ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 990/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.08.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Ordinului Ministerului Justiției nr. 1479/C/24.05.2017, anexa 8. B, dispozițiile privind stabilirea drepturilor salariale în favoarea reclamantului și drept consecință emiterea unui nou ordin de salarizare, în ceea ce îl privește, în sensul recalculării indemnizației de încadrare și a sporurilor, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinite în cadrul instanței, astfel: stabilirea indemnizației de încadrare în funcție de valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON și recalcularea venitului lunar total în funcție de indemnizația de încadrarea astfel stabilită,începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la data de 30 noiembrie 2015; stabilirea indemnizației de încadrare în funcție de valoarea de referință sectorială în cuantum de 445 RON și recalcularea venitului lunar total în funcție de indemnizația de încadrarea astfel stabilită, începând cu data de 1 decembrie 2015 și până la data de 30 septembrie 2016; acordarea diferențelor salariale rezultate din raportarea la o valoare de referință sectorială de 405 RON pe perioada 9 aprilie 2015- 30 noiembrie 2015, actualizate cu indicele de inflație la data plății; acordarea diferențelor salariale rezultate din raportarea la o valoare de referință sectorială de 445 RON pentru intervalul 1 decembrie 2015-30 septembrie 2016, actualizate cu indicele de inflație la data plății; acordarea dobânzii legale aferentă diferențelor datorate, calculată de la data scadenței la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4391 din 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția prescripției invocată de pârât ca nefondată;

- a admis acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;

- a anulat în parte Ordinul ministrului justiției nr. 1479/C/24.05.2017, Anexa 8. B, în ceea ce privește pe reclamant, cu consecința obligării pârâtului la emiterea pentru reclamant a ordinului individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantului diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinului menționat mai sus, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.

Împotriva sentinței civile nr. 4391 din 16 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că raportul obligațional se desfășoară între intimatul-reclamant și Tribunalul Bistrița, în timp ce Ministerul Juridic este parte a unui raport juridic financiar, care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002.

Pe fondul cauzei, arată că potrivit art. 19 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită . potrivit coeficienților de ierarhizare prevăzuți la nr. crt. 25,din anexa nr. VI/1 (drepturile salariale corespunzătoare judecătorului de judecătorie). Potrivit art. 12 alin. (3) din același act normativ, în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la această lege.

Conform Notei la Anexa nr. VI/1:

"Coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor" - se regăsesc sporul pentru vechimea în funcție (majorarea indemnizației de încadrare brute lunare), sporul pentru vechimea în muncă, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. VI.

Deși textul Notei la Anexa nr. VI/1 nu prevede în mod expres, rezultă că sporul pentru vechimea în funcție (majorarea indemnizației de încadrare brute lunare) și sporul pentru vechimea în muncă avute în vedere sunt cele prevăzute de reglementările în vigoare la 31 decembrie 2009, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal ain sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare. O interpretare în sens contrar nu poate fi primită întrucât ar avea ca efect imposibilitatea aplicării dispozițiilor legale potrivit cărora "la indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009 se adaugă sporurile și majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare", ținând seama de faptul că Legea nr. 330/2009 nu reglementează procentele acestor sporuri.

Având în vedere că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, asistenții judiciari nu au beneficiat de majorarea indemnizației de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcție, iar acest drept salarial nu a putut fi acordat nici după data de 01.01.2010 niciunui asistent judiciar.

La data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (1 ianuarie 2011), asistenții judiciari au fost reîncadrați pe clase de salarizare, avându-se în vedere dispozițiile art. 16 din Secțiunea a 3-a - Salarizarea și celelalte drepturi ale asistenților judiciari - a Capitolului VIU - Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, din Anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "justiție", la acesta lege. Conform alin. (1) al acestui articol:

"(1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare stabilită pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenți unei vechimi în funcție de ta 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani." Așadar, la data de 1 ianuarie 2011, asistenții judiciari au fost reîncadrați pe clase de salarizare avându-se în vedere vechimea în funcție, respectiv corespunzător tranșelor 0-3 ani și 3-5 ani, însă, în ceea ce privește drepturile salariale, fiind aplicabile dispozițiile tranzitorii ale legilor anuale de salarizare, care au prevăzut că nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în Legea-cadru nr. 284/2010, asistenții judiciari nu au beneficiat de drepturi suplimentare pentru vechimea în funcție.

Pe de altă parte, arată că la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680 în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, precum și în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

În fine, recurentul învederează că în cursul lunii decembrie 2017, intimatului-reclamant i-au fost achitate diferențele salariate, astfel cum au fost prevăzute prin OMJ nr. 1479/C/24.05.2017, emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea parțială a Ordinului Ministerului Justiției nr. 1479/C/24.05.2017, anexa 8. B, dispozițiile privind stabilirea drepturilor salariale în favoarea reclamantului și drept consecință emiterea unui nou ordin de salarizare, în ceea ce îl privește, în sensul recalculării indemnizației de încadrare și a sporurilor, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinite în cadrul instanței, astfel: stabilirea indemnizației de încadrare în funcție de valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON și recalcularea venitului lunar total în funcție de indemnizația de încadrarea astfel stabilită,începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la data de 30 noiembrie 2015; stabilirea indemnizației de încadrare în funcție de valoarea de referință sectorială în cuantum de 445 RON și recalcularea venitului lunar total în funcție de indemnizația de încadrarea astfel stabilită, începând cu data de 1 decembrie 2015 și până la data de 30 septembrie 2016; acordarea diferențelor salariale rezultate din raportarea la o valoare de referință sectorială de 405 RON pe perioada 9 aprilie 2015- 30 noiembrie 2015, actualizate cu indicele de inflație la data plății; acordarea diferențelor salariale rezultate din raportarea la o valoare de referință sectorială de 445 RON pentru intervalul 1 decembrie 2015-30 septembrie 2016, actualizate cu indicele de inflație la data plății; acordarea dobânzii legale aferentă diferențelor datorate, calculată de la data scadenței la data plății efective.

În raport cu susținerile recurentului și cu probele administrate la dosar, reține Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației intimatului-reclamant prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimatului și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4391 din 16 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4391 din 16 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 februarie 2021.