ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1514/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 03 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 13.500.000 RON pentru prejudiciile aduse prin încălcarea în mod repetat a prevederilor art. 30 alin. (6) din Constituția României și ale art. 71-74 C. civ., prin publicarea în format electronic pe site-ul www.x.ro a două articole care au adus atingere onoarei, demnității și vieții sale private și profesionale. Totodată, a solicitat să fie obligată pârâta: să șteargă de pe site articolele defăimătoare, mincinoase și calomnioase, să nu mai scrie pe viitor articole privind persoana sa, să facă demersuri către celelalte publicații online (web site-uri) pentru a șterge articolele preluate de pe site-ul www.x.ro în care se face referire la persoana reclamantei, precum și să publice sentința definitivă ce se va pronunța în trei publicații, inclusiv pe site-ul www.x.ro, pe cheltuiala sa; cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 71, art. 72, art. 73, art. 74, coroborate cu art. 1349 C. civ. și art. 254 C. civ. la termenul din data de 02 februarie 2018, reclamanta a completat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată invocând și dispozițiile art. 252 și art. 253 alin. (1) lit. b) și c), alin. (3) lit. a) și b) și alin. (4) C. civ. Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 226/09 februarie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel: Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului și rejudecarea cauzei. În drept, a invocat dispozițiile art. 470 din Noul C. proc. civ. Intimata - pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat. La termenul de judecată din 21 ianuarie 2019, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție invocată de apelanta-reclamantă. Prin decizia civilă nr. 359 A/18 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a III - a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelanta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 226/09 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca nefondat; a respins solicitarea de stabilire a drepturilor bănești ale martorului, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamanta A., criticând soluția pentru nelegalitate. În motivarea cererii de recurs, a arătat, sub un prim aspect, că hotărârea a fost pronunțată de un alt complet de judecată decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului. În acest sens a învederat că la primele două termene (17 septembrie 2018 și 12 noiembrie 2018), instanța a fost compusă din judecătorii C. și D.. Întrucât doamna judecător C. a fost detașată la Institutul National de Magistratura începând cu data de 1 ianuarie 2019, componența completului a fost schimbată prin Hotărârea Colegiului de conducere a Curții de Apel București nr. 20/17 ianuarie 2019, astfel că la termenul din 21 ianuarie 2019, completul de judecată a fost compus din judecătorii E. și D.; începând cu 6 februarie 2019, completul de judecată a fost preluat de judecător F., care ar fi trebuit să participe la următoarele ședințe împreună cu doamna judecător D., judecător care făcut parte din componența completului inițial și a participat la cele trei ședințe de judecată. Însă, la ședința din 18 martie 2019, pronunțarea deciziei s-a făcut de doi judecători care nu au luat parte la dezbaterea pe fond a procesului, respectiv judecător F. și judecător G., aceasta din urmă înlocuind-o în complet pe doamna judecător D.. A învederat recurenta că deși judecătorul G. a formulat cerere de abținere pentru termenul din 18 martie 2019, cererea a fost respinsă de completul compus din judecătorii F. și D., respectiv de completul care ar fi trebuit să participe la ședința la care instanța de apel a pronunțat hotărârea în cauză. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că, întrucât instanța care a pronunțat hotărârea atacată a avut în componența sa un judecător care făcea la acea dată parte dintr-un alt complet de judecată (completul nr. 12 - potrivit filei 2 a hotărârii nr. 20 din 17 ianuarie 2019), în decizie există omisiuni importante, precum aceea privind nepronunțarea asupra celui de-al doilea motiv de apel - punctul D, prin care a invocat faptul că sentința apelată a fost pronunțată de judecător pe baza propriilor sale convingeri și prejudecăți, respectiv că din considerentele sentinței rezultă ostilitate față de persoana sa (cu indicarea paragrafului corespunzător). A mai susținut recurenta că declarația martorului audiat într-o ședință la care completul care a pronunțat decizia în apel nu a participat a fost redată prescurtat, denaturat și cu o tentă de lucru nesemnificativ; la fila x, instanța a apreciat în mod eronat faptul că la momentul denigrării reclamantei (decembrie 2008), era încadrată retroactiv în grad de handicap (2009); instanța de apel a validat considerentele tribunalului privitoare la cariera sa, la notorietatea și interesul public față de persoana sa, precum și la interviuri și declarații inexistente și nedovedite, favorizând-o pe pârâta B.. A mai arătat recurenta-reclamantă că instanța de apel a preluat în cea mai mare parte considerentele tribunalului prin metoda copy-paste, considerentele proprii fiind vagi, incomplete și confuze. Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză: Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, pentru neîncadrarea criticilor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii atacate.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea din 1 aprilie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 359 A din data de 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 3 iunie 2020, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor succede: Cu referire la primul motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care are în vedere ipoteza în care hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii, Înalta Curte reține că reprezintă o concretizare a principiului continuității reglementat de art. 19 C. proc. civ. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, acest motiv de recurs poate deveni incident atunci când hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau în situația în care pe parcursul judecății a fost schimbat completul de judecată căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza sau atunci când compunerea completului a fost schimbată cu încălcarea legii. Înalta Curte menționează că principiul continuității nu este unul absolut, fiind permise modificări ale compunerii completului de judecată, în condițiile prevăzute de lege. Examinând în concret respectarea în cauză a principiului continuității, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a invocat modificarea nelegală a compunerii completului de judecată care a participat la ședința publică din 18 martie 2019, cu referire la înlocuirea doamnei judecător D., cu doamna judecător de doamna judecător G., pe fondul mai multor modificări operate în compunerea completului de judecată nr. 6, căruia i-a fost repartizată cauza în apel. Astfel, recurenta-reclamantă a învederat că, așa cum rezultă din Hotărârea nr. 94 din 18 aprilie 2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București, rectificată prin Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019, care i-au fost comunicate de această instanță, începând cu data de 6 februarie 2019, din compunerea completului nr. 6 (fond, apel, recurs) al secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie făceau parte judecătorii F., D. și H., doamna judecător G. fiind repartizată în compunerea completului nr.

Având în vedere că Hotărârea nr. 94 din 18 aprilie 2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București, comunicată recurentei-reclamante de această instanță, aflată la filele x, are un alt conținut decât cea publicată pe site-ul instituției, iar anexa la Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019 evidențiază o altă compunere a completului nr. 6 decât cea la care se face referire în cuprinsul hotărârii anterior menționate, în faza procesuală a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri, solicitându-se instanței de apel să transmită înscrisurile care au stat la baza constituirii completului nr. 6 pentru termenele din data de 21 ianuarie 2019 și 18 martie 2019. Din înscrisurile comunicate Înaltei Curți de Curtea de Apel București, rezultă că la ambele termene de judecată compunerea completului a corespuns repartizării efectuate prin planificarea aprobată de colegiul de conducere al instanței, prin Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019, astfel cum a fost rectificată la data de 18 aprilie 2019, prin Hotărârea nr. 94 . Cu toate acestea, la cererea recurentei, Curtea de Apel București i-a comunicat acesteia, cu adresa emisă la data de 18 mai 2020, aflată la fila x și următoarele din dosarul de recurs, o copie certificată pentru conformitate de pe Hotărârea nr. 94/2019 a Colegiului de conducere care are un alt conținut decât exemplarul comunicat Înaltei Curți, în sensul că din compunerea completului nr. 6 fac parte doamnele judecător F., D. și H.. Or, potrivit exemplarului comunicat Înaltei Curți, care este disponibil pentru consultare și pe site-ul instituției, la momentul de referință (18 martie 2019), din compunerea completului nr. 6 (fond, apel, recurs) făceau parte doamnele judecător F., G. și D.. În contextul particular al cauzei, având în vedere disfuncționalitățile de ordin administrativ care au condus la greșita informare a părții cu privire la judecătorii desemnați să participe la judecată, disfuncționalități care au creat confuzie cu privire la situația judecătorului care a fost înlocuit la ultimul termen de judecată și care au fost precedate de modificări succesive operate în compunerea acestui complet de judecată, aspecte care au afectat în concret prezumția de imparțialitate a instanței, creând îndoieli părții cu referire la un aspect esențial în asigurarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 par. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, și față de limitele judecății în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte apreciază că se impune rejudecarea căii de atac a apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 226/09 februarie 2019. Înalta Curte menționează că, deși modificările care au afectat continuitatea completului de judecată au avut un temei legal, în sensul că au corespondent în Hotărârea nr. 20 din 17 ianuarie 2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București, astfel cum a fost rectificată la data de 18 aprilie 2019, prin Hotărârea nr. 94/2019, înscrisuri care au fost depuse în faza procesuală a recursului, ele nu au fost accesibile părții, corespondența purtată cu instanța de apel în lămurirea acestui aspect conducând la furnizarea unor informații eronate, conform cărora doamna judecător G. nu ar fi făcut parte din compunerea completului nr. 6. Sub un alt aspect, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că decizia pronunțată în apel este parțial nemotivată și cuprinde statuări greșite cu privire la situația de fapt, aspecte care ar reprezenta o consecință a încălcării principiului continuității și principiului nemijlocirii. Având în vedere considerentele de ordin formal care determină reluarea judecății în apel, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care s-a susținut că judecătorii care au pronunțat decizia în apel nu au examinat punctul D al celui de-al doilea motiv de apel, ca și cele prin care s-a susținut că declarația martorului audiat într-o ședință la care completul care a pronunțat decizia în apel nu a participat a fost redată prescurtat, denaturat și cu o tentă de lucru nesemnificativ, că instanța a apreciat în mod eronat faptul că la momentul denigrării reclamantei (decembrie 2008), era încadrată retroactiv în grad de handicap (2009), respectiv că instanța de apel a validat considerentele tribunalului privitoare la cariera sa, la notorietatea și interesul public față de persoana sa, precum și la interviuri și declarații inexistente și nedovedite, favorizând-o pe pârâta B.., ca și cele prin care recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel a preluat în cea mai mare parte considerentele tribunalului prin metoda copy-paste, considerentele proprii fiind vagi, incomplete și confuze. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 359 A din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,