ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2107/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2018 sub numărul x/2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., având funcția de inspector la Ministerul Justiției - Corpul de control al ministrului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a formulat plângere împotriva adresei nr. x/2018 prin care a solicitat: 1) anularea Anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 561/C din 06.02.2018, prin care i-au fost stabilite drepturile salariate începând cu data de 01.01.2018, și emiterea unei noi anexe, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017 privind indemnizația de încadrare pentru funcția de inspector în cadrul Ministerului Justiției (art. 11 lit. d) din cap. VIII, Anexa nr. V la Legea cadru nr. 153/2017 rap. la lit. A) nr. crt. 2 din cap. I, Anexa nr. V și la art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din cap. VIII, Anexa nr. V la același act normativ), anexă care să cuprindă indemnizația maximă de încadrare aferentă unui judecător cu grad de curte de apel, majorată cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, la care să fie aplicat procentul de majorare de 5%, prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) crt. 5 din aceeași lege, precum și sporurile aferente, defalcate, atât în valoare absolută, cât și în cotă procentuală; coeficientul de 9,2% aferent indemnizației de încadrare maxime corespunzătoare, în loc de 8,50; 2) reîncadrarea și recalcularea indemnizației lunare și a celorlalte drepturi aferente, prin includerea în veniturile salariale a procentului de 25%, urmat de majorarea de 5%, începând cu data de 01.01.2018 și pentru viitor; 3) obligarea pârâtului la plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea veniturilor salariale cuvenite potrivit pct. 1 și 2, începând cu data de 01.01.2018 și până la data plății, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4232 pronunțată în data de 22 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 teza I C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 01 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, din oficiu, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 4232 din 22 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile." În aceste condiții, sentința, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat. Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 14 ianuarie 2019, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond. Termenul de 15 zile se calculează, așadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinței - 14 ianuarie 2019, iar ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de anulare act administrativ este 30 ianuarie 2019, context în care, recursul depus la data de 31 ianuarie 2019 (conform cererii aflată în dosarul de recurs fila x) a fost declarat c0u depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ. Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 (5) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul formulat de A..