ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2331/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secției a V-a civilă la 3 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B., solicitând obligarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 13.500.000 RON pentru gravele și ireparabilele prejudicii aduse prin încălcarea în mod repetat a prevederilor art. 30 alin. (6) din Constituția României și ale art. 71-74 C. civ., prin publicarea în format electronic pe site-ul său www.x.ro a două articole cu conținut defăimător și mincinos ce au adus atingere onoarei, demnității și vieții sale private și profesionale.

Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la ștergerea de pe site a articolelor defăimătoare, mincinoase și calomniatoare, precum și instituirea împotriva acesteia a interdicției de a mai scrie pe viitor articole despre persoana sa, obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor către celelalte publicații online (web site-uri) pentru a șterge articolele preluate de pe site-ul www.x.ro în care s-a făcut referire la persoana sa și obligarea la publicarea sentinței definitive și irevocabile ce se va pronunța în trei publicații, inclusiv pe site-ul www.x.ro, pe cheltuiala sa, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 71, 72, 73 și 74 coroborate cu cele ale art. 1349 C. civ., art. 254 C. civ. iar, la termenul din data de 02.02.2018, reclamanta a completat temeiul de drept al cererii de chemare în judecată invocând suplimentar și dispozițiile art. 252, art. 253 alin. (1) lit. b) și c), alin. (3) lit. a) și b) și alin. (4), precum și art. 254 C. civ.

Pârâta S.C. B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentința 226 din 9 februarie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 359A din 18 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 226 din 9 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B.. A respins solicitarea de stabilire a drepturilor bănești ale martorului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, criticând soluția pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 1514 din 15 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 359 A din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. A casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

5.1 Prin decizia nr. 727 din 29 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 226 din 9 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B.. A schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte cererea. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1000 RON, cu titlu de daune morale și la publicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, pe site-ul www.x.ro. A respins, în rest, cererea ca nefondată.

5.2 Prin decizia nr. 334A din 10 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis cererea având ca obiect completarea dispozitivului deciziei civile nr. 727A din 29 aprilie 2021 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017, formulată de apelanta-reclamantă A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B.. În conformitate cu prevederile art. 444 C. proc. civ. a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 727A din 29 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2017 cu următorul paragraf:

"Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 250 RON reprezentând taxă judiciară de timbru".

Împotriva deciziei nr. 727 din 29 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta.

Invocând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța nu avea calitatea de a se pronunța în cauză, fiind incompatibilă, întrucât avea, alături de Tribunalul București, calitatea de pârâtă, în dosarul nr. x/2021, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală urmare atitudinii discriminatorii manifestate cu ocazia soluționării dosarului nr. x/2017

A menționat că a trimis la instanță, pentru termenul din 18 martie 2021, o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării pricinii până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, însă, în sistemul de evidență informatizată a instanțelor nu a fost publicată vreo hotărâre în acest sens, pentru ca recurenta să afle ce s-a dispus. A arătat că doar după trecerea a 11 luni de la pronunțare și după ce a avut loc prima înfățișare în dosarul nr. x/2021, i-a fost comunicată sentința.

Față de această împrejurare, a afirmat că lipsa de transparență în cauză conduce la concluzia că este supusă periodic unei atitudini discriminatorii, încălcându-i-se dreptul la apărare și la un proces echitabil.

La 23 mai 2022, intimata S.C. B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 483 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 29 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis formal recursul, față de neîntrunirea unanimității membrilor completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii de recurs, fixând termen în ședința publică de la 24 noiembrie 2022 pentru dezbaterea în condiții de contradictorialitate a acestei chestiuni.

La acest termen de judecată, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din cod sub sancțiunea nulității, din perspectiva indicării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și a dezvoltării acestora de către recurentă.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform acestor prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înțelege să critice hotărârea atacată.

Art. 487 din același act normativ stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin cererea de recurs dedusă judecății, recurenta a susținut incompatibilitatea instanței de apel de a se pronunța asupra cauzei, față de pretinsa atitudine discriminatorie și lipsă de transparență manifestată pe parcursul procesului, aspecte ce au condus la încălcarea dreptului său la apărare și la un proces echitabil.

Examinând posibilitatea de încadrare a criticilor invocate în cazurile de casare indicate de recurentă - art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ. - precum și în celelalte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în baza art. 489 alin. (3) din același act normativ, Înalta Curte constată că acestea nu vizează argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției pronunțate.

Dimpotrivă, susținerile recurentei reprezintă o reiterare a motivelor de apel, care au fost supuse cenzurii instanței de recurs în primul ciclu procesual, dispunându-se casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei la această instanță pentru o nouă judecată, în vederea înlăturării prezumției de imparțialitate și asigurării dreptului la un proces echitabil, garantat prin art. 6 din Convenția europeană a drepturilor și a libertăților fundamentale, date fiind modificările survenite în continuitatea completului de judecată, care, deși au fost apreciate ca având temei legal, au generat confuzie și au condus la furnizarea unor informații eronate.

Prin cererea de apel supusă examinării în primul ciclu procesual, recurenta a invocat tratamentul discriminatoriu la care a fost supusă de către instanța de fond, prin faptul că aceasta nu a luat în considerare mijloacele de probă pe care le-a depus la dosar, hotărârea fiind adoptată pe baza propriilor convingeri și prejudecăți ale judecătorului, ostile față de persoana sa.

În contextul arătat, se constată că recurenta a nesocotit judecata anterioară și natura căii extraordinare de atac a recursului, aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului neputându-se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres reglementate prin dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și forma obiect de cenzură în prezentul recurs, întrucât nu vizează soluția pronunțată de instanța de apel (care a dispus schimbarea în tot a sentinței și a admis în parte cererea de chemare în judecată), și nici argumentele care au stat la baza adoptării acesteia.

Prin hotărârea recurată, instanța de apel a verificat încălcarea dreptului la un proces echitabil din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a examinat cauza pe fond, reținând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ce privește fapta pârâtei de a publica cele două articole cu încălcarea dreptului la viață privată al reclamantei din perspectiva valențelor dreptului la demnitate prin difuzarea de știri privind viața intimă a persoanei fără acordul acesteia - art. 74 lit. f) din C. civ., precum și din perspectiva dreptului la sănătate, componentă a dreptului la viață privată, pârâta acceptând consecințele faptelor sale ce au condus la denigrarea reclamantei, acționând cu rea-credință și fără o baza facturală, caracterul faptei ilicite fiind îndeplinit, respectiv, că, față de valoarea morală lezată, intensitatea și gravitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, statutul persoanei lezate, suma de 1.000 RON, cu titlu de daune morale, conjugată cu obligarea pârâtei la publicarea hotărârii pe site-ul spynews.ro, este de natură să restabilească în cauză un just echilibru între protecția dreptului convențional consacrat de articolul 10, pe de o parte și, pe de altă parte, aceea a dreptului la viață privată, garantat de articolul 8 al Convenției EDO.

În cauza de față, chiar dacă recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., o indicare formală a acestora sau o aparență de motivare a cererii nu poate fi privită ca un recurs motivat. Aceasta, întrucât recurenta avea obligația de a expune în concret argumentele de natură juridică în raport de care apreciază că soluția instanței de apel este nelegală, formulând critici în legătură cu soluția pronunțată cu referire la acțiunea în răspundere civilă delictuală cu care a învestit instanța de judecată.

Pe de altă parte, chiar făcând trimitere la dispozițiile art. 488 pct. 3 și 5 C. proc. civ., se impunea ca recurenta să dezvolte motivele de recurs care conduc, în opinia acesteia, la casarea deciziei recurate în ipoteza pronunțării unei hotărâri cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, ori când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Se constată, de asemenea, că instanța de apel a respins, prin încheierea din 18 martie 2021, cererea de suspendare a judecării cauzei, întrucât a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., litigiul supus examinării în dosarul nr. x/2021 neavând legătură cu dreptul care face obiectul litigiului pendinte.

Or, din această perspectivă, criticile din prezenta cale de atac nu antamează soluția instanței de apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constatând că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 727 din 29 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, completată prin decizia nr. 334 A din 10 martie 2022, a aceleiași instanțe.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata sumei de 2.500 RON către intimata-pârâtă S.C. B., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii de plată, respectiv chitanței nr. x din 23 noiembrie 2022 emise de Societatea Civilă Profesională de Avocați "C.".

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 727 din 29 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, completată prin decizia nr. 334 A din 10 martie 2022, a aceleiași instanțe.

Obligă pe recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă S.C. B. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.