ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 218/2025

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 30 septembrie 2021 sub numărul x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.R.L., D. S.R.L. a solicitat obligarea fiecărui pârât la plata sumei de câte 10.000 ron pentru fiecare dintre cele 88 de fapte exemplificate în cererea de chemare în judecată, cu titlu de daune morale constând în prejudiciu nepatrimonial, respectiv despăgubiri pentru atingerea adusă de pârâți onoarei, reputației și demnității sale prin producerea de afirmații calomnioase, defăimătoare și denigratoare făcute fără consimțământul reclamantului.

Obligarea pârâților să publice o dată pe zi, timp de 30 de zile, după caz, pe profilul personal de E. de unde a făcut respectivele afirmații, pe adresa de web a ziarului în care a publicat materialele, cât și în cadrul emisiunii de seară a televiziunii online F., dispozitivul hotărârii judecătorești.

Obligarea pârâților să publice prin aceleași mijloace prin care au făcut defăimarea că sunt eronate informațiile publicate cu cele 88 de ocazii descrise în cererea de chemare în judecată, cât și interzicerea acestor profile E. (B., F. și D.) sau altele asociate acelorași persoane/entități să publice imagini cu înfățișarea fizică a reclamantului, cât și a bunurilor personale.

Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în raport cu art. 453 C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 martie 2022, Tribunalul Gorj, secția I civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Tribunalul Olt, având în vedere că prin încheierea din 1 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Craiova s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2021 de la Tribunalul Gorj la Tribunalul Olt.

I.2. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 71 din 9 februarie 2023, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis în parte cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. și C. S.R.L.. A respins cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L.. A obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta C. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale. A obligat pârâtul B. să publice dispozitivul prezentei hotărâri, pe pagina sa de E., unde a făcut postările cu privire la reclamant. A obligat pârâții B. și C. S.R.L. la plata sumei de 100 de RON către reclamant reprezentând cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei hotărâri, atât reclamantul, cât și pârâții au formulat apel.

Prin încheierea nr. 24 din 6 decembrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere că prin încheierea nr. 2377 din 28 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare și a dispus strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021 la Curtea de Apel Alba Iulia.

I.3. Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 1526 din 23 aprilie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis, ca fondat, apelul declarat de pârâții S.C. C. S.R.L. și B. împotriva sentinței civile nr. 71/2023 pronunțată de Tribunalul Olt, secția I civilă în dosar civil nr. x/2021; a schimbat, în parte, sentința atacată numai sub aspectul daunelor morale la care au fost obligați pârâții, pe care le-a stabilit la suma de 4300 RON fiecare; a menținut neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a respins apelul declarat de aceiași pârâți împotriva încheierii din data de 13.01.2023 a Tribunalului Olt; a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe; a obligat intimatul-reclamant să plătească pârâților suma de 3444,19 RON cheltuieli de judecată parțiale.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1523 din 23 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, au formulat recurs pârâții B. și C. S.R.L..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 21 iunie 2024 și a fost repartizată aleatoriu completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din raportul dosarelor alocate fără prim termen și procesul-verbal de repartizare aleatorie .

Prin cererea formulată, recurenții-pârâți au solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Olt. În subsidiar au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel Alba Iulia, De asemenea, au solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

După prezentarea parcursului dosarului în fond și apel, recurenții-pârâți au susținut că hotărârea recurată încalcă regulile de procedură, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenții-pârâți au susținut că instanța de apel a reținut faptul că pârâții au formulat cererea de apel strict cu privire la cuantumul daunelor morale și a invocat astfel efectul devolutiv al apelului.

Or, prin cererea de apel, pârâții au solicitat în principal admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe, în așa fel încât să nu fie privați de un grad de jurisdicție și, implicit, de exercitarea dreptului la apel, iar în subsidiar au solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza să se respingă cererea principală formulată de reclamant.

Instanța de apel însă a încălcat dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenții-pârâții au susținut că nu au achiesat niciun moment, direct sau indirect, la hotărârea instanței de fond de publicare a dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului-pârât B., indicând în mod expres faptul că apelul formulat tinde la anularea hotărârii de fond în întregul său.

Au mai susținut recurenții-pârâți că instanța de apel nu a soluționat criticile din apel privind dublarea termenilor catalogați drept insulte atât în sarcina pârâtului persoană fizică, cât și a pârâtei persoană juridică, conform exigențelor procedurale.

În acest sens, instanța de apel a statuat în cuprinsul paginii 39 a hotărârii faptul că "În speță, trebuie făcută o distincție între difuzarea imaginilor și a emisiunilor pe pagina de internet și pe pagina personală de E., respectiv poza părinților și articolele sau afirmațiile din cadrul emisiunilor TV, reținute de prima instanță".

Cu toate acestea, în cadrul deliberării cu privire la daunele morale pe care pârâta persoană juridică a fost obligată să le achite, instanța a reținut că "Însă, față de nereținerea ca fapte ilicite a sintagmelor ce îi vizau pe părinți; "părinții arată ca și cum ar fi scăpat de la azil; părinții sunt în ziua liberă de la azil", -"tac-su a fost ani în șir zeul justiției din Gorj care i-a ținut în libertate pe toți infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal", respectiv afirmațiile jigodie, hoț, în echitate, Curtea apreciază că suma de 300 RON pentru fiecare faptă ilicită, cu excepția faptei ilicite "malformație grețoasă a naturii umane", pentru care se vor acorda 1000 RON, este de natură a compensa suferințele morale cauzate exclusiv de cuvintele injurioase reținute mai sus, motiv pentru care pârâții B. și S.C. C. S.R.L. vor fi obligați, fiecare, să plătească reclamantului suma de 4300 RON cu titlu de daune morale, sens în care se impune reformarea sentinței".

Așadar, unicul calcul efectuat de instanța de apel a fost în sensul reducerii cuantumului daunelor morale pentru fiecare dintre recurenții-pârâți, fără însă a individualiza care sunt termenii luați în considerare (11x300 adițional insultei de 1000 RON), ori modalitatea prin care cea de 1000 RON a fost de trei ori mai gravă decât celelalte.

În concluzie, recurenții-pârâți au susținut că instanța de apel, deși a admis parțial criticile pârâților, nu a procedat la analiza individuală a fiecărei "fapte", încălcând dispozițiile art. 477 C. proc. civ.

Au mai susținut că deși au adus la cunoștința instanței de apel că reclamantul nu a sesizat instanța de judecată și cu o cerere pentru antrenarea răspunderii altuia pentru fapta prepusului, instanța a uzitat în mod defectuos de dispoziția ce statuează efectul devolutiv al apelului și limitele învestirii, reținând faptul că "Prin notele de ședință depuse în fata prezentei instanțe la termenul de judecată la care s-au dezbătut apelurile, s-au formulat critici și cu privire la faptele ilicite reținute de prima instanță, scârbos, penibil, mincinos, sinistru mitoman, însă, față de dispozițiile art. 467 C. proc. civ. coroborat cu art. 470 alin. (1) lit. c), ce statuează asupra termenului în care se depune cererea de apel și cuprinsul acesteia, Curtea nu are posibilitatea legală de a analiza criticile noi formulate. În aceeași situație sunt și criticile referitoare la depășirea limitelor investirii cererii reclamantului cu privire la antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei C. S.R.L. pentru fapta altei persoane și nu pentru fapta proprie

Și aceasta și față de prevederile alin. (3) ale aceluiași articol care instituie sancțiunea aplicabilă în cazul neîndeplinirii cerințelor de la lit. c) a alin. (1) art. 470 CPC".

Printr-un al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-pârâți au susținut că instanța de fond nu a avut în vedere aplicarea corectă a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv, au susținut că, deși în etapa apelului au învederat instanței faptul că atât timp cât nu se va proceda la o diferențiere (și analiză individuală) a termenilor folosiți de pârât în mediul on line, respectiv în calitate de moderator al pârâtei persoane juridice, instanța va încălca în mod flagrant dispozițiile art. 1373 C. civ., acest lucru s-a petrecut în mod automat, în contextul refuzului de a delibera cu privire la acest fapt.

Lipsa acestei analize de către instanțele de fond și apel a condus la sancționarea pârâtului persoană fizică pentru aceiași termeni atât pentru fapta proprie, cât și în calitate de prepus.

În cuprinsul hotărârii atacate nu se regăsește niciun argument prin care să se identifice rațiunile ce au condus, în lipsa enumerării exprese a termenilor folosiți de către fiecare dintre recurenți, la obligarea acestora la plata unor daune morale în cuantum identic (4300 RON), deși sintagma ce a fost considerată că valorează 1000 RON nu a fost folosită niciodată de recurentul-pârât persoană fizică în calitate de moderator al emisiunilor din cadrul recurentei-pârâte persoane juridice, ci doar pe contul propriu de E..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., precum și toate prevederile legale menționate în cuprinsul cererii de recurs.

I.5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă D. S.R.L. nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin demersul juridic inițiat, reclamantul, invocând atingerea adusă onoarei, reputației și demnității sale, a solicitat tragerea la răspundere civilă delictuală a pârâților, în mod separat, pentru un număr de 88 de fapte imputate acestora, fiecare pârât urmând să răspundă pentru fapta proprie separat și distinct în funcție de prejudiciul produs.

Prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, reținând, în esență, că folosirea de către pârâtul ziarist în spațiul public a apelativelor "jigodie, nesimțit și mincinos, ciolanar, impostor, scârbos, hoț, penibil, dictator tembel, "luati-vă din timp cele necesare, să nu vă prindă iarna ca pe A., în slapi și ciorapi care-au fost odată albi", umblă îmbrăcat cu ciorapi nespălați, A. minte cum respiră, ciolanar mitoman, malformație grețoasă a naturii umane, a păcălit, sinistru mitoman, mitoman ciolanar, Ciolanar mitoman grețos, tac-su a fost, ani în șir, zeul justiției din Gorj, care i-a ținut în libertate pe toți infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal; părinții arată ca și cum ar fi scăpat de la azil; părinții sunt în ziua liberă de la azil", sunt fapte ilicite sub protecția art. 8 CEDO.

În ceea ce o privește pe pârâta persoană juridică, prima instanță a reținut că aceasta administrează postul de televiziune prin intermediul căruia au fost date publicității informațiile pe care reclamantul le consideră prejudiciabile, iar informațiile și imaginile au fost oferite opiniei publice în mod nejustificat, și toate faptele (jigodie, nesimțit și mincinos, ciolanar, impostor, scârbos, hoț, penibil, dictator tembel, "luati-vă din timp cele necesare, să nu vă prindă iarna ca pe A., în slapi și ciorapi care-au fost odată albi", umblă îmbrăcat cu ciorapi nespălați, A. minte cum respiră, ciolanar mitoman, malformație grețoasă a naturii umane, a păcălit, sinistru mitoman, mitoman ciolanar, Ciolanar mitoman grețos, tac-su a fost, ani în șir, zeul justiției din Gorj, care i-a ținut în libertate pe toți infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal; părinții arată ca și cum ar fi scăpat de la azil; părinții sunt în ziua liberă de la azil) reprezintă o încălcare a dreptului la viață privată a reclamantului, dată fiind funcția publică a acestuia și interesul social extrem de ridicat pentru persoana sa în acea perioadă.

Soluția primei instanțe a fost atacată cu apel atât de reclamant, cât și de pârâți, instanța de apel admițând apelul pârâților și respingând apelul reclamantului.

Instanța de apel a constatat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, dar spre deosebire de prima instanță, a reținut 12 fapte ilicite, respectiv afirmațiile jignitoare "nesimțit și mincinos, ciolanar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luați-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în șlapi și ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcați cu ciorapi nespălați, A. minte cum respiră, ciolanar mitoman, sinistru mitoman, malformație grețoasă a naturii umane, ciolanar mitoman grețos", procedând la substituirea considerentelor sentinței apelate sub aspectul faptelor ilicite reținute în sarcina pârâților și reducând cuantumul daunelor morale la suma de 4300 RON pentru fiecare pârât.

Împotriva soluției instanței de apel, pârâții au formulat recurs, invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivat de faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta a invocat efectul devolutiv al apelului, reținând că apelanții au formulat cererea de apel strict cu privire la cuantumul daunelor morale, deși nu au achiesat la hotărârea primei instanțe referitoare la publicarea dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului persoană fizică, ci au indicat în mod expres faptul că apelul formulat tinde la anularea hotărârii de fond în întregul său.

În evaluarea acestui motiv de recurs dezvoltat, Înalta Curte reține că devoluțiunea ce poate fi realizată în cadrul căii de atac de reformare a apelului nu este una absolută, ea fiind limitată de două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum, ce stabilește că pricina se transmite către instanța superioară, spre a fi din nou judecată, doar în măsura sau în limitele în care activitatea instanței inferioare a fost criticată și tantum devolutum quantum judicatum, care statuează că nu se devoluează decât ceea ce s-a dedus judecății, ceea ce reprezintă o particularizare a principiului disponibilității edictat de art. 22 raportat la art. 9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ. dau valoare normativă primei reguli, tantum devolutum quantum apellatum, instanța de apel fiind ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea care au fost criticate de partea apelantă.

Limitele efectului devolutiv, date de ceea ce s-a apelat, presupun ca instanța de apel să se raporteze la criticile apelantului, cu luarea în considerare, în același timp, și a apărărilor invocate de intimat, pentru a se putea reține că aceea ce s-a apelat se rejudecă în fond.

În cauza dedusă judecății, se observă că instanța de apel a respectat întocmai aceste prevederi legale, verificând legalitatea hotărârii primei instanțe din perspectiva modului stabilirii stării de fapt de către instanța fondului, ca urmare a legalei sale învestiri, prin cererile de apel formulate de pârâți, precum și din perspectiva cuantumului daunelor morale acordate și soluția dată față de pârâta www.x.ro, critici formulate prin cererea de apel a reclamantului.

Astfel, procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite de părți, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre ce a fost atacată, instanța de apel, procedând la o analiză a criteriilor jurisprudenței CEDO relevante pentru punerea în balanță a celor două drepturi (dreptul la reputație și la propria imagine și dreptul la liberă exprimare) - calitatea și funcția persoanei criticate, forma/stilul și contextul mesajului critic, contextul în care este redactat articolul, interesul public pentru tema dezbătută, buna-credință a jurnalistului, raportul dintre judecățile de valoare și situațiile faptice, doza de exagerare a limbajului artistic, proporționalitatea sancțiunii cu fapta imputată, contribuția pe care a avut-o la o dezbatere de interes general publicarea articolelor de presă de către jurnaliști sau, în general, publicarea unor informații de asemenea natură, precum și motivarea hotărârii, respectiv motivele pertinente și suficiente pe care autoritățile le invocă pentru a justifica ingerința în dreptul la libertatea de exprimare - a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților.

În condițiile în care prima instanță a admis pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată, iar instanța de prim control judiciar a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat hotărârea atacată numai sub aspectul reținerii unui număr mai mic de fapte ilicite și sub aspectul daunelor morale la care aceștia au fost obligați, în sensul că a micșorat cuantumul acordat de prima instanță, considerentele reținute de curtea de apel în analiza fapelor ilicite stabilite concret în sarcina pârâților, substituind considerentele primei instanțe cu privire la acest aspect, nu se poate invoca în mod fondat că aceste elemente sunt de natură a influența în vreun fel soluția adoptată în evocarea fondului de către prima instanță, soluția de admitere parțială a acțiunii menținându-se, împrejurare în raport de care Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reține un viciu de nelegalitate a hotărârii atacate din perspectiva motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte mai notează că din cadrul paragrafului redat de recurenții pârâți din decizia civilă de apel, la punctul 24 din motivele de recurs, rezultă că mențiunea privitoare la atacarea sentinței doar sub aspectul cuantumului daunelor morale a fost atribuită de curtea de apel exclusiv reclamantului și nu pârâților, cum în mod nefondat au invocat recurenții prin motivele de recurs.

Nefondată este și susținerea recurenților-pârâți potrivit căreia nu au achiesat la hotărârea instanței de fond de publicare a dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului-pârât B., indicând în mod expres faptul că apelul formulat tinde la anularea hotărârii de fond în întregul său.

Înalta Curte constată, în urma examinării cererii de apel, că acestei măsuri dispuse de instanța de fond și menținute de instanța de apel nu i s-au adus critici de către pârâți, în apel aceștia fiind nemulțumiți în esență, de faptul că instanța de fond nu a inserat în hotărârea pronunțată situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și că nu a intrat în judecata fondului, stabilind un cuantum foarte mare în ceea ce privește daunele morale, respectiv 40.000 RON pentru ambii pârâți.

Așadar, nefiind legal învestită cu o critică vizând măsura de publicare a dispozitivului hotărârii timp de 30 de zile pe pagina de E. a recurentului-pârât B., instanța de apel în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., nu a examinat această măsură.

Mai mult, această măsură a publicării dispozitivului hotărârii reprezintă un caz particular de reparare a prejudiciului nepatrimonial, dispozițiile art. 253 C. civ. punând la dispoziția instanței mai multe forme de sancțiuni civile pentru repararea prejudiciului moral, pe care le poate aplica alternativ sau cumulativ. Textul de lege anterior menționat prevede posibilitatea instanței de a dispune, la cererea celui vătămat, măsuri restrictive împotriva autorului faptei, fiind precizată, cu caracter exemplificativ, obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare (art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ.).

În acest context, instanța de apel, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâților și obligându-i pe aceștia la repararea prejudiciului cauzat reclamantului, a apreciat totodată, că nu se impune modificarea adiționării sancțiunii pecuniare permise de lege (aceea a publicării dispozitivului hotărârii instanței), remediul dispus la judecata în primă instanță fiind menținut în apel, instanța considerându-l în mod implicit util.

Sunt, prin urmare, nefondate ambele critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Lipsite de temei sunt și susținerile ce vizează nesoluționarea criticilor din apel privind dublarea termenilor catalogați drept insulte atât în sarcina pârâtului persoană fizică, cât și în sarcina pârâtei persoană juridică.

În dezvoltarea acestei critici, recurenții-pârâți au susținut că unicul calcul efectuat de instanța de apel a fost în sensul reducerii cuantumului daunelor morale pentru fiecare pârât, fără a individualiza care sunt termenii luați în considerare ori modalitatea prin care fapta pentru care s-a apreciat suma de 1000 RON daune morale este de trei ori mai gravă decât celelalte.

Au mai susținut că instanța de apel nu a procedat la o analiză individuală a fiecărei fapte.

Înalta Curte constată că, în esență, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-pârâți susțin că hotărârea atacată nu respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu răspunde tuturor cererilor și criticilor formulate în apel și nu cuprinde o analiză detaliată a calculului daunelor morale, precum și o analiză individuală a fiecărei fapte în raport de fiecare pârât.

Cu referire la aceste critici, Înalta Curte reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, viciile motivării unei hotărâri, în sensul acestui text legal, se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind supusă casării, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție însă, în dispozitiv, instanța s-a oprit la soluția contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecății, iar din altele netemeinicia acestora și, în consecință, se exclud reciproc, când lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.

În aceste coordonate, procedând la verificarea hotărârii recurate, din perspectiva respectării cerințelor legale de indicare a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, Înalta Curte constată că aceasta corespunde standardelor de motivare stabilite prin dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanța de apel, în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel - determinate de ceea ce s-a apelat, precum și de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță - a răspuns criticilor invocate atât de reclamant, cât și de pârâți prin motivele de apel, verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Instanța de apel a analizat legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe prin prisma condițiilor specifice acțiunii în răspundere civilă delictuală, reglementate de art. 1349 și art. 1357 C. civ., precum și prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează dreptul la imagine și reputație, precum și dreptul la libertatea de exprimare, reducând cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de fond după ce a verificat ea însăși, raportat la criticile formulate de părți, întrunirea în cauză a condițiilor pentru antrenarea acesteia și a constatat că faptele ce se impută pârâților, concretizate în expresiile "nesimțit și mincinos, ciolănar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luați-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în șlapi și ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcați cu ciorapi nespălați, A. minte cum respiră, ciolănar mitoman, sinistru mitoman, malformație grețoasă a naturii umane, ciolănar mitoman grețos" au caracter ilicit câtă vreme acestea au fost făcute cu intenția de a-l vătăma pe reclamant, de a-l denigra sau umili.

De asemenea, se observă că instanța de apel a reținut următoarele "Apelanții la punctul 3 din declarația de apel fac referire la statuările instanței față de pârâta societate S.C. C. S.R.L. arătând că nu au fost analizate o serie de afirmații de interes public.

Or apelanții omit a observa că reținerile primei instanțe în ceea ce o privește pe apelanta societate sunt strâns legate doar de faptele ilicite reținute în sarcina pârâtului ziarist, care cu evidență, în măsură covârșitoare nu sunt informații de interes public ci cuvinte injurioase care aduc atingere demnității umane".

Examinarea considerentelor anterior evocate relevă faptul că instanța de apel a apreciat cu aspectele reținute de instanța de fond cu privire la pârâta persoană juridică (respectiv că aceasta administrează postul de televiziune prin intermediul căruia au fost date publicității informațiile pe care reclamantul le consideră prejudiciabile, iar informațiile și imaginile au fost oferite opiniei publice în mod nejustificat) sunt strâns legate doar de faptele ilicite reținute în sarcina pârâtului jurnalist (acesta fiind realizator de emisiune în cadrul postului de televiziune deținut de pârâta persoană juridică, astfel cum a reținut instanța de fond). Prin urmare, contrar susținerilor recurenților-pârâți, instanța de apel a răspuns criticilor acestora cu privire la reținerea atât în sarcina jurnalistului, cât și în sarcina societății comerciale a termenilor catalogați drept cuvinte injurioase care aduc atingere demnității umane.

În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral și obligarea pârâților la achitarea acestuia, considerentele relevante ale instanței de apel în acest sens sunt următoarele:

"Însă, față de nereținerea ca fapte ilicite a sintagmelor ce îi vizau pe părinți; "părinții arată ca și cum ar fi scăpat de la azil; părinții sunt în ziua liberă de la azil", -"tac-su a fost ani în șir zeul justiției din Gorj care i-a ținut în libertate pe toți infractorii din conducerea G.; magistrat ilegal", respectiv afirmațiile jigodie, hoț, în echitate, Curtea apreciază că suma de 300 RON pentru fiecare faptă ilicită, cu excepția faptei ilicite "malformație grețoasă a naturii umane", pentru care se vor acorda 1000 RON, este de natură a compensa suferințele morale cauzate exclusiv de cuvintele injurioase reținute mai sus, motiv pentru care pârâții B. și S.C. C. S.R.L. vor fi obligați, fiecare, să plătească reclamantului suma de 4300 RON cu titlu de daune morale, sens în care se impune reformarea sentinței (paragraful ultim, pagina 43 din decizia recurată).

Așa cum reiese din considerentele ce preced, Curtea a constatat 12 afirmații pur jignitoare, deci 12 fapte ilicite (paragraful 1, pagina 44 din decizia recurată)."

Din conținutul acestor considerente, se observă fără putință de tăgadă că motivarea soluției referitoare la acordarea daunelor morale, este clară, fiind inutil ca instanța de apel să individualizeze încă o dată faptele ilicite reținute în sarcina pârâților, cu privire la care a apreciat că suma de 300 RON pentru fiecare este suficientă pentru repararea prejudiciului produs, atât timp cât acestea sunt menționate anterior în cadrul paragrafului 7, pagina 41 din hotărârea atacată cu recurs ("nesimțit și mincinos, ciolănar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luați-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în șlapi și ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcați cu ciorapi nespălați, A. minte cum respiră, ciolănar mitoman, sinistru mitoman, ciolănar mitoman grețos").

Aprecierea ca fiind mai gravă afirmația "malformație grețoasă a naturii umane" decât celelalte afirmații jignitoare, este un element al aprecierii subiective a instanței de apel a circumstanțelor particulare ale cauzei, astfel cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză. Așadar, instanța de recurs nu poate tranșa cu privire la acest aspect în această cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se realizează exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii atacate, date fiind prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la susținerea potrivit căreia instanța de apel nu a procedat la analiza individuală a fiecărei fapte, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat grupat expresiile imputate pârâților ca fiind cuvinte jignitoare, așa cum acestea au fost utilizate în mediul online (pagina de E. a pârâtului jurnalist), precum și în emisiunile de televiziune.

Astfel, la paragraful 8, pagina 40 a hotărârii recurate, a reținut că apelanții nu au contestat sintagmele "jigodie, hoț, malformație grețoasă a naturii umane, ciolănar mitoman grețos", ci au susținut greșita reținere a tribunalului în sensul folosirii acestora de către pârâți în cadrul celor trei emisiuni TV și care în realitate nu se regăsesc în cuprinsul emisiunilor.

Procedând la verificarea acestor susțineri, instanța de apel a analizat fiecare afirmație, reținând că expresia "ciolănar impostor" a fost folosită de pârâtul ziarist în emisiunea din 24 noiembrie 2020, la minutul 8, precum și în celelalte două emisiuni din data de 16 septembrie 2020 și 2 decembrie 2020.

De asemenea, a reținut că expresia "ciolănar mitoman grețos, malformație grețoasă a naturii umane" a fost menționată în cuprinsul articolelor publicate pe pagina de E. a pârâtului ziarist, în data de 29 august 2020, ora 16:22.

În ceea ce privește afirmațiile "jigodie" și "hoț", instanța de apel a constatat că acestea nu au fost folosite de pârâtul ziarist, precum și că expresiile "nesimțit și mincinos, ciolănar impostor, scârbos, penibil, dictator tembel, luați-vă din timp cele necesare să nu vă prindă iarna ca A. în șlapi și ciorapi care-au fost odată albi, umblă îmbrăcați cu ciorapi nespălați, A. minte cum respiră, ciolănar mitoman, sinistru mitoman", nu au fost contestate de apelanți în declarația de apel.

În consecință, Înalta Curte nu poate reține o incidență a cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea atacată respectând standardele de motivare prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care au în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

De asemenea, obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil reglementat de art. 21 din Constituție și, respectiv, art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Obligația pe care art. 6 din Convenția Europeană o impune instanțelor naționale de a-și motiva decizia nu presupune însă existența unui răspuns detaliat la fiecare argument. Așa cum a arătat instanța europeană, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță națională, chiar dacă a motivat pe scurt hotărârea, să examineze, totuși, în mod real problemele care i-au fost supuse dezbaterii (cauza Albina împotriva României).

Cerințele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., însă, nu impun ca judecătorul să răspundă fiecăruia dintre argumentele de fapt și de drept folosite de parte în actele procedurale întocmite, acesta are posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept expuse, putând să răspundă prin considerente comune.

De aceea, chiar dacă motivarea instanței de apel cu privire la obligarea pârâților la plata daunelor morale este succintă, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din moment ce cuprinde considerentele esențiale pentru care au fost acordate daunele morale în respectivul cuantum.

În consecință, ținând cont și de împrejurarea că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, iar considerentele deciziei de apel referitoare la cuantificarea prejudiciului moral, redate anterior, nu relevă omisiunea nejustificată a instanței de control judiciar de a analiza efectiv una sau mai multe dintre criticile invocate de pârâți, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor deduse judecății recursului, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nu poate fi primită nici critica recurenților-pârâți potrivit căreia, deși au învederat instanței de control judiciar faptul că reclamantul nu a sesizat instanța și cu o cerere privind antrenarea răspunderii altuia pentru fapta prepusului, instanța de apel a încălcat limitele învestirii când a aplicat sancțiunea decăderii.

Înalta Curte constată, asemenea instanței de apel, că invocarea criticii ce vizează antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta altei persoane a pârâtei persoane juridice prin notele de ședință depuse la dosar la data de 25 martie 2024 a fost făcută cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 467 C. proc. civ., în care părțile aveau posibilitatea de a invoca toate criticile cu privire la hotărârea atacată.

Chiar dacă calea de atac a apelului evocă fondul, criticile aduse hotărârii atacate nu pot fi invocate oricând pe parcursul procesului, ci acestea trebuie în mod obligatoriu invocate prin cererea de apel depusă în termenul legal de motivare, depășirea acestuia atrăgând, potrivit art. 470 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea decăderii. Așadar, depunerea peste termen a unor motive de apel nu poate fi luată în considerare.

În aceste coordonate, în mod corect instanța de apel nu a procedat la analizarea criticii vizând antrenarea răspunderii civile delictuale a recurentei-pârâte C. S.R.L. pentru fapta altei persoane, iar nu pentru fapta proprie, având în vedere că pârâții nu au respectat dispozițiile art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., respectiv obligația de a indica toate motivele de fapt și de drept în termenul de motivare a apelului.

Așadar, instanța de apel nu a încălcat limitele învestirii, cum în mod greșit susțin recurenții-pârâti, întrucât nu a fost legal învestită cu respectiva critică.

Printr-o altă critică dedusă judecății instanței de recurs, recurenții-pârâți susțin incidența cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că instanța de fond nu a avut în vedere aplicarea corectă a normelor de drept material reprezentate de prevederile art. 1373 C. civ.

În dezvoltarea acestei critici, recurenții-pârâți au arătat că nu s-a făcut o diferențiere și o analiză individuală a termenilor folosiți de pârâtul ziarist în mediul online, respectiv în calitatea sa de moderator al pârâtei persoane juridice, iar lipsa acestei analize a condus la sancționarea sa atât pentru fapta proprie, cât și în calitate de prepus și obligarea sa la plata unor daune morale în cuantum identic cu cel pus în sarcina pârâtei persoane juridice.

Înalta Curte constată că, deși recurenții-pârâți s-au prevalat de incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din dezvoltarea criticii reiese că se critică de fapt o nemotivare a obligării pârâților la plata daunelor morale în cuantum identic.

În această situație, se impune ca această critică să fie analizată din perspectiva cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a cărui incidență prezenta instanță de recurs nu o reține, întrucât, așa cum s-a arătat, supra, instanța de apel a făcut o analiză atât a termenilor folosiți în mediul online, cât și a celor folosiți în cadrul celor trei emisiuni TV de pârâtul persoană fizică, în calitate de moderator al pârâtei persoane juridice.

De asemenea, contrar susținerilor recurenților-pârâți, se observă că instanța de apel a răspuns criticilor apelanților-pârâți cu privire la reținerea atât în sarcina jurnalistului, cât și în sarcina societății comerciale a termenilor catalogați drept insulte, astfel cum s-a reținut supra, nemaimpunându-se a se relua considerentele deja expuse.

Însă în ceea ce privește aprecierea instanței de apel cu privire la întinderea concretă a daunelor morale, acest aspect scapă controlului prezentei instanțe de recurs, întrucât, așa cum rezultă cu caracter de principiu din jurisprudență, aceasta constituie o chestiune de fapt, cu un pronunțat caracter cazuistic, fiind în sine o chestiune lăsată la aprecierea motivată a instanțelor de fond, iar nu o veritabilă chestiune de nelegalitate, cenzurabilă din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cuantumul despăgubirilor stabilite în cadrul elementului răspunderii civile delictuale reprezentat de prejudiciu, reprezintă un element ce nu poate fi evaluat în faza procesuală a recursului, întrucât el rezultă dintr-o analizare a situației de fapt a cauzei, prin prisma elementelor de probatoriu administrate, implicând astfel, aprecieri de fapt, rezervate instanțelor de fond (prima instanță și cea de apel), împrejurare ce excedează însă, limitelor analizei permise în calea extraordinară de atac a recursului (date fiind limitele acestei căi de atac configurate de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) C. proc. civ.), ultima instanță a fondului, respectiv instanța de apel, fiind suverană în ceea ce privește interpretarea și aprecierea probelor administrate.

În realitate, prin această critică, recurenții-pârâți urmăresc doar o reevaluare a cuantumului daunelor morale acordate, critica neprivind în sine legalitatea, ci exclusiv temeinicia hotărârii recurate.

Cum recurenții-pârâți nu invocă în realitate o aplicare greșită sau o încălcare a normelor de drept material, critica formulată cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1373 C. civ. are un caracter pur formal, din moment ce nu au fost dezvoltate argumente concrete care să o susțină și care ar fi putut atrage o analiza din perspectiva vreunuia dintre motivele de casare reglementate de lege.

În consecință, reținând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B. și S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1526 din 23 aprilie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă D. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2025.