ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2017 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- modificarea în parte a Ordinului nr. 1477/C/2017, emis de Ministrul Justiției;

- obligarea la emiterea unor noi ordine de salarizare individuale: prin care să se recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON; prin care să se recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până la data de 30.09.2916, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

La data de 01.03.2018, I., J. și K. au formulat cererea de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu Ministerul Justiției prin care au solicitat obligarea angajatorului la aplicarea art. 1 din Ordinul ministrului justiției nr. 4683/C/2016; anularea parțială a art. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 4683/C/2016, ordin cu caracter normativ și, în mod corelativ, anularea parțială a Ordinului nr. 1447/C/2017 și obligarea la emiterea unor noi ordine de salarizare individuale:

- prin care să se recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON;

- prin care să se recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până la data de 30.09.2916, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1231/2019 din 29 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A fost obligat pârâtul la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 2118/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, calculată de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiata.

Au fost respinse capetele 1 si 2 ale cererii ca rămase fără obiect.

Au fost admise în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții I., J. și K., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A fost obligat pârâtul la plata diferențelor de drepturi calculate potrivit Ordinului MJ nr. 2118/C/2018, actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, calculată de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective.

Au fost respinse capetele 1, 2 3 si 4 ale cererilor de intervenție în interes propriu ca rămase fără obiect.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că, în baza OMJ nr. 2118/C/2018, au fost emise OMJ nr. 304/C/2018 și OMJ nr. 3041/C/2018 prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din aparatul propriu de lucru al Ministerului Justiției.

Totodată, în ceea ce privește obligarea la plata drepturilor salariale, a arătat că această obligație trebuie subscrisă drepturilor eșalonate a drepturilor salariale astfel cum este prevăzută de O.U.G. nr. 3/2019.

Pe de altă parte, având în vedere că este vorba despre stabilirea drepturilor prin hotărâre judecătorească, obligarea la plată a drepturilor salariale se va efectua în baza art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018.

Intimații nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată și a cererilor de intervenție ca fiind rămase fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În raport cu susținerile recurentului și cu probele administrate la dosar, reține Înalta Curte că, la data de 25.01.2019, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 304/C/2019 .

Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, drepturile salariale ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, din cadrul Ministerului Justiției, se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexa la prezentul ordin.

La alin. (2) s-a statuat că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, drepturile salariale ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, din cadrul Ministerului Justiției, se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexa la prezentul ordin, iar la alin. (3) că în perioada 01.01.2018-30.03.2018, drepturile salariale ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, din cadrul Ministerului Justiției, se recalculează, conform celor prevăzute la alin. (2).

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata diferențelor bănești rezultate din aplicarea prezentului ordin se realizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetul Ministerului Justiției, în acord cu prevederile legale care reglementează finanțele publice.

Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației reclamanților și intervenienților prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin cererile depuse la dosar.

De asemenea, se reține că prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante, stabilite în favoarea personalului din justiție, aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1231/2019 din 29 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge în tot ca rămase fără obiect cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție în interes propriu.

Va menține soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, nefiind formulate critici în privința acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1231/2019 din 29 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge în tot ca rămase fără obiect cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție în interes propriu.

Menține soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.