ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1326/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 04.12.2020 pe rolul Tribunalului Dolj, sub numărul de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar C., D. și E., să se dispună constatarea caracterului ilicit al faptei de a menționa și asocia numele reclamantului în materialele defăimătoare publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12 august 2019, precum și acela de a utiliza fără consimțământ imaginea acestuia în poza atașată materialului publicat în data de 12 august 2019 (art. 253 alin. (1) lit. c) din Noul C. civ.), obligarea pârâților la încetarea încălcării dreptului la demnitate (onoare și reputație) și a dreptului la propria imagine, respectiv: înlăturarea referirilor făcute la numele său A. și a reproducerii imaginii acestuia conținute în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019, precum și a celor ce se vor fi publicat ulterior, până la data soluționării cererii de chemare în judecată; interzicerea publicării oricăror materiale viitoare cu caracter defăimător la adresa reclamantului (art. 253 alin. (1) lit. c) din C. civ.); obligarea pârâților la publicarea pe site-ul www.x.ro, precum și în trei cotidiene de largă răspândire națională, timp de 3 zile consecutive, pe cheltuiala acestora, a dispozitivului hotărârii prin care se va constata caracterul ilicit al acestor fapte, printr-un text care să aibă aceeași vizibilitate și același format precum cele prin care s-au încălcat drepturile sale (art. 253 alin. (3) lit. a) din C. civ.); obligarea pârâților la acoperirea daunelor morale cauzate, pe care le-a cuantificat la suma de 100.000 euro (art. 253 alin. (4) din C. civ.), obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Sentința Tribunalului Dolj, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 735 de la 08 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar C., D. și E.. S-a constatat caracterul ilicit al faptelor săvârșite de pârâții D. și E., constând în menționarea și asocierea numelui reclamantului în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019 și în utilizarea, fără consimțământul reclamantului, a imaginii acestuia în poza atașată materialului publicat la aceeași dată. Au fost obligați pârâții să înlăture referirile la numele reclamantului, precum și reproducerea imaginii acestuia conținute în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019. S-a dispus obligarea pârâților să publice pe site-ul www.x.ro și în trei cotidiene de răspândire națională, în sistem on-line, pe cheltuiala acestora, dispozitivul sentinței, printr-un text care să aibă aceeași vizibilitate și același format precum cel prin care s-au încălcat drepturile nepatrimoniale ale reclamantului. Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 1.000 Euro, în echivalent RON, cu titlu de daune morale. S-a respins ca nefondat, petitul având ca obiect obligarea pârâților să înlăture referirile la numele reclamantului, precum și reproducerea imaginii acestuia conținute în materialele publicate ulterior datei de 12.08.2019. S-a respins, ca nefondat, petitul având ca obiect interzicerea pentru pârâți a publicării oricăror materiale viitoare cu caracter defăimător la adresa reclamantului. S-a respins în tot acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. S-a luat act că s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Decizia Curții de Apel Pitești, secția I civilă Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.. Prin decizia civilă nr. 196 din 22 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 735 de la 08 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații-pârâți D., B. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar C. și E., având ca obiect pretenții.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 196 din 22 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. A apreciat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 253 alin. (4) din C. civ. întrucât suma de 1000 de euro acordată cu titlu de despăgubiri nu reprezintă o justă acoperire a prejudiciului suferit de către recurent. După prezentarea faptelor ilicite, astfel cum au fost reținute de instanța de apel și fond, a arătat că materialul publicat pe site-ul www.x.ro a afectat în mod grav drepturile recurentului la demnitate și la propria imagine, cu atât mai mult cu cât a fost preluat de publicații naționale. Acest aspect, al preluării informației defăimătoare de către editoriale naționale, a fost omis de instanța de apel în cadrul evaluării prejudiciului de natură morală, adus recurentului. Știrea defăimătoare a fost propagată la nivel național. Recurentul este fost sportiv de performanță, cunoscut la nivel național, unul dintre fotbaliștii de elită ai României. În acest context, afirmația peiorativă "a gustat din licori bahice" este jignitoare și pătează imaginea unui fost sportiv de performanță, care, în prezent, este Director al F., ce are în componența sa un număr de 15 secții sportive, în cadrul cărora activează un număr de 217 sportivi, studenți și elevi. Pentru toți aceștia, recurentul servește drept exemplu de conduită sportivă. Consumul unor băuturi alcoolice și șofatul sub influența băuturilor alcoolice sunt total incompatibile cu o conduită sportivă de urmat. În contextul arătat, suma de 1000 Euro, stabilită de Tribunalul Dolj și menținută de către Curtea de Apel Craiova, nu poate constitui o justă reparare a suferinței aduse recurentului a cărui imagine impecabilă a fost terfelită prin asocierea cu un consumator irațional de băuturi alcoolice, care șofează sub influența alcoolului. Prin cererea de chemare în judecată și prin promovarea căilor de atac, recurentul nu urmărește să se îmbogățească. Ceea ce urmărește este o corectă aplicare a dispozițiilor art. 253 Civil, în sensul stabilirii unei sancțiuni civile pe măsura gravității faptei. Doar prin aplicarea unei sancțiuni civile serioase poate fi împiedicată în viitor săvârșirea unor fapte ilicite similare.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinare.

Procedura în fața Înaltei Curți Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 19 septembrie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4. Prin rezoluția din 3 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea motivelor de recurs către intimați, iar prin rezoluția din data de 27 martie 2023 a fost stabilit termen la data de 21 septembrie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul, potrivit considerentelor ce vor fi arătate. Cu caracter preliminar, Înalta Curte înțelege a arăta că astfel cum cu deplină claritate rezultă din dispozițiile art. 488 C. proc. civ., recursul, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motive care, în mod riguros, se circumscriu acelora limitativ prevăzute de acest text legal. Prin urmare, orice critică dedusă judecății de către recurent care nu corespunde vreunuia dintre motivele de recurs enumerate de art. 488 nu poate fi primită spre analiză pe fondul ei, fiind lovită de nulitate. Astfel fiind, trebuie avut în vedere și că prevederile art. 488 C. proc. civ. trimit la concluzia că pe calea recursului nu pot fi analizate motive de neteminicie, ci doar de nelegalitate. Spre deosebire de apel, cale de atac devolutivă în cadrul căreia instanța poate aprecia probele administrate pentru a stabili starea de fapt relevantă, calea de atac a recursului este dedicată exclusiv aspectelor de (ne)legalitate a hotărârii atacate, prerogativa stabilirii faptelor în baza probelor nefiindu-i acordată judecătorului din recurs. Cuantificarea despăgubirilor, în măsura în care au fost aplicate criteriile obiective utilizate în doctrină și jurisprudență, atât internă, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, în baza cărora instanța a apreciat întinderea prejudiciului, nu mai reprezintă un aspect de nelegalitate pentru a putea fi cenzurat în cadrul procesual conferit de calea extraordinară a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi analizată în cauză. Cele de mai sus urmează a fi avute în vedere la soluționarea recursului de față, Înalta Curte observând că cele mai multe critici formulate de reclamantul recurent tind la a-i solicita instanței de recurs reaprecierea probelor și stabilirea altor aspecte decât cele reținute de către instanța de apel sau de către prima instanță. A proceda în sensul cerut de recurent ar avea semnificația unei convertiri a judecății în recurs într-una specifică apelului, ceea ce, cu evidență, nu poate fi primit prin raportare la dispozițiile legale care, în mod neechivoc, guvernează judecata în recurs. Astfel fiind, rezultă că Înalta Curte urmează a examina pe fondul lor doar acele critici cuprinse în cererea de recurs care pot fi subsumate motivelor de recurs limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în vreme ce cu privire la celelalte critici nu se va putea trece la cercetarea pe fond, ele fiind lovite de nulitate. În aceste condiții, Înalta Curte urmează a analiza doar aspectele ce privesc corecta aplicare a criteriile obiective utilizate în doctrină și jurisprudență, atât internă, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, în baza cărora instanța a apreciat întinderea prejudiciului, fiind incident motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În legătură cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile sau oferă o interpretare sau aplicare greșită textului de lege incident în cauză. Înalta Curte reține că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1349 și 1357 alin. (1) C. civ., ale art. 72 C. civ. ("(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75,") precum și a dispozițiilor art. 253 alin. (4) și 257 C. civ. Fapta ilicită imputată pârâților a constat în publicarea unor informații inexacte cu privire la întocmirea unui dosar penal pentru cercetarea reclamantului ce au adus atingere demnității, onoarei și reputației reclamantului, atât prin conținutul informațiilor, cât și prin titlul utilizat. În acest context factual, s-a impus instanțelor de fond necesitatea analizării celor două drepturi fundamentale aflate în conflict, prin punerea în balanță a dreptului reclamantului la protecția reputației sale - ca element constitutiv al dreptului la viață privată și a celorlalte valori nepatrimoniale pretins a fi fost încălcate - și a dreptului pârâților la libertatea de exprimare. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, orice persoană fizică, inclusiv un ziarist, care exercită libertatea sa de expresie, își asumă "îndatoriri și responsabilități", a căror întindere depinde de situația concretă, particulară în discuție și de procedeul tehnic utilizat. În consecință, tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea afirmațiilor denigratoare poate opera dacă afirmațiile reprezintă situații factuale lipsite de suport probatoriu sau sunt efectuate în cadrul unei adevărate campanii de denigrare și reiterate în public, prin mijloace de comunicare prin presă și mass-media, cu rea-credință (cauzele Petrina împotriva României, Andreescu împotriva României). În aprecierea depășirii limitelor libertății de exprimare și necesității respectării dreptului la viața privată, respectiv dreptul la imagine și dreptul la reputație, Curtea Europeană a avut în vedere calitatea și funcția persoanei criticate, forma, stilul și contextul mesajului critic, contextul în care este prezentată afirmația (cauza Niculescu Dellakeza împotriva României), interesul public pentru tema dezbătută (cauza Bugan împotriva României), buna-credință a jurnalistului (cauza Ileana Constantinescu împotriva României), raportul dintre judecățile de valoare și situațiile faptice, doza de exagerare a limbajului artistic, proporționalitatea sancțiunii cu fapta, precum și motivarea hotărârii (cauza Bugan împotriva României, cauza Dumitru împotriva României). Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, decizia atacată cu recurs reflectă o aplicare corectă a principiilor jurisprudenței CEDO anterior evocate. Contrar susținerilor din cererea de recurs, despăgubirile au fost cuantificate prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei, urmările faptei prejudiciabile, de necesitatea asigurării unui just echilibru între scopul urmărit, acela de a oferi o compensatie echitabilă victimei, și preocuparea ca prin cuantumul stabilit să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză. Astfel, instanța de apel, în mod judicios a observat și integrat în logica argumentativă împrejurarea că publicarea de informații inexacte în cadrul articolului de presă a depășit limita stabilită de lege, prejudiciind demnitatea, onoarea reclamantului și dreptul la propria imagine. Mai notează Înalta Curte că, în raport de obiectul material și juridic al acțiunii pendinte de acordare a daunelor morale ca urmare a încălcării unui drept personal nepatrimonial, poate fi prezumată ca certă doar existența unui prejudiciu, nu și întinderea lui. Or, având în vedere natura neeconomică a prejudiciului moral, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că, întrucât acesta, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice, daunele morale fiind extranee realităților materiale, nu există criterii precise pentru cuantificarea lor. Așa fiind, problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată care trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă. Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să stabilească dacă și în ce cuantum o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs. Ca urmare, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material. Totodată, indemnizarea victimei nu trebuie să fie una speculativă, ci să reprezinte o reparare suficientă a drepturilor sale încălcate, cuantumul acesteia urmând în mod necesar a fi raportat și la atitudinea adoptată de pârâți atât la momentul săvârșirii faptelor ilicite, cât și la alte circumstanțe factuale relevante. Înalta Curte observă că, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite pentru prejudiciul cauzat, instanța de apel a avut în vedere suferința reclamantului pe plan moral, social și profesional, prejudiciul de imagine cauzat prin fapta pârâților, împrejurarea că din depoziția martorilor a reieșit faptul că reclamantul nu consumă băuturi alcoolice nici măcar la evenimentele la care participă, nemaivorbind de faptul că acesta nu s-ar încumeta să conducă pe drumurile publice sub influența alcoolului, ceea ce face ca informația inexactă publicată de pârâți să nu beneficieze de credibilitate în rândul celor cu care în mod obișnuit interacționează reclamantul. De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul că la sancțiunea pecuniară au fost adăugate alte sancțiuni prevăzute de art. 253 C. civ. și anume constatarea caracterului ilicit al faptelor săvârșite de pârâți, aceștia fiind obligați să înlăture referirile la numele reclamantului și reproducerea imaginii acestuia conținute în materialele publicate pe site-ul www.x.ro în data de 12.08.2019, precum si să publice pe site-ul www.x.ro și în trei cotidiene de răspândire națională, în sistem on-line, pe cheltuiala lor, dispozitivul sentinței, printr-un text care să aibă aceeași vizibilitate și același format precum cel prin care s-au încălcat drepturile nepatrimoniale ale reclamantului. Or, toate acestea reprezintă o satisfacție echitabilă acordată reclamantului pentru atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale încălcate de pârâți, aprecierea instanței de apel fiind în sensul că soluțiile adoptate sunt de natură să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea unor actiuni ilicite din partea pârâtilor, fiind astfel dată eficiență și funcției sancționatorii sau educativ-preventive a răspunderii civile delictuale, contrar celor susținute de recurentul-reclamant. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs invocat este nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză. Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca cererea formulată de recurent de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, onorariu de avocat în cuantum de 5.866 RON, să fie respinsă. PENTRU ACESTE MOTIVE,