ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a formulat plângere împotriva adresei nr. x/2018, emisă de Ministerul Justiției ca răspuns la contestația împotriva Ordinului ministrului justiției nr. 561/C din 06.02.2018 - Anexa la acest ordin, solicitând: 1) anularea Anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 561/C din 06.02.2018, prin care i-au fost stabilite drepturile salariate începând cu data de 01.01.2018 și emiterea unei noi anexe, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017 privind indemnizația de încadrare pentru funcția de inspector în cadrul Ministerului Justiției (art. 11 lit. d) din cap. VIII, Anexa nr. V la Legea cadru nr. 153/2017 rap. la lit. A) nr. crt. 2 din cap. I, Anexa nr. V și la art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din cap. VIII, Anexa nr. V la același act normativ), anexă care să cuprindă indemnizația maximă de încadrare aferentă unui judecător cu grad de curte de apel, majorată cu 5%, precum și sporurile aferente, defalcate, atât în valoare absolută, cât și în cotă procentuală; 2) reîncadrarea și recalcularea indemnizației lunare și a celorlalte drepturi aferente, prin includerea în veniturile salariale inclusiv a majorării de 5% prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din cap. VIII, Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018 și pentru viitor; 3) obligarea pârâtului la plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea veniturilor salariale cuvenite potrivit pct. 1 și 2, începând cu data de 01.01.2018 și până la data plății, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3442 din 09 august 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material). În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, deși fost admisă contestația în parte și i s-a acordat prin cel de-al doilea ordin, OMJ nr. 1637/C/10.05.2017, coeficientul aferent indemnizației de încadrare maxime corespunzătoare judecătorului cu grad de curte de apel (9,20, mărit cu 110,58% față de cel de 8,32 din primul ordin), indemnizația de încadrare brută lunară nu a crescut în același procent, ci a rămas aceeași - 21.519 RON. Prin urmare, i s-a recunoscut dreptul la coeficientul maxim (crescut de la 8,32 la 9,20), însă nu i s-a recalculat efectiv și indemnizația brută lunară corespunzătoare coeficientului maxim de 9,20, respectiv 23.796 RON (21.519 X 110,58%). Recurentul reclamant a apreciat că nu i s-au aplicat decât la modul iluzoriu, și nu în concret, dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Anexa V referitoare la indemnizația de încadrare maximă. Având în vedere faptul că indemnizația corect calculată de 23.796 RON o depășește pe cea de 23.000 RON, se va plafona la această din urmă valoare, conform art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2018, rezultând o indemnizație de încadrare maximă de 23.000 RON corespunzătoare judecătorului cu grad de curte de apel, la care se va aplica majorarea de 5% prevăzută la nr. crt.

Prin urmare, nu i s-au aplicat nici dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 privitoare la majorarea de 5% a indemnizației de încadrare. 4. Apărările formulate de intimat Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere vizând anularea Anexei la OMJ nr. 561/C/06.02.2018, prin care i-au fost stabilite drepturile salariale începând cu data de 01.01.2018 și emiterea unei nou anexe în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, anexă care să cuprindă indemnizația maximă de încadrare aferentă unui judecător cu grad de curte de apel, majorată cu 5%, precum și sporurile aferente, defalcate, atât în valoare absolută, cât și în cotă procentuală. Totodată, a solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației lunare și a celorlalte drepturi aferente, prin includerea în veniturile salariale inclusiv a majorării de 5%, începând cu data de 01.01.2018 și pentru viitor, precum și obligarea pârâtului la plata diferențelor bănești corespunzătoare, sume actualizate cu indicele de inflație la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului s-a realizat cu respectarea prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Recurentul reclamant a susținut că, deși prin OMJ nr. 1637/C/10.05.2017 i-a fost stabilit coeficientul 9,20, indemnizația de încadrare brută lunară nu a crescut, ci a rămas aceeași. Instanța de recurs reține că, urmare a admiterii în parte a contestației formulate împotriva OMJ nr. 561/C/06.02.2018, s-a emis OMJ nr. 1637/C/10.05.2017 prin care s-a acordat recurentului reclamant coeficientul aferent indemnizației de încadrare maxime corespunzătoare judecătorului cu grad de curte de apel, respectiv coeficientul 9,20. La stabilirea acestui coeficient s-au avut în vedere dipozițiile art. 11 lit. d) din Capitolul VIII-Anexa V la Legea nr. 153/2017 și funcția recurentului reclamant de inspector în cadrul Ministerului Justiției. În ceea ce privește indemnizația de încadrare, în mod corect au fost avute în vedere dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale stabilite fiind cele acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, în condițiile în care indemnizația astfel stabilită era mai mică de decât cea prevăzută prin aceeași lege pentru anul 2022. Astfel, dacă prin ordinul inițial a fost stabilit cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului 8,32 în sumă de 17.215 RON, în urma emiterii OMJ nr. 1637/C/10.05.2017 a fost stabilită o indemnizație de încadrare brută lunară în cuantum de 21.519 RON corespunzătoare noului coeficient acordat recurentului, respectiv 9,20 . Raportat la cuantumul indemnizației astfel stabilite care nu este mai mare decât cea prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, nu poate fi primită susținerea recurentului privind majorarea cu 5% a indemnizației de încadrare, întrucât acesta nu se află în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din Anexa 5 la aceeași lege. Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..