ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5566/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, plângere împotriva refuzului Ministerului Public - P.I.C.C.J. de a-i comunica un răspuns la contestația înaintata prin fax la data de 23.02.2018, precum si împotriva Ordinului nr. 247/31.01.2018 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție prin care s-a stabilit încadrarea sa salarială începând cu data de 01.01.2018, solicitând instanței anularea parțială a acestuia, respectiv in ceea ce privește acordarea cuantumurilor sporurilor si obligarea paratului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, emiterea unui nou ordin de încadrare (sau modificarea celui existent), in care cuantumurile sporurilor sa fie înlocuite cu sporurile in procentele prevăzute de art. 4 si 5 din anexa V - familia ocupaționala "Justiție" și acordarea diferențelor dintre drepturile acordate sub forma de "cuantum spor" si sporurile in procente, de la momentul încadrării cu 01.01.2018 si in continuare.

Prin sentința civilă nr. 4327 pronunțată în data de 26 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței si admiterea acțiunii, asa cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Prin Ordinul nr. 247/31.01.2018 al Procurorului general al PICCJ, i-a fost stabilita salarizarea începând cu data de 01.01.2018, însă aceasta încadrare nu s-a făcut cu respectarea art. 4 si 5 din anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv, i s-au acordat sporuri în cuantumuri,iar nu in procente. De asemenea, în mod greșit a motivat instanța de fond soluția adoptată, in sensul ca prin stabilirea acestei modalități de salarizare (fără procente) nu i s-a adus nicio vătămare.

Recurenta a arătat că, începând cu data de 01.11.2018 a beneficiat de o majorare salarială generată de trecerea la o altă tranșă de vechime in funcție, astfel încât prin neacordarea sporurilor sub forma de procente a fost prejudiciată, echivalentul sporurilor fiind direct proporțional cu creșterea indemnizației de încadrare. Mai mult decât atât, s-a arătat că suma cuantumurilor sporurilor acordate prin Ordinul nr. 247/2018 al PICCJ, este sub valoarea de 30 % stabilita de legiuitor (însumează 28 %-29 %). Chiar daca nu i s-ar fi adus nici un prejudiciu, simplul fapt ca stabilirea drepturilor salariale s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 153/2017, este suficient sa justifice o astfel de acțiune si sa determine admiterea acesteia.

In ceea ce privește sporul de condiții de munca grele, vătămătoare sau periculoase, chiar daca din punct de vedere al valorii este in cuantum care echivalează cu 15 % din indemnizația de încadrare, acesta trebuia acordat sub forma de procente, in condițiile art. 4 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, iar nu sub forma de cuantum în valoare fixa, care nu se mai modifica in situația in care s-ar impune majorarea indemnizației de încadrare (ex: in situația in care se trece de la o noua indemnizație, datorata schimbării vechimii in funcție).

In ceea ce privește sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica de pana la 25 %, respectiv sporul de confidențialitate de 5%, acestea s-au acordat cumulat, sub forma de cuantum, care transpus in procente totalizează in ceea ce îl privește 13 %, fata de 30 % cat prevede maximul prevăzut de lege. În preambulul ordinului contestat nu se face referire la o dispoziție administrativa din care sa rezulte ca ordonatorul principal de credite a stabilit reducerea sporurilor la acest procent de 13 % si nici care este ponderea fiecăruia dintre aceste 2 sporuri in cuantumul de 13 %.

De asemenea, la nivelul procurorilor si al personalului asimilat din cadrul PCA Ploiești si a unităților din subordine, cuantumul reprezentând sporul de risc și sporul de confidențialitate este variabil de la 13 % la 16 % din indemnizațiile de încadrare, fapt ce creează o discriminare in rândul angajaților, cu atât mai mult cu cat angajații care nu fac parte din structurile de securitate (recurentul membru din structura de securitate a PCA Ploiești) încasează aceste cuantumuri de confidențialitate în valoare mai mare decât cei care conduc structuri de securitate.

Recurenta a mai arătat că se impunea acordarea acestor două sporuri sub forma de procente, si nu de cuantumuri. Suma totala a sporurilor nu este prevăzuta pentru fiecare salariat in parte, ci raportat la ordonatorul de credite, respectiv din suma indemnizațiilor de încadrare.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea cadru nr. 153/2017, " limita maxima a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor si a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzuta in prezenta lege si in anexele nr. 1 - VIII."

Deci, in ceea ce privește indemnizația de încadrare, aceasta se stabilește etapizat conform art. 38 din Legea cadru nr. 153/2017, iar în ceea ce privește sporurile personalului vizat de Anexa V (din domeniul Justiției), cuantumul acestora este de maxim 45 % (suma exacta fiind asumata de ordonatorul de credite in temeiul art. 4 si 5 din anexa coroborate cu art. 23- 25 din legea cadru), prevederile din anexa vechiul constituind norme juridice speciale aplicabile acestei familiei ocupationale din domeniul justiției.

Norma de drept civil generala reprezintă acea norma care se aplica in toate cazurile si în orice materie, daca o dispoziție legala nu prevede altfel, in timp ce normele de drept speciale sunt derogatorii de la norma generala si se aplică ori de câte ori se găsește un caz ce intră sub incidența expresă a prevederilor sale, aplicându-se prioritar fata de cea generala.

Fata de cele mai sus menționate, recurentul a arătat că acțiunea trebuia admisa si sa fie obligat pârâtul sa modifice încadrarea începând cu data de 01.01.2018, in sensul acordării sporului de risc si suprasolicitare de 25 % (sub forma de procent), a sporului de confidențialitate de 5 % (sub forma de procent) si a sporului de condiții de munca grele, vătămătoare si periculoase (sub forma de procent).

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Prin Deciziile nr. 818 - 821 din 03.07.2008, publicate în M. Of. nr. 537 din 16.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În considerentele Deciziei nr. 289 din 07.06.2005, publicată în M. Of. nr. 586 din 07.07.2005, Curtea Constituțională a reținut că "legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să ii înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp".

Totodată, instanța de contencios constituțional a statuat că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariate suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (Decizia nr. 693 din 17.10.2006, publicată în M. Of. nr. 915 din 10.11.2006).

In jurisprudența sa, C.E.D.O. a reținut că "este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare" (Hot. din 08.11.2005, pron. în cauza Kechko c. Ucrainei).

De asemenea, aceeași instanță a stabilit că "statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit" (Hot. din 08.12.2009, pron. în cauza Wieczorek c. Poloniei).

Neconcordanțele ce pot exista între o dispoziție dintr-o lege în vigoare și prevederile Constituției pot fi soluționate numai prin intermediul controlului de constituționalitate a posteriori, reglementat de art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 - 33 din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare.

Trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat s-a realizat în temeiul art. 138 lit. a) din O.U.G. nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, act normativ care a intrat în vigoare la 01.08.2018. Astfel, obligațiile angajatului către stat au crescut de la 16,5% la 35%.

Potrivit art. 38 alin. (1) și (3) din Legea nr. 153/2017, prevederile acesteia se aplică etapizat, începând cu 01.07.2017.

Conform art. 38 alin. (3) din același act normativ, drepturile salariale ale recurentei-reclamante au fost stabilite având la bază drepturile aferente lunii decembrie 2017, respectiv cuantumul brut al indemnizației de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, majorate cu 25 % față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 25 și ale art. 38 alin. (2) și (6) din Legea nr. 153/2017, rezultă că sporurile acordate de ordonatorii de credite nu pot depăși 30% din fondul lunar de salarii. Sporurile pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase, de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate se stabilesc, conform legii, în procent de până la 25,15 sau 5.

Prin urmare, fiecare spor poate fi acordat până la maximul procentului reglementat, cu condiția ca împreună să nu depășească 30 % din salariul de bază, fapt care este posibil prin reducerea unuia sau mai multor sporuri, astfel încât totalul să se încadreze în acest prag.

În acest sens, la nivelul Ministerului Public s-a hotărât acordarea sporului de 10 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de 5 % pentru confidențialitate și 15 % pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase. In atare context, ordinul contestat este legal, drepturile salariale ale recurentei-reclamante fiind corect stabilite.

Recurenta-reclamantă A. nu a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 10 aprilie 2019 s-a stabilit primul termen pentru judecata recursului la data de 15 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, la acel moment procesual amânându-se judecata cauzei la data de 16.11.2021, pentru soluționarea dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Completului competent să judece recursurile în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen la 28.06.2021.

În fapt, prima instanță a reținut că reclamanta A. are calitatea de personal de specialitate juridica asimilat judecătorilor si procurorilor in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 247 din data de 30 ianuarie 2018, începând cu data de 1 ianuarie 2018, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, procurorii și procurorii stagiari din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, personalul contractual din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție au beneficiat de drepturile salariale prevăzute în anexele ordinului, trecute în dreptul fiecăruia.

Art. l al actului contestat, coroborat cu anexa nr. 14, crt. 16, stabilește încadrarea salarială a reclamantei, cu privire la care recurenta a susținut că este făcută cu încălcarea prevederilor art. 4 și 5 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, prin aceea că sporurile la salariu au fost stabilite în cuantum fix, iar nu în procent.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că problema de drept ce privește determinarea modalității de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeași lege și ale art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 emisă de ICCJ -completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în: Monitorul Oficial NR. 921 din 27 septembrie 2021).

Astfel, prin decizia amintită s-au statuat următoarele:

"80. Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege și în anexele nr. 1 - VIII". Așadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege și în anexele sale și interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

a) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare." (art. 5).

Raportat la aceste statuări cu caracter obligatoriu ale instanței supreme, în mod corect a reținut prima instanță că sporurile au fost calculate cu respectarea legii prin raportare la indemnizația de încadrare fără indicarea procentului corespunzător fiecărui spor și prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30 %, fără ca prin această modalitate de reflectare a lor să se fi cauzat vreo vătămare, cât timp sporurile nu sunt efectiv acordate în procent fix, prestabilit din salariul de bază.

Cum în mod corect a reținut prima instanță, majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30 % din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Prin urmare, norma de plafonare în discuție are caracter special, limita prevăzută neputând fi depășită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamantă, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care și modalitatea de stabilire individuală a sporurilor.

Totodată, prevederile art. 4 și 5 din Capitolul VIII anexa V, cuprind sintagma "până la", ceea ce conduce la concluzia că nivelul sporurilor se poate situa la un nivel inferior maximului stabilit și care nu poate fi depășit, așa cum se subliniază și în decizia mai sus amintită:

"79. Prin sintagma "fără a depăși limita prevăzută la art. 25", care se regăsește în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicția stabilirii și acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Înalta Curte mai reține și cele statuate la par 95 din Decizia nr. 15/2021 a ICCJ, respectiv faptul că posibilitatea ca, în cadrul aceleiași categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiți, să existe diferențieri în funcție de sumele de bani aflate la dispoziția acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situații de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influența nivelul de determinare al sporurilor, apariția unei eventuale situații de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluționare a recursului în interesul legii.

Ca urmare, criticile recurentei privind greșita aplicare a legii sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4327 din 26 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.