ÎCCJ, Decizia nr. 268/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pârâtului A, judecător în cadrul Tribunalului X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din același act normativ.

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr. y/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q teza I din același act normativ.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2023, Secția disciplinară, în temeiul dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Legea nr.305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a dispus conexarea dosarului nr. y/J/2023 la cauza ce face obiectul dosarului nr. x/J/2023.

Prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2024 pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/J/2023, s-a respins excepția nulității absolute a rezoluțiilor de exercitare a acțiunilor disciplinare pentru încălcarea principiului repartizării aleatorii a lucrării nr. 23-x și a lucrării nr. 23-y.

În motivare, secția disciplinară a reținut, cu majoritate, că atât lucrarea nr. 23-x, cât și lucrarea nr. 23-y, au fost repartizate în mod aleatoriu utilizând sistemul informatic ECRISIJ, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare, înscrisurile depuse la dosar dovedind modalitatea în care s-a realizat procesul de repartizare aleatorie.

Prin hotărârea nr. x din 27 martie 2024 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară în dosarul nr. x/J/2023, cu majoritate, s-au admis acțiunile conexate formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X, iar în baza art. 273 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, s-a aplicat pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X sancțiunea disciplinară constând în avertisment pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. q teza I din același act normativ.

A fost exprimată și o opinie separată în sensul respingerii acțiunilor disciplinare conexate formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A - judecător în cadrul Tribunalului X pentru săvârșirea din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În motivare, secția disciplinară a reținut, cu majoritate, în ceea ce privește prima abatere reținută, că probele administrate în cauză au relevat faptul că magistratul cercetat a dispus amânarea succesivă a pronunțării într-un număr mare de dosare penale, depășind considerabil durata maximă prevăzută de lege. Prin urmare, faptele săvârșite de magistratul cercetat nu sunt justificate de cauze obiective care să le subsumeze culpei scuzabile și se circumscriu abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

Cu privire la cea de-a doua abatere disciplinară, s-a imputat magistratului cercetat că a înregistrat în mod constant și progresiv întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul legal fiind mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității desfășurate. Prin urmare, secția disciplinară, cu majoritate, a reținut că nerespectarea dispozițiilor art. 406 alin. (3) C. proc. pen. are un caracter imputabil magistratului cercetat, nefiind justificată de cauze obiective care să se circumscrie unei culpe scuzabile, fiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022.

Împotriva Hotărârii nr. x din 27 martie 2024, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru judecători în materie disciplinară, a declarat recurs pârâtul A.

4.1.În primul rând, prin memoriul de recurs a invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin prisma faptului că în cauză a lipsit dovada de repartizare aleatorie a lucrării de inspecție și a faptului că, în mod nelegal, au fost blocați de la repartizare unii inspectori judiciari. Învederează că instanța disciplinară a motivat în mod lapidar respingerea excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare din perspectiva nerespectării repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție ce îl priveau pe magistratul cercetat. Invocă faptul că la dosar nu a fost depusă dovada blocării anumitor inspectori judiciari și nici a stării de incompatibilitate care a determinat blocarea de la repartizare a fiecărui inspector judiciar. Având în vedere această împrejurare, se creează un dubiu cu privire la procedura de repartizare care profită magistratului cercetat. Prin urmare, solicită admiterea recursului cu privire la încheierea recurată, casarea încheierii din 13 martie 2024 și, pe cale de consecință, anularea rezoluțiilor de începere a cercetărilor și de exercitare a acțiunii disciplinare.

Prin încheierea din data de 13 martie 2024 excepția invocată a fost respinsă, instanța disciplinară constatând în mod greșit că nu există motive de nulitate cu privire la repartizarea acțiunilor disciplinare. Cu privire la acest motiv de nulitate, secția s-a rezumat la o motivare sumară, arătând, atât în ceea ce privește Lucrarea nr. 23-y, cât și în ceea ce privește Lucrarea nr. 23-x, că din înscrisurile depuse la dosar rezultă motivele pentru care au fost blocați la repartizare anumiți inspectori, dar fără a antama argumentele concrete evocate referitor la acțiunile disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară. Deși se menționează în cuprinsul încheierii recurate numele inspectorilor blocați la repartizare pentru cele două lucrări, motivele invocate referitoare la nelegalitatea unora dintre aceste blocări nu au fost analizate, constatându-se în mod nelegal că repartizarea a fost făcută în mod corect.

În condițiile în care Inspecția Judiciară nu a înțeles să facă dovada stării de incompatibilitate care a determinat blocarea de la repartizare a fiecărui inspector judiciar, dubiul care planează asupra legalității procedurii de repartizare aleatorie trebuie să fie interpretat în favoarea părților vizate de acuzația formulată de inspectorul judiciar desemnat în aceste circumstanțe îndoielnice. În niciuna dintre situații nu se demonstrează în mod suficient care au fost motivele care au dus la blocarea celor 7 inspectori pentru lucrarea 23-x și a celor 11 inspectori pentru lucrarea 23-y, nu se justifică în mod obiectiv care au fost motivele de incompatibilitate și nu se poate verifica, prin urmare, dacă a fost respectat principiul repartizării aleatorii. Pe cale de consecință, se creează un dubiu cu privire la procedura de repartizare care, potrivit principiului in dubio pro reo profită recurentului.

4.2.Subsumat, de asemenea, motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se invocă faptul că, în mod greșit instanța disciplinară a respins excepția de nulitate a procesului-verbal de sesizare din oficiu, a rezoluțiilor de începere a cercetării disciplinare și de exercitare a acțiunii disciplinare invocate de recurent. Or, în opinia recurentului, atât actele arătate anterior, cât și toate actele subsecvente sunt nule, deoarece nu a existat o reglementare legală și convențională a procedurii disciplinare la momentul efectuării acestora, fiind încălcată și Legea nr. 305/2022.

Recurentul a arătat că sesizarea din oficiu și cercetarea disciplinară s-au desfășurat în baza Normelor pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr. 51/14.VI.2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare și a susținut că, prin Hotărârea din data de 11.V.2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza nr. C-817/21, s-a stabilit că organul care efectuează cercetarea disciplinară și exercită acțiunea disciplinară este incompatibil să adopte norme privind, printre altele, executarea lucrărilor sale.

Cu referire la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța disciplinară a apreciat că „a fost pronunțată într-o cauză care viza o acțiune prin care se solicita anularea unei rezoluții de clasare a unei sesizări disciplinare formulate împotriva inspectorului șef al Inspecției Judiciare, situație diferită de cea dedusă judecății în prezentul dosar.”

Recurentul a arătat că în mod greșit a ajuns instanța disciplinară la această concluzie, cât timp nu identitatea dintre cauze face aplicabilă hotărârea Curtea de Justiție a Uniunii Europene la care a făcut referire, ci considerentele și argumentele pe care Curtea și-a bazat hotărârea; în cauză, organul disciplinar care s-a sesizat din oficiu și a efectuat cercetarea disciplinară este autorul și emitentul normelor în baza cărora a fost efectuată procedura disciplinară, în aceste etape.

Or, după cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene, organul disciplinar nu poate să elaboreze procedura disciplinară, întrucât, în acest caz, nu există una dintre garanțiile cele mai importante ale oricărui proces, și anume garanția de imparțialitate a organului disciplinar.

În ceea ce privește rezoluțiile de exercitare a acțiunilor disciplinare, cu actele subsecvente, trebuie avută în vedere Legea nr. 305/15.11.2022, privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.105/16.11.2022 și intrată în vigoare la data de 16.11.2022.

Potrivit art. 96 alin. (2) din această nouă lege specială, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, se adoptă, se modifică ori se completează regulamentele și actele normative subsecvente care nu sunt în acord cu legea, iar, conform alin. (3) al aceluiași art., până la adoptarea actelor prevăzute de alin. (2) regulamentele și actele normative subsecvente rămân în vigoare numai în măsura în care nu contravin legii noi.

Mai departe, potrivit art. 66 alin. (4) din aceeași lege, normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă, la propunerea inspectorului-șef, prin regulament adoptat prin hotărârea plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, potrivit noii legi, vechile norme pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară au fost abrogate la data de 16.03.2023, până când Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii aveau obligația să adopte noile reglementări în materia procedurii disciplinare. Această obligație nu a fost respectată, astfel că, în perioada 16.03.2023-04.09.2023 (când a fost emisă rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare în lucrarea 23-y) și 07.07.2023 (când a fost emisă rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare în lucrarea 23-x), trebuiau aplicate normele procedurale din noua lege specială, care se completează, în mod exclusiv, cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Așadar, actele de efectuare a cercetării disciplinare în aceste perioade nu mai puteau fi întemeiate pe dispozițiile vechilor norme pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, după cum se poate constata că s-a procedat.

Instanța disciplinară susține că normele vechi au rămas în vigoare inclusiv după data abrogării exprese, până la adoptarea unui regulament, având în vedere că acestea nu erau contrare legii noi. Or, dispozițiile legale sunt cât se poate de clare, în sensul că vechile norme rămân în vigoare pe perioada de 90 de zile, timp în care plenul Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să emită și să publice în Monitorul Oficial un regulament pentru aprobarea de noi norme, iar după trecerea perioadei de 90 zile, de vacatio legis, normele anterioare sunt abrogate în mod expres. Se constată că regulamentul a fost aprobat abia în data de 16.XI.2023, prin Hotărârea nr.164 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul oficial nr. l.070/28.XI.2023. Afirmația instanței disciplinare în sensul că vechiul regulament producea efecte este greșită, cât timp potrivit art. 66 alin. (4) din Legea nr. 305/2022, regulamentul prin care se aprobă normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție trebuie adoptat prin hotărâre a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu prin ordin al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare cum erau adoptate vechile norme.

4.3.Un alt motiv de recurs este cel referitor la faptul că nu a existat o sesizare cu privire la privire la fapta de a nu redacta în termen 125 de încheieri, fiind încălcate dispozițiile art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr.51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare. Arată recurentul că, în fapt, sesizarea Inspecției Judiciare privea o singură încheiere, însă, Inspecția Judiciară, în mod nelegal, a reținut prin aceeași rezoluție de începere a cercetării disciplinare a 125 de hotărâri neredactate, după efectuarea verificărilor în sistemul Ecris și fără încheierea de procese verbale de sesizare din oficiu cu privire la celelalte hotărâri neredactate. Astfel, referitor la lucrarea nr. 23-y, recurentul arată că cercetarea disciplinară nu a fost legal începută, neexistând sesizări care să învestească Inspecția Judiciară.

Potrivit art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr.51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, verificările prealabile sunt limitate la situația de fapt sesizată, iar, în cazul în care, cu ocazia verificărilor prealabile, inspectorii constată indicii privind săvârșirea altor fapte decât cele sesizate, propun, prin referat, sesizarea din oficiu a Inspecției judiciare.

În speță, situația de fapt sesizată de către petentul B privește neredactarea în termenul prevăzut de lege a unei singure încheieri, cea pronunțată în dosarul nr. x/3/2021/al, încheiere cu privire la care s-a și constatat că a fost redactată încă din 2.5.2023 [anterior formulării sesizării de către petent și anterior emiterii rezoluției de începere a cercetării disciplinare].

Prin aceeași rezoluție s-a reținut neredactarea în termenul legal al unui număr de 125 de dosare, ca urmare a verificărilor efectuate în sistemul Ecris.

În cuprinsul hotărârii recurate, instanța disciplinară a reținut cu referire la acest motiv de nulitate că în cauză la data de 9 mai 2023 s-a înregistrat la Inspecția Judiciară sub nr. 23-y sesizarea petentului B și menționează că verificările prealabile și cercetarea disciplinară au vizat toate aspectele care au reieșit din actul de sesizare. De asemenea, instanța disciplinară face trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (1) din ordinul Inspectorului- Șef nr. 51/2021 în care se menționează că inspectorii judiciari pot consulta baze de date, informații și acte din evidențele Inspecției Judiciare ori ale altor autorități și pot face în general orice alte verificări pe care le consideră necesare pentru soluționarea lucrării.

Or, contrar celor arătate în hotărârea recurată, verificările pe care le pot efectua inspectorii judiciari trebuie să vizeze faptele sesizate, iar nu alte fapte. Pentru orice alte fapte este necesar un nou act de sesizare după cum rezultă din art. 13 din Norme, iar în lipsa unui asemenea act orice cercetare efectuată este lovită de nulitate. Din actele existente în dosarul administrativ nu rezultă că ar fi fost întocmit un astfel de referat și nici un proces verbal de sesizare din oficiu, și aceasta în condițiile în care cu ocazia verificărilor prealabile inspectorul a constatat indicii privind săvârșirea altor fapte decât cea din sesizarea petentului.

Față de dispozițiile legale mai sus menționate, inexistența procesului verbal de sesizare din oficiu răstoarnă prezumția de legalitate a rezoluției de începere a cercetării disciplinare, întrucât lipsa acestui proces-verbal are semnificația că această sesizare nu a fost de fapt formulată. Or, doar existența unei sesizări legale ar fi avut aptitudinea de a produce efecte juridice, ceea ce nu este cazul în speță.

Prin Rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare au fost reținute ca fapte constituind element material al abaterii disciplinare și redactarea cu întârziere a altor hotărâri judecătorești decât încheierea din dosarul nr. x/3/2021/al - obiectul sesizării cu care a fost învestit inspectorul judiciar, dovadă clară fiind considerentele decisive de la fila 5 a Rezoluției din data de 04.09.2023. Așadar, se impune aplicarea dispozițiilor art. 174 alin. (1) C.proc.civ. raportat la prevederile art. 13 din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție, aprobate prin Ordinul nr.51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare și constatarea nulității absolute a acțiunii disciplinare, în lipsa unei modalități legale de sesizare.

4.4.Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că, în lucrarea nr. 23-y, a fost depășit termenul prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022. Arată recurentul că acțiunea disciplinară din lucrarea nr. 23-y a fost exercitată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, având în vedere că la data de 18.07.2023 inspectorul judiciar a întocmit un proces-verbal în care se menționează că s-au prezentat probele și că s-a finalizat cercetarea disciplinară. Or, termenul prevăzut de textul de lege se raportează la acest moment, fiind indiferent dacă ulterior s-a dispus prelungirea termenului cercetării. Prelungirea termenului prin referatul din 31.07.2023 a avut drept scop tocmai încercarea de a complini o carență a cercetării care atrage nulitatea acesteia, nefiind justificată de alte elemente obiective.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022:

„(7) Acțiunea disciplinară poate fi exercitată de către inspectorul judiciar în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare prealabile, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită. "

În data de 18 iulie 2023, inspectorul judiciar a întocmit Procesul-verbal de prezentare prin care s-a finalizat cercetarea disciplinară, în cuprinsul acestuia fiind consemnat după cum urmează:

„Prezentul proces-verbal de prezentare a probelor atestă finalizarea cercetării disciplinare.

Prezentul proces-verbal a fost încheiat astăzi, data de 18.07.2023, la ora 10.30, la sediul Tribunalului X"

Prin urmare, cercetarea disciplinară a fost finalizată în data de 18.07.2023, moment de la care începe să curgă termenul imperativ și de decădere de 30 de zile prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, în care acțiunea disciplinară poate fi exercitată de inspectorul judiciar.

Apreciez că, în mod greșit a reținut instanța disciplinară că termenul de efectuare a cercetării disciplinare a fost prelungit, cât timp referatul din data de 31.07.2023 de extindere a cercetării disciplinare cu 30 de zile nu produce efecte juridice, cercetarea disciplinară fiind finalizată la data de 18.07.2023, conform mențiunii din Procesul-verbal de prezentare din aceeași dată.

Astfel, dispozițiile art. 47 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 conferă dreptul inspectorului judiciar de a solicita extinderea duratei cercetării disciplinare cu 30 de zile, dar, în mod evident, durata poate fi prelungită doar cât nu a fost finalizată cercetarea. Odată încheiată etapa cercetării disciplinare, termenul de decădere în care putea fi efectuată nu poate fi prelungit.

Nu poate fi primită ipoteza din speța de față, în care se finalizează cercetarea (prin Procesul-verbal din 18.07.2023), iar apoi se prelungește durata acesteia (prin Referatul din 31.07.2023), întrucât odată finalizată cercetarea începe să curgă un alt termen și anume, cel de 30 de zile, termen de decădere prevăzut de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022, în care poate fi exercitată acțiunea disciplinară.

Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea specială (art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022) pentru exercitarea unui drept, rezultă că nerespectarea acestuia atrage atât sancțiunea decăderii, cât și nulitatea actului întocmit peste termen (Rezoluția din 04.09.2023), în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C.proc.civ.

4.5.Un alt motiv de recurs invocat se referă la faptul că în mod greșit instanța disciplinară a constatat că în cauză nu ar fi intervenit prescripția dreptului de a exercita acțiunea disciplinară cu referire la hotărârile al căror termen de redactare a fost depășit anterior datei de 04.09.2021. Apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 305/2022.

4.6.Subsecvent acestor susțineri, recurentul reiterează faptul că sesizarea din 07.04.2023 a privit o singură „faptă”, în urma verificărilor prealabile, și fără a există o propunere de sesizare din oficiu cu privire la alte „fapte”, prin Rezoluția nr. 523/09.05.2023 s-a dispus începerea cercetării disciplinare cu privire la alte 28 de fapte. Or, în opinia recurentului, sesizarea este nelegală și nu este admisibilă, deoarece ar echivala cu golirea de conținut a dispozițiilor art. 13 din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, astfel că, în realitate, această modalitate de sesizare din oficiu, având conținutul procesului verbal întocmit la 07.04.2023, reprezintă o veritabilă fraudă la lege, sancționabilă cu nulitatea absolută.

Analizând conținutul procesului-verbal de sesizare din oficiu, se observă că Inspectorul-șef a menționat să fie analizată conduita sa profesională și s-a indicat dosarul nr. x/3/2021/al a fi analizat sub aspectul săvârșirii uneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 271 din Legea nr. 303/2022.

Sesizarea din oficiu cu privire conduita profesională lato sensu a unui judecător nu este admisibilă și este lovită de nulitate, întrucât înfrânge principiul legalității sesizării și contravine scopurilor inspecției judiciare, astfel cum sunt stabilite prin art. 5 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, în vigoare la momentul sesizării.

Cu privire la această critică, instanța disciplinară nu s-a pronunțat în niciun fel, constatând doar că există întocmite în mod legal sesizări disciplinare care au stat la baza cercetărilor în cele două lucrări; în același timp, se admite că sesizarea a vizat întreaga sa conduită profesională în cadrul Tribunalului X, Secția X, fapt ce demonstrează suplimentar că sesizarea nu a fost legală.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție:

„Verificările prealabile sunt limitate la situația de fapt sesizată. In cazul în care, cu ocazia efectuării verificărilor prealabile, inspectorii constată indicii privind săvârșirea altor fapte decât cele sesizate, propun, prin referat, sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare. "

Din interpretarea gramaticală a prevederii citate anterior, rezultă dubiu faptul că sesizarea în baza căreia se efectuează verificările prealabile trebuie să expună o situație de fapt determinată. A accepta interpretarea contrară, în sensul că s-ar putea decide sesizarea din oficiu cu privire la conduita profesională lato sensii a unui magistrat judecător, ceea ce ar presupune că orice magistrat poate face obiectul verificărilor Inspecției Judiciare sub toate aspectele profesionale și în lipsa unei sesizări efective, putând transforma activitatea și pervertind menirea Inspecției Judiciare într-un mijloc de represiune la adresa magistraților.

Așadar, deși sesizarea din 07.04.2023 a privit o singură „faptă", în urma verificărilor prealabile, și fără a există o propunere de sesizare din oficiu cu privire la alte „fapte", prin Rezoluția nr. 523/09.05.2023 s-a dispus începerea cercetării disciplinare cu privire la alte 28 de fapte.

Prin urmare, sesizarea din oficiu este lovită de nulitate absolută, iar prin aplicarea efectului nulității, toate actele subsecvente acestei sesizări sunt lovite de nulitate, inclusiv rezoluțiile inspectorului de caz, motiv pentru care se impune admiterea recursului, anularea hotărârii recurate și respingerea acțiunii disciplinare.

4.7.Un alt motiv de recurs, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurent este cel referitor la faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare cu ocazia efectuării cercetărilor disciplinare în cele două lucrări de inspecție ce îl vizau, cu referire la administrarea probelor pe care le-a solicitat și care, în opinia recurentului avea aptitudinea de a dovedi caracterul neimputabil al întârzierilor înregistrate în pronunțarea soluțiilor sau redactarea hotărârilor.

In cursul cercetărilor disciplinare în lucrarea 23-y a solicitat emiterea unei adrese către Tribunalul X prin care să se comunice situația hotărârilor care au fost redactate cu întârziere, de către toți ceilalți colegi judecători, în perioada ianuarie 2021 - mai 2023, precum și numărul zilelor de întârziere pentru fiecare hotărâre. De asemenea, a solicitat efectuarea unei expertize/audit în specialitatea normarea muncii pentru a se stabili dacă, în aceeași perioadă de referință ianuarie 2021 - mai 2023, întreaga activitate pe care a desfășurat-o la Tribunalul X, inclusiv atribuțiile suplimentare pe care le-a avut in cadrul compartimentelor auxiliare ale instanței, putea fi realizată, cu respectarea termenelor legale, în interiorul unui program de 8 ore/zi lucrătoare, cu excluderea zilelor nelucrătoare [zile libere, sărbători legale, concediu legal de odihnă, concediu medical etc.]. O astfel de expertiză se impunea a fi efectuată din perspectiva constatării existenței sau inexistenței motivelor imputabile prevăzute de conținutul constitutiv al abaterii disciplinare pentru care s-a dispus începerea cercetării disciplinare. A solicitat, de asemenea, să se comunice informații privind atribuțiile suplimentare pe care le-a avut, în perioada de referință, in cadrul compartimentelor auxiliare ale instanței; dacă a fost degrevat în această perioadă sau nu; dacă a avut completul blocat; toate acestea și comparativ cu situațiile celorlalți judecători din cadrul secției, în aceeași perioadă.

Prin Nota în ceea ce privește apărările formulate de domnul judecător A, emisă în data de 17 iulie 2023, în lucrarea nr. 23-y/al, inspectorul judiciar a respinse în totalitate cererile și excepțiile formulate. Prin acest act, cererea de probe a fost respinsă cu următoarea motivare: „Având în vedere caracterul administrativ și necontradictoriu al procedurii cercetării disciplinare, administrarea unei astfel de probe este inadmisibilă. De asemenea o astfel de probă nu poate fi administrată datorită termenelor scurte și de decădere in care trebuie efectuată cercetarea disciplinară. "

Se invocă motivarea contradictorie a inspectorului judiciar; faptul că probele solicitate au fost respinse în totalitate, prin Nota întocmită la 17 iulie 2023, pentru ca ulterior inspectorul judiciar să solicite prelungirea cercetării disciplinare cu 30 de zile și să emită Rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare în data de 04.09.2023. Așadar, inspectorul judiciar a soluționat cauza după o lună și jumătate de la momentul la care a respins probele solicitate sub motivarea că cercetarea disciplinară trebuie efectuată în termene scurte și de decădere.

În ceea ce privește lucrarea 23-x, analizând procesul-verbal administrare probe la cerere și din oficiu/soluționare cereri/excepții, întocmit în lucrarea nr. 23-x/al în data de 20.06.2023, a solicitat în apărare administrarea probei cu înscrisuri constând în următoarele: fișa de repartizare a lucrării; dacă există alte procese-verbale de sesizare din oficiu pentru restul dosarelor menționate în rezoluție; Ordinul prin care a fost desemnat înlocuitor al directorului de direcție; o situație a amânărilor de pronunțare a celorlalți colegi pe ultimii 12 ani în care a activat la această instanță; o situație a completelor blocate în perioada în care a activat la Tribunalul X și perioada în care au fost blocate; dacă a beneficiat de vreo degrevare a activității pe toată perioada în care a activat ca magistrat, precum și eventualele degrevări a celorlalți magistrați din cadrul secției.

Potrivit mențiunilor din procesul-verbal, inspectorul judiciar C a încuviințat proba cu înscrisuri constând în Fișa de repartizare a lucrării, Ordinul prin care a fost desemnat înlocuitor al directorului de direcție, situația amânărilor de pronunțare a celorlalți colegi în perioada 2021 la zi și dacă am beneficiat de vreo degrevare a activității pe perioada 2021 la zi. În ceea ce privește solicitarea de administrare a probei cu înscrisuri constând în a se verifica dacă există alte procese-verbale de sesizare din oficiu pentru restul dosarelor menționate în rezoluție, inspectorul judiciar consemnează că nu există astfel de procese-verbale. În rest, cererea de probe constând în înscrisuri din care să rezulte degrevările colegilor sau alte blocări ale completului, precum și degrevări/blocări ale completului prezidat anterior anului 2021 a fost respinsă de inspectorul judiciar. De asemenea, inspectorul judiciar a procedat din oficiu la administrarea probei cu înscrisuri constând în solicitarea de relații conducerii Tribunalului X cu privire la: volumul de activitate al subsemnatului pe anul 2023 la zi; situația actualizată a dosarelor aflate în pronunțare pe rolul completului prezidat de magistrat și numărul de zile de întârziere.

Cu toate acestea, prin procesul-verbal de prezentare /finalizare încheiat la data de 29.06.2023, în ceea ce privește proba încuviințată în data de 20.06.2023, constând în situația amânărilor de pronunțare a magistraților din cadrul Secției X în perioada 2021 - la zi s-a revenit asupra administrării acesteia, inspectorul judiciar menționând că datele existente la dosar sunt suficiente pentru pronunțarea unei soluții.

În motivarea deciziei de a reveni asupra probei solicitate în apărare și încuviințate inițial de inspectorul judiciar, doamna judecător C a invocat precizările Tribunalului X din care rezultă imposibilitatea obiectivă a prezentării acestor date într-un timp scurt, astfel că proba a devenit lipsită de utilitate.

Rezultă fără dubiu o încălcare a dreptului său la apărare, în contextul în care s-a revenit asupra unei probe solicitate și încuviințate în apărare, motivat de faptul că împrejurările cauzei sunt lămurite, pentru ca ulterior să fie exercitată acțiunea disciplinară. Vătămarea cauzată este evidentă, fiind privat de o probă care ar fi putut proba lipsa elementului subiectiv, având în vedere că situația amânărilor de pronunțare ale magistraților din cadrul Secției X a Tribunalului X este deosebit de relevantă în analiza de ansamblu care trebuie să poarte inclusiv asupra situației schemei de personal de la nivelul instanței, respectiv imputabilitatea faptei disciplinare trebuie să fie analizată și în condițiile unor resurse umane deficitare de desfășurare a activității în cadrul Secției X a Tribunalului X, confirmate de materialul probator administrat în cauză. Prin urmare, singurul remediu disponibil este anularea Rezoluției din data de 07.07.2023, câtă vreme exercitarea acțiunii disciplinare s-a realizat cu încălcarea dreptului său la apărare.

Toate aceste împrejurări concrete invocate în fața instanței disciplinare nu au fost analizate și nu s-a dat o soluție asupra acestora. In cuprinsul hotărârii recurate, instanța disciplinară constată că nu a fost încălcat dreptul la apărare, motivând soluția prin raportare la dispozițiile art. 25 alin. (2) și 26 alin. (3) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin Ordinul inspectorului-șef nr. 51/2021 în care se menționează că respingerea cererilor formulate de magistratul vizat de cercetarea disciplinară nu afectează valabilitatea acesteia și că inspectorii administrează probele pe care le consideră necesare.

Având în vedere argumentele expuse, precum și faptul că instanța disciplinară nu a analizat în mod concret criticile referitoare la fiecare dintre cele două lucrări și a constatat în general că nu a fost încălcat dreptul la apărare, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunilor disciplinare.

4.8.În al treilea rând, în susținerea recursului, recurentul a invocat critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederând, în esență, faptul că instanța de disciplină a interpretat eronat dispozițiile art. 271 lit. g teza I și art. 271 lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Recurentul a arătat că faptele reținute nu întrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de textele incriminatoare menționate.

În ceea ce privește prima abatere reținută, arată recurentul că în mod greșit a reținut instanța disciplinară că ar fi transformat instituția amânării de pronunțare într-o practică utilizată în mod constant; învederează recurentul că a amânat pronunțarea în 110 dosare din 1406 dosare pe care le-a avut spre soluționare, astfel că în mod evident nu aceasta nu este o practică constantă în activitatea sa. Mai mult, arată că nu există niciun termen de decădere în privința amânărilor succesive de pronunțare, astfel că împrejurarea de a amâna succesiv pronunțarea în dosare nu îi poate fi imputată ca fiind contrară legii.

Recurentul susține că instanța disciplinară nu a avut în vedere circumstanțele concrete ale situației de fapt și care reprezintă cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, respectiv numărul mare de dosare avute spre soluționare, complexitatea mare a dosarelor penale, activitățile extrajudiciare ale recurentului.

Nu există niciun termen de decădere în privința amânărilor succesive de pronunțare, neexistând nici măcar la nivelul CSM o centralizare, la nivelul instanțelor din tara a cazuisticii amânărilor de pronunțare.

Prin Legea nr. 130/2021 din 12.05.2021, pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 493 din 12.05.2021, au fost aduse modificări textului art. 391 din Codul de procedura penala, având denumirea marginala „Soluționarea cauzei". Această instituție a fost reglementată de legiuitor tocmai în scopul de a asigura judecătorilor răgazul necesar pentru a reflecta asupra cauzei și pentru ca, în final, aceștia să pronunțe hotărâri legale și temeinice.

Deliberarea reprezintă o operațiune complexă, în cadrul căreia judecătorii trebuie să stabilească faptele pricinii și normele legale aplicabile litigiului, iar, în cazul în care ei apreciază că au nevoie de un timp suplimentar pentru a lămuri aspectele deduse judecății, legiuitorul a prevăzut posibilitatea amânării de pronunțare la o dată ulterioară, termenele de 60 de zile, 30 de zile si 120 de zile sunt termene de recomandare, așa cum sunt și termenele instituite de dispozițiile art. 343 C. proc. pen., care reglementează durata judecării cauzei în procedura de cameră preliminară.

Având în vedere particularitățile fiecărei cauze penale, legiuitorul a trasat niște linii directoare care să ghideze judecătorul în activitatea acestuia, pentru o buna înfăptuire a actului de justiție, iar nu sa stabilească un termen strict, acompaniat de vreo sancțiune procesuală, în caz de nerespectare. Astfel, din moment ce depășirea acestui termen nu conduce la nulitatea hotărârii, acest termen are natura unui termen de recomandare. Or, o motivare corespunzătoare, care sa conțină un răspuns la toate susținerile părților, este esențiala în orice cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată, fiind de natură a spori încrederea justițiabililor în actul de justiție, chiar și a celor care primesc o soluție nefavorabilă.

In ceea ce privește elementul material al acestei abateri disciplinare, Secția a reținut că, în perioada 01.01.2021-30.03.2023, a amânat pronunțarea într-un număr de 110 dosare, dintre care în 27 de dosare a fost depășit termenul de 120 de zile sau, după caz, de 30 de zile, depășirile variind între 11 zile (dosar nr. x/2/2015/a5) și 483 de zile (dosar nr. x/3/2019*). De asemenea, s-a reținut că din cele 110 dosare din perioada 01.01.2021-30.03.2023 în care s-a amânat pronunțarea, în 18 dintre acestea amânările au depășit 200 de zile.

Cu toate acestea, chiar Secția pentru judecători în materie disciplinară, în Hotărârea nr. x/2017, susține faptul că amânarea pronunțării într-un anumit număr de dosare de către un judecător, dispunând chiar și repunerea pe rol și reluarea cercetării judecătorești, nu conduce automat la reținerea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h teza I din Legea nr. 303/2004, fără a fi analizate criteriile menționate mai sus.

Caracterul de repetabilitate al nerespectării dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor nu poate fi reținut nici prin prisma datelor statistice avute în vedere de instanța disciplinară, având în vedere că în această perioadă a soluționat 1406 dosare și i-au fost repartizate spre redactare 1054 dosare. Din acest punct de vedere instanța disciplinară a reținut că volumul de activitate nu poate constitui o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare având în vedere că a avut un volum de muncă comparabil cu cel al celorlalți judecători din cadrul Tribunalului X, Secția X.

Această constatare este greșită însă, instanța disciplinară având în vedere un singur criteriu pentru aprecierea caracterului repetabil sau nu a faptei; ce nu a analizat instanța disciplinară și înlătură caracterul de repetabilitate al faptei este faptul că numărul dosarelor în care a fost amânată pronunțarea este foarte mic raportat la numărul dosarelor soluționate în perioada analizată, respectiv de 1,92%. Acest procentaj nu este apt să reprezinte o practică constantă în activitatea subsemnatului, judecător în cadrul Secției X a Tribunalului X.

Cu atât mai mult, în perioada 01.01.2021 -31.03.2023, doar în 27 de cauze din cele 1865 dosare rulate și 1406 soluționate a fost depășit termenul de recomandare stabilit de Codul de procedură penală ceea ce reprezintă un procent de doar 1,44% din totalul dosarelor rulate, care nu poate fi de natură a releva o nerespectare repetată a dispozițiilor privind soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Importat sub acest aspect este și faptul că la data finalizării cercetării disciplinare, mai figura doar cu 9 dosare în care a fost amânată pronunțarea, iar la momentul primului termen de judecată în fața Secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul C.S.M. toate hotărârile erau pronunțate.

Sub aspectul laturii subiective, în aprecierea caracterului imputabil al nerespectării dispozițiilor legale, trebuie avute în vedere atât perioada pentru care s-a dispus amânarea pronunțării raportat la frecvența cu care a apelat la acest procedeu, cât și circumstanțele concrete în care s-a uzat de această instituție procedurală raportat la complexitatea cauzelor cu care a fost învestit și la volumul de activitate din perioada de referință.

Recurentul a arătat că, raportat la Adresa emisă de Tribunalul X la data de 21.04.2023, Secția X, la atribuțiile în materia cooperării judiciare internaționale în materie penală și în cadrul Biroului de Aplicare a Apostilei, la cele privind analiza practicii instanțelor de control judiciar și a problemelor de drept care au condus la pronunțarea unor soluții diferite, precum și la cele referitoare la măsurile privind unificarea practicii, precum și raportat la supraîncărcarea rolului Secției I-a Penale a Tribunalului X și la faptul că la data ultimei raportări nu figura ca având hotărâri neredactate în termenul legal, împrejurări nu au fost avute în vedere de către instanța disciplinară, este dificil să se efectueze toate lucrările în același timp și cu maximă celeritate. A acordat prioritatea cuvenită atribuțiilor care îi reveneau în cadrul acestui departament al instanței și a încercat să îmbine cât mai adecvat cerințele care îi incumbau în această perioadă cu cele care erau aferente completului, astfel că lucrările sale au fost ordonate pe grade de prioritate, în funcție de urgența fiecăreia.

Pe cale de consecință, în raport de volumul foarte mare de activitate apariția întârzierilor în motivare a fost una determinată de condițiile obiective de muncă, fiind conștient de această situație și depunând eforturi active pentru a o îmbunătăți. Cu toate acestea, o perioadă dificilă, cu o încărcătură peste medie, care durează de mulți ani și conduce la o oboseală firească, nu poate fi remediată total într-un interval de câteva luni.

Din această perspectivă, consideră că fapta imputată constând în amânări succesive de pronunțare, în modalitățile descrise anterior, nu are un caracter imputabil, fiind justificată de cauze obiective, care o circumscriu unei culpe scuzabile, ce nu este de natură a atrage răspunderea disciplinară, iar nu unei intenții indirecte, astfel cum o califică în mod greșit instanța disciplinară.

Rezultă, așadar, că nesoluționarea în termen a dosarelor repartizate este consecința, în principal, a unor factori de ordin obiectiv, iar nu a unor „motive imputabile", așa cum o cer dispozițiile art. 271 lit. g din Legea nr. 303/2022.

Referitor la cea de-a doua abatere disciplinară, recurentul învederează că și aceasta a fost în mod nelegal reținută de instanța disciplinară. Arată că circumstanțele prezentate pentru prima abatere disciplinară constituie circumstanțe exoneratoare de răspundere disciplinară și pentru aceasta, astfel că, având în vedere caracterul neimputabil al faptelor săvârșite de recurent, solicită respingerea abaterii disciplinare reținute prin hotărârea atacată.

Se reține de către instanța disciplinară în cuprinsul hotărârii recurate că nu ar fi fost respectate obligațiile specifice funcției de judecător, prin modul de îndeplinire a obligației de redactare a hotărârilor judecătorești, cu trimitere la dispozițiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și art. 406 alin. (3) C. proc. pen.

În concret, în sarcina sa s-a reținut că în dosarul nr. x/3/2021/al având ca obiect infracțiunea de dare de mită, a pronunțat soluția la data de 19.04.2022, iar redactarea încheierii a avut loc la 02.05.2023, cu o depășire a termenului de 378 de zile. De asemenea se reține că, din datele statistice rezultă că la 18.07.2023 figura cu 117 de restanțe de redactare, iar la data de 01.09.2023 cu un număr de 36 de hotărâri neredactate, pentru ca la data de 13 martie 2024 să nu mai figureze cu nicio hotărâre neredactată în termenul legal. Față de aceste împrejurări instanța disciplinară a reținut că s-a făcut dovada încălcării în mod repetat a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, constatând că este întrunită latura obiectivă a abaterii disciplinare.

Mai reține instanța disciplinară că deși nivelul de activitate în perioada analizată a fost ridicată, totuși prin raportare la activitatea colegilor săi din cadrul Secției X a Tribunalului X, nu s-a aflat pe primul loc nici la numărul de dosarul repartizate spre soluționare și nici la gradul de dificultate.

Relevant este că la momentul primul termen de judecată în fața instanței disciplinare erau doar 9 hotărâri rămase neredactate din situația comunicată de Tribunalul X Ia 1 septembrie 2023, iar până la data de 13 martie 2024 nu mai înregistram restanțe la motivare.

Sub aspectul laturii subiective, la stabilirea caracterului imputabil al nerespectării dispozițiilor referitoare la efectuarea cu întârziere a lucrărilor trebuie avute în vedere toate aspectele ce țin de activitatea profesională desfășurată, astfel cum s-a subliniat inclusiv în cuprinsul hotărârii recurate, aceste întârzieri sunt justificate de volumul uriaș de muncă de la această instanță, de activitățile administrative suplimentare desfășurate, precum și de neacoperirea schemei de personal a Secției X a Tribunalului X.

Reținerile instanței disciplinare sunt greșite în realitate întârzierile în redactarea hotărârilor fiind o faptă neimputabilă, justificată de împrejurări obiective după cum a arătat și la secțiunea privind fapta constând în întârzieri în pronunțare a hotărârilor.

Pentru toate aceste motive, consideră că nu se poate reține o atitudine de dezinteres pe care să o fi manifestat, cu atât mai mult cu cât nu a mai fost sancționat disciplinar anterior pentru fapte de aceeași sau de altă natură, ceea ce reprezintă o împrejurare de natură a contura că îmi exercit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

5.1.Referitor la primul motiv de recurs constând în respingerea excepției nulității ca urmare a lipsei repartizării aleatorii a cauzelor, apreciază că în mod judicios s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acestei excepții, având în vedere că repartizarea către inspectorii judiciari a sesizărilor și dosarelor disciplinare, precum și a celorlalte lucrări referitoare la activitatea și conduita judecătorilor și procurorilor s-a realizat cu respectarea principiului repartizării aleatorii în sistem informatizat.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, repartizarea către inspectorii judiciari a sesizărilor și dosarelor disciplinare, precum și a celorlalte lucrări referitoare la activitatea și conduita judecătorilor și procurorilor se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii în sistem informatizat.

Din fișele de repartizare reies inspectorii judiciari ce au fost blocați de la repartizare și motivele pentru care au fost blocați, fiind cuprinse în înscrisurile atașate fișelor de repartizare ce justifică motivele pentru care s-a dispus blocarea de la repartizare a inspectorilor judiciari. De asemenea, se constată că nu s-au înregistrat incidente la repartizare. In acest sens, au fost depuse Fișele lucrărilor nr. 23-x/al și 23-y/al (Anexa 1) și sesiunile de repartizare nr. 1. Astfel, înscrisurile existente la dosarul cauzei relevă că lucrările au fost repartizate aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare astfel că susținerile recurentului nu fundamentează ipoteza incidenței unei cauze de nulitate în sensul menționat prin motivele de recurs.

5.2.Referitor la motivul de recurs constând în nulitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu, a rezoluțiilor de începere a cercetării disciplinare și de exercitare a acțiunii disciplinare ca efect al lipsei unei reglementări legale și convenționale a procedurii disciplinare prin prisma Hotărârii din 11.05.2023 a Curții de Justiție Europene, pronunțate în cauza nr. C-817/21, apreciază că aceste motive de casare nu sunt incidente cauzei.

Arată că hotărârea din data de 11.V.2023 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza nr.C-817/21 nu are incidență în prezenta cauză, deoarece în cauza de față nu pune în discuție activitatea inspectorului-șef al Inspecției Judiciare care a emis Ordinul nr. 51/2021 privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție judiciară.

În ceea ce privește efectele hotărârii preliminare, Legea nr. 340/2009 în alin. (9) al art. 2 instituie caracterul obligatoriu pentru instanța națională care face trimiterea preliminară, interpretarea dată de Curte impunându-se judecătorului național cu condiția ca răspunsul obținut să îi permită să soluționeze pe fond litigiul cu care a fost sesizat.

Decizia se bucură de autoritate de interpretare cu condiția ca textul interpretat de Curte să își găsească aplicabilitatea, ipoteză care nu este incidență în prezenta cauză, întrucât cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu declanșat împotriva Inspecției Judiciare și a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare în funcție la acel moment, fiind vorba despre o rezoluție de clasare dispusă față de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare și de o plângere formulată împotriva rezoluției de clasare respective.

În acest context, CJUE reține că, sub rezerva verificărilor care urmează să fie făcute de instanța de trimitere, „un asemenea regim disciplinar pare a fi de natura să împiedice în practică exercitarea efectiva a unei acțiuni disciplinare împotriva inspectorului șef chiar dacă aceasta ar face obiectul unor sesizări bine întemeiate".

Or, aceste aspecte nu se pun în discuție în prezenta lucrare, iar hotărârea invocată de recurentă nu are aplicabilitate în prezenta cauză. Prin urmare, nefiind o procedură îndreptată împotriva inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, respectiv împotriva emitentului actului administrativ hotărârea invocată este inaplicabilă și din această perspectivă.

Astfel, cercetarea disciplinară a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legii și cu asigurarea garanțiilor procesuale. Ordinul inspectorului-șef nr. 51/2021 de aprobare a Normelor privind efectuarea lucrărilor de inspecție fiind un act administrativ, emis în vederea aplicării legii și pentru executarea în concret a acesteia, scopul fiind acela de a detalia procedura de efectuare a operațiunilor specifice.

5.3.Referitor la motivul de recurs constând în aplicarea în cursul cercetării disciplinare a dispozițiilor normelor regulamentare stabilite de Ordinul nr. 51/2021 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, intimata apreciază că Normele de efectuare a lucrărilor de inspecție nu au fost abrogate la 16.03.2023, ci la data de 28.11.2023, când a fost publicată în M