa unor dispoziții exprese, acest conținut al hotărârii prin care se soluționează acțiunea disciplinară nu este aplicabil și hotărârilor de suspendare din funcție prevăzute de art. 52 din Legea nr.  305/2022. Potrivit art. 43 alin. (7) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 122/2023 „Hotărârile Secției pentru judecători prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară și cele prin care s-a dispus suspendarea din funcție în temeiul art. 197 alin. (1) lit. f și g) din Legea nr.  303/2022 se redactează de Biroul grefa secțiilor, la momentul pronunțării”, fără a fi reglementat în mod detaliat și conținutul hotărârii prin care se dispune suspendarea din funcție, precum în cazul hotărârii prin care se soluționează acțiunea disciplinară.

Cu toate acestea, având în vedere natura juridică a actului contestat, de hotărâre subsumată atribuțiilor în materie disciplinară ale Secțiilor C.S.M., sunt aplicabile prevederile art. 49 alin. (14) din Legea nr.  305/2022, potrivit cărora dispozițiile din prezenta lege ce reglementează procedura de soluționare a acțiunii disciplinare se completează cu dispozițiile Legii nr. 134/2010 (C. proc. civ.), în măsura în care nu sunt incompatibile cu aceasta.

Așadar, hotărârea de suspendare din funcție prevăzută de art. 52 din Legea nr.  305/2022 trebuie să îndeplinească standardele de motivare a unei hotărâri judecătorești, adaptate în mod corespunzător procedurii disciplinare.

De altfel, chiar emitentul actului contestat se referă la Hotărârea pronunțată de C.E.D.O. la 20.10.2020 în cauza Camelia Bogdan împotriva României, în care se arată la paragraful 70 că „garanțiile art. 6 § 1 din Convenție aplicabile procedurii disciplinare principale se aplică și suspendării temporare din funcție a reclamantei (a se vedea cauza Paluda, pct. 33-34).”

În cauză, deși succint motivată, hotărârea de suspendare din funcție conține o prezentare sintetică a faptelor judecătorului cercetat care constituie abateri disciplinare, precum și sancțiunea disciplinară aplicată, constând în „excluderea din magistratură”.

Având în vedere că, în Hotărârea nr. 3J/20.05.2025 a Secției pentru judecători în materie disciplinară, prin care a fost soluționată acțiunea principală, există ample considerente cu privire la abaterile disciplinare reținute, precum și cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, nu se impunea reluarea acestor aspecte în cuprinsul hotărârii de suspendare din funcție.

Apoi, secția în materie disciplinară a apreciat, în raport cu criteriile prevăzute de art. 197 alin. (1) lit. g din Legea nr.  303/2022 (natura, gravitatea abaterilor reținute și urmările acestora) că se impune suspendarea din funcție a magistratului.

Deși această simplă apreciere nu dezvoltă motivele pentru care se impune suspendarea, nu se poate susține că secția în materie disciplinară nu a efectuat un examen din punct de vedere al necesității și proporționalității măsurii, având în vedere că, la pag. 33-36 din Hotărârea nr. 3J/20.05.2025 a Secției pentru judecători în materie disciplinară, se regăsesc ample considerente cu privire la individualizarea sancțiunii, arătându-se argumentele pentru care a fost aplicată sancțiunea „excluderii din magistratură”.

Modalitatea în care a fost redactată și motivată hotărârea de suspendare din funcție nu împiedică controlul judiciar pe calea prezentei contestații. Contrar susținerilor contestatoarei, hotărârea prin care a fost soluționată acțiunea disciplinară nu poate fi considerată „distinctă”, ci este pronunțată în cadrul aceleiași proceduri disciplinare, astfel încât va fi avută în vedere la analiza temeiniciei hotărârii atacate.

În fine, în condițiile adoptării hotărârii de suspendare din funcție în lipsa magistratului vizat, împrejurare necriticată prin prezenta contestație, nu se poate susține că secția în materie disciplinară și-ar fi încălcat obligația de a proceda la un examen efectiv al argumentelor și apărărilor magistratului.

În consecință, în unanimitate, va fi înlăturat și al doilea motiv de nelegalitate invocat prin contestație.

Prin urmare, criticile contestatoarei privind nelegalitatea procedurii de judecată în cauza principală și a Hotărârii nr. 3J/20.05.2025, constând în încălcarea dreptului la audierea unor martori, a principiului egalității de arme în administrarea probațiunii, încălcarea dreptului părții de a obține copii audio de pe înregistrările ședințelor de judecată, depășirea limitelor și obiectului judecății nu pot fi analizate pe fond în această procedură.

În soluționarea contestației reglementate de art. 52 alin. (2) din Legea nr.  305/2022, Completul de 5 judecători verifică dacă măsura suspendării din funcție a magistratului se impune în raport cu criteriile prevăzute de art. 197 alin. (1) lit. g din Legea nr.  303/2022, respectiv cu natura, gravitatea faptei și urmările acesteia.

Această apreciere este însă strâns legată de corecta individualizare a sancțiunii disciplinare aplicate prin hotărârea prevăzută de art. 50 din Legea nr.  305/2022, cu atât mai mult cu cât suspendarea din funcție reglementată de art. 197 alin. (1) lit. g din Legea nr.  303/2022 și art. 52 alin. (11) din Legea nr.  305/2022 are ca premisă și se fundamentează pe sancțiunea disciplinară cea mai severă, a excluderii din magistratură.

Cu alte cuvinte, în aprecierea proporționalității și necesității măsurii suspendării din funcție, Completul de 5 judecători examinează dacă natura, gravitatea faptei și urmările acesteia pot justifica sancțiunea aplicată. În cazul în care există dubii serioase cu privire la corecta individualizare a sancțiunii excluderii din magistratură, suspendarea din funcție a magistratului trebuie să înceteze.

În cauză, secția în materie disciplinară a reținut în sarcina doamnei judecător A următoarele abateri disciplinare:

- art. 271 lit. b din Legea nr.  303/2022 – comportamentul agresiv, conflictual, șicanator la adresa conducerii instanței, a personalului auxiliar și a celorlalți judecători, refuzul de a comunica și colabora în mod direct cu persoanele din conducerea instanței, de a relaționa în condiții de respect și bună-credință în cadrul desfășurării activităților profesionale;

- art. 271 lit. l din Legea nr.  303/2022 – nerespectarea obligațiilor cu caracter administrativ stabilite de art. 129 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin refuzul explicit și nejustificat de a proceda la verificarea în termen a încheierilor și a celorlalte lucrări întocmite de grefierul de ședință;

- art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022 – amânarea repetată a pronunțării într-un număr foarte mare de cauze și pentru perioade ce au depășit considerabil durata maximă prevăzută de lege.

Anterior verificării în concret a proporționalității măsurii suspendării din funcție, se impune efectuarea unui succint examen comparativ al jurisprudenței recente a Completului de 5 judecători al instanței supreme, în cazul aplicării de către Secția pentru judecători a C.S.M. a sancțiunii excluderii din magistratură, urmată de suspendarea din funcție.

Astfel, prin Deciziile nr. 76/18.03.2024 și nr. 125/13.05.2024, sancțiunea excluderii din magistratură a fost înlocuită cu sancțiunea suspendării din funcție pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea unor abateri disciplinare care vizau în mod direct activitatea magistratului în timpul ședințelor de judecată și relațiile profesionale cu participații la proces.

Deosebit de relevant este faptul că, în ambele cazuri, judecătorii sancționați definitiv cu suspendarea din funcție pe o perioadă de 6 luni nu erau la prima abatere, fiind sancționați anterior pentru alte fapte, cu diminuarea îndemnizației, respectiv cu suspendarea din funcție pe 3 luni.

În jurisprudența menționată anterior, s-a consacrat necesitatea aplicării graduale a sancțiunilor disciplinare, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite, excluderea din magistratură fiind cea mai aspră dintre acestea și având, totodată, caracter permanent.

Cerința de a asigura proporționalitatea între gravitatea sancțiunii și comportamentul culpabil calificat ca reprezentând abatere disciplinară este prevăzută și de art. 5.1 din Carta europeană a statutului judecătorilor a Consiliului Europei: „scara sancțiunilor care pot fi impuse este prevăzută în statut și trebuie să se supună principiului proporționalității”.

Or, în prezenta cauză, magistratul se află la prima sancțiune disciplinară aplicată de Secția pentru judecători a C.S.M.

Natura primei abateri disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b din Legea nr.  303/2022, cea care pare a fi cea mai consistentă și la originea conduitei neconforme a judecătorului contestator, relevă existența unui conflict intern la nivelul instanței (Judecătoria X) între judecătorul sancționat și conducerea instanței, o parte a personalului auxiliar și a celorlalți judecători.

Pe de altă parte, această conduită neconformă nu s-a manifestat în îndeplinirea directă a actului de justiție, în raport cu părțile, avocații sau alți participanți la procese, dovadă în acest sens fiind adresa de susținere semnată de 51 de avocați din cadrul Baroului H, în care se arată că „relația profesională cu doamna judecător A a fost ireproșabilă”, conformă codului deontologic și legii care reglementează statutul magistraților.

În același cadru se înscriu și caracterizările pozitive formulate din proprie inițiativă de magistrați și personal auxiliar de specialitate de la Judecătoria X sau de la parchetele sau instanțele unde și-a îndeplinit activitatea anterior doamna judecător A (Parchetul de pe lângă Judecătoria Y, Judecătoria Z), din care rezultă că aceasta e „o colegă sociabilă, echilibrată, cu un înalt grad de profesionalism”, „profesionistă, cât și umană”, „se implică în a ajuta grefierii”, „este o persoană demnă de respect, un profesionist de excepție și un om de o aleasă calitate morală”, în cadrul Judecătoriei Z „a colaborat eficient cu tot colectivul”, „nu au existat conflicte cu colegii și nici cu conducerea instanței”.

Relevant în cauză este și faptul că Secția pentru judecători a C.S.M. nu a prezentat în hotărârea atacată motive concrete și specifice pentru a dispune măsura suspendării din funcție, limitându-se la argumentele expuse în hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea excluderii din magistratură, referitoare la individualizarea sancțiunii disciplinare.

Nu în ultimul rând, așa cum s-a statuat în jurisprudența Completului de 5 judecători (Decizia nr. 94/01.04.2024), în analiza contestației, trebuie luate în calcul și consecințele în sine ale măsurii suspendării din funcție asupra vieții profesionale și personale a contestatoarei.

Așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 774 din 10.11.2015, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr.  317/2004, în luarea unei măsuri provizorii privind exercitarea funcției de către un magistrat, nu trebuie neglijate nici consecințele negative ale unei asemenea măsuri care se repercutează, în mod direct, asupra vieții profesionale și personale a judecătorului sau procurorului, prin prisma faptului că acesta este pus atât în imposibilitatea de a-și exercita funcția, respectiv de a înfăptui justiția sau de a apăra interesele generale ale societății, ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, după caz, cât și în situația de a nu-și primi indemnizația pe perioada suspendării provizorii.

Astfel, dincolo de situația financiară a contestatoarei, caracterizată, între altele, prin existența unor rate de credit datorate lunar, prezintă relevanță faptul că aceasta are în întreținere un copil minor în vârstă de 5 ani și 6 luni care, potrivit caracterizării psihologice din 16.06.2025, a fost supus indirect unor forme de respingere și excludere socială începând cu data de 20.05.2025, ce au determinat o simptomatologie de natură reactivă și contextuală, ulterior expunerii publice a situației profesionale a mamei.

Analizând în ansamblu faptele imputate contestatoarei, circumstanțele și modalitatea săvârșirii acestora, gravitatea, urmările, ca și implicațiile de ordin profesional și personal, Completul de 5 judecători apreciază că măsura suspendării din funcție adoptată prin Hotărârea nr. 1323 din 21.05.2025 a Consiliului Superior al Magistraturii - Secția pentru judecători nu este necesară și proporțională cu scopul urmărit.

În consecință, în temeiul art. 52 alin. (5) raportat la art. 52 alin. (11) din Legea nr.  305/2022, cu majoritate de voturi, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători va admite contestația formulată de contestatoarea A împotriva Hotărârii nr. 1323 din 21.05.2025 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători și va desființa hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție a judecătorului contestator.

Potrivit art. 52 alin. (4) din Legea nr.  305/2022, „Până la soluționarea contestației, instanța poate dispune, la cerere, suspendarea executării hotărârii”.

Din reglementarea anterior redată, reiese că suspendarea executării hotărârii de suspendare din funcție se poate dispune de instanța de judecată până la momentul soluționării contestației formulate împotriva acestei hotărâri, având deci caracterul unei cereri accesorii, care se formulează pe parcursul judecății contestației.

Având în vedere pronunțarea unei soluții asupra contestației, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători va respinge cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 1323 din 21.05.2025 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate,

Admite contestația formulată de contestatoarea A împotriva hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători.

Desființează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție a judecătorului contestator.

Cu unanimitate,

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Inspecția Judiciară.

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de contestatoarea A privind suspendarea executării hotărârii nr. 1323 din 21 mai 2025 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ..

Opinia separată

Prin prezenta opinie separată îmi manifest dezacordul față de soluția adoptată cu majoritate, în sensul că, depășind considerentele care circumscriu legalitatea compunerii Secției pentru judecători cu domnul judecător B (nu se afla în stare de incompatibilitate)  precum și analiza exigențelor motivării hotărârii contestate (hotărârea este motivată), nu îmbrățișez soluția de admitere a contestației, întrucât, în esență, raportat la natura, gravitatea și urmările faptelor reținute în sarcina contestatoarei, măsura suspendării din funcție este justificată și proporțională.

Astfel, conform art. 197 alin. (1) lit. g din Legea nr.  303/2002, judecătorul este suspendat din funcție „în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii secției corespunzătoare de aplicare a sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură și data eliberării din funcție, dacă Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori apreciază că se impune această măsură în raport cu natura și gravitatea faptei și urmările acesteia”.

Așadar, măsura suspendării din funcție nu se aplică de drept, ci ca urmare a unei aprecieri a Secției competente a CSM, raportat la natura, gravitatea faptei și la urmările acesteia.

În concret, în speță, Secția pentru judecători a constatat că sancțiunea disciplinară a „excluderii din magistratură” a fost aplicată doamnei judecător ca urmare a reținerii săvârșirii abaterilor de la art. 271 lit. b, lit. l  și g) teza I din Legea nr.  303/2022.

Astfel, s-a reținut că atitudinea doamnei judecător care a adoptat un comportament agresiv, conflictual, șicanator la adresa conducerii instanței, a personalului auxiliar și a celorlalți judecători, refuzul de a comunica și colabora în mod direct cu persoanele din conducerea instanței, de a relaționa în condiții de respect și bună credință în cadrul desfășurării activităților profesionale, este circumscrisă abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b din Legea nr.  303/2022.

S-a mai reținut că fapta doamnei judecător concretizată în refuzul explicit și nejustificat de a proceda la verificarea în termen a încheierilor și a celorlalte lucrări întocmite de grefierul de ședință, întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. l  din Legea nr.  303/2022

S-a reținut, de asemenea, de către Secția pentru judecători în materie disciplinară, că doamna judecător a amânat repetat pronunțarea într-un număr foarte mare de cauze și pentru perioade ce au depășit considerabil durata maximă prevăzută de lege, faptă care întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, reținând că faptele reținute sunt de natură a afecta prestigiul funcției de magistrat, în special, și al justiției în general, s-a constatat că se justifică aplicarea față de doamna judecător a sancțiunii excluderii din magistratură.

În analiza legalității și temeiniciei hotărârii de suspendare contestate, cu prioritate, în opinie minoritară, consider că, în prezenta cauză, Completului de 5 judecători nu îi revine în competență să analizeze situația de fapt reținută în hotărârea de excludere a contestatoarei din magistratură, realitatea aspectelor acolo analizate, modul de interpretare a dispozițiilor legale, încadrarea ipotezei de fapt în norma juridică aplicabilă în materia răspunderii disciplinare ori legalitatea individualizării sancțiunii aplicate, aceste aspecte putând fi verificate exclusiv în recursul declarat împotriva hotărârii prin care Secția pentru judecători a aplicat sancțiunea disciplinară a „excluderii din magistratură” și care face obiectul unui alt dosar înregistrat pe rolul Completului de 5 judecători.

Cu alte cuvinte cadrul procesual de față, așa cum în mod constant s-a statuat în jurisprudența Completului de 5 judecători în materie civilă (Decizia civilă nr. 271/4 decembrie 2023; Decizia civilă nr. 93/1 aprilie 2024) nu permite analiza niciunui motiv de p