ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 la data de 26.10.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției anularea ordinului nr. 3358/C din 27.08.2018, comunicat la data de 03.09.2018 și obligarea intimatului la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea indemnizației cuvenite pentru funcția de vicepreședinte tribunal, începând cu data de 15.07.2018, respectiv a indemnizației de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apel, vechime în funcție între 10-15 ani, gradația 4, majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secțiunea a 2 a din Legea nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 1213 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a anulat Ordinul nr. 3358/C/27.08.2018, a obligat pârâtul la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea indemnizației cuvenite pentru funcția de vicepreședinte tribunal, începând cu data de 15.07.2018, respectiv a indemnizației de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apel, vechime în funcție între 10 și 15 ani, gradația 4, majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secțiunea a 2-a din Legea nr. 153/2017.

Împotriva sentinței civile nr. 1213 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că la stabilirea indemnizației reclamantei s-a avut în vedere salarizarea pe o funcție similară, neputând fi admisă o indemnizație maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apei, cum fără temei a dispus instanța de fond.

În ce privește legislația aplicabilă, s-a arătat că instanța de fond deși a reținut prevederile art. 38 alin. (3) și alin. (6), totuși le-a apreciat în contra voinței clare a legiuitorului, constatând nefondat că nu exista nicio prevedere legată care să amâne la plată indemnizația cuvenită reclamante, în condițiile în care nu este vorba de vreo amânare la plată, ci de aplicarea corectă a legii la situația concretă a reclamantei.

Astfel, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017 prevede:

(3) începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariate:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzuta la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Totodată, la alin. (6) al aceluiași articol s-a statuat că "(6) în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariate reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

În conformitate cu textele legale mai sus-citate, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 din lege, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii - cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

La stabilirea structurii drepturilor salariale cuvenite reclamantei în luna decembrie 2017 au fost avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din justiție, act normativ a cărui aplicare a fost prelungită indirect prin intermediul legilor succesive anuale de salarizare.

Astfel, salarizarea președintelui, vicepreședintelui și președintei de secție din cadrul tribunalului, s-a făcut conform lit. A). pct. 20. 21, 22 din Anexa 1 la ordonanță, care prevedea coeficienții de 17,000, 16,500, 16,000, mai mari decât pentru funcția de judecător la aceste instanțe, anume 15,000 la tribunal, prevăzut la pct. 24 din aceeași anexa.

Ca atare, începând cu 19.07.2018, data numirii în funcție a reclamantei, respectiv în funcția de vicepreședinte a Tribunalului Buzău, prin ordinul atacat, au fost stabilite drepturile salariale conform prevederilor legale arătate mai sus, realizându-se salarizarea pentru funcția similară de vicepreședinte de tribunal cu grad profesional de curte de apel, cu o vechime în funcție între-10-15 ani și gradația 4.

Totodată, trebuie observat că procentele de majorare prevăzute la art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017 se acordă la indemnizațiile de încadrare prevăzute în Anexa V la lege. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare a fost majorat cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizațiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite potrivit Legii cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, s-au acordat cele stabilite pentru anul 2022.

Conform prevederilor legale arătate, începând cu 1 ianuarie 2018, atât pentru funcția de judecător cu grad de curte de apel cu gradația 4 și vechime în funcție cuprinsă în tranșa de vechime de 10-15 ani, cât și pentru funcția de vicepreședinte de tribunal cu gradația 4 și vechime în funcție cuprinsă în tranșa 10-15 ani, s-a acordat o majorare cu 25% a cuantumului brut al indemnizației de încadrare, precum și a cuantumului brut al sporurilor, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017, judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată cu procentele de majorare prevăzute în cuprinsul acestui articol (8% în cazul funcției de vicepreședinte de tribunal).

Conform alin. (2) al aceluiași articol, judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.

Astfel, în aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, s-a comparat indemnizația corespunzătoare unui judecător cu grad profesional de curte de apel cu gradația 4, vechime în funcție 10-15 ani(18.321 RON), cu indemnizația corespunzătoare unui vicepreședinte de tribunal cu gradația 4, vechime în funcție 10-15 ani (17.783 RON) și s-a acordat cea mai favorabilă, respectiv indemnizația corespunzătoare gradului profesional.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond se arată că, dacă s-ar respecta soluția instanței de fond, s-ar ajunge ca reclamanta să aibă o indemnizație egală cu cea a unui judecător cu funcție de vicepreședinte din cadrul curții de apel, fără a îndeplini acea funcție și nu cu cea similară unui vicepreședinte de tribunal, cum este în realitate, ceea ce este împotriva spiritului și literei Legii nr. 153/2017.

În concluzie, având în vedere că, începând cu 1 ianuarie 2018, prin OMJ nr. 3358/C/2018 drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale în materie mai sus-învederate, indemnizațiile și sporurile fiind cele acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunea ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, ca tardiv introdus, constatarea nulității recursului pentru lipsa motivării, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 16 iulie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 20 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea ordinului nr. 3358/C din 27.08.2018, comunicat la data de 03.09.2018 și obligarea intimatului la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea indemnizației cuvenite pentru funcția de vicepreședinte tribunal, începând cu data de 15.07.2018, respectiv a indemnizației de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de curte de apel, vechime în funcție între 10-15 ani, gradația 4, majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secțiunea a 2 a din Legea nr. 153/2017.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, reținând în esență că, în mod nelegal nu au fost avute în vedere, la stabilirea drepturilor salariale, prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secțiunea a 2-a din Legea nr. 153/2017, care prevăd că:

"(1) Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată după cum urmează: … b) funcții de conducere în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe: … vicepreședinte 8%".

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe nu este legală, nefiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor normative pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât arată că judecătorul primei instanțe a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secțiunea a 2-a, coroborate cu cele prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017 potrivit cărora:

"(3) începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariate: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzuta la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol prin care s-a statuat că "(6) în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariate reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

În acest context, în conformitate cu textele legale mai sus-citate, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 din lege, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii - cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

La stabilirea structurii drepturilor salariale cuvenite intimatei-reclamante în luna decembrie 2017 au fost avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din justiție, act normativ a cărui aplicare a fost prelungită indirect prin intermediul legilor succesive anuale de salarizare.

Așadar, începând cu 15.07.2018, data numirii în funcție a intimatei-reclamante, respectiv în funcția de vicepreședinte a Tribunalului Buzău, prin ordinul nr. 3358/C/27.08.2018, au fost stabilite drepturile salariale conform prevederilor legale arătate mai sus, realizându-se salarizarea pentru funcția similară de vicepreședinte de tribunal cu grad profesional de curte de apel, cu o vechime în funcție între 10-15 ani și gradația 4.

Așa cum în mod corect a învederat recurentul-pârât, procentele de majorare prevăzute la art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017 se acordă la indemnizațiile de încadrare prevăzute în Anexa V la lege. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare a fost majorat cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizațiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite potrivit Legii cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, s-au acordat cele stabilite pentru anul 2022.

Conform prevederilor legale arătate, începând cu 1 ianuarie 2018, atât pentru funcția de judecător cu grad de curte de apel cu gradația 4 și vechime în funcție cuprinsă în tranșa de vechime de 10-15 ani, cât și pentru funcția de vicepreședinte de tribunal cu gradația 4 și vechime în funcție cuprinsă în tranșa 10-15 ani, s-a acordat o majorare cu 25% a cuantumului brut al indemnizației de încadrare, precum și a cuantumului brut al sporurilor, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017, judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată cu procentele de majorare prevăzute în cuprinsul acestui articol (8% în cazul funcției de vicepreședinte de tribunal).

Conform alin. (2) al aceluiași articol, judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.

Însă, în aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, recurentul-pârât a procedat cu compararea indemnizației corespunzătoare unui judecător cu grad profesional de curte de apel cu gradația 4, vechime în funcție 10-15 ani (18.321 RON), cu indemnizația corespunzătoare unui vicepreședinte de tribunal cu gradația 4, vechime în funcție 10-15 ani (17.783 RON) și s-a acordat cea mai favorabilă, respectiv indemnizația corespunzătoare gradului profesional.

Așa fiind, drepturile salariale ale intimatei-reclamante au fost stabilite cu respectarea prevederilor legale în materie, indemnizațiile și sporurile fiind cele acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, conform OMJ nr. 3358/C/2018, emis de recurentul-pârât.

Având în vedere că drepturile salariale nu ating încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, în mod corect a reținut recurentul-pârât că intimatei-reclamante i se aplică pe deplin dispozițiile art. 38 alin. (3) și (4) privind aplicarea etapizată a legii, iar aceasta va putea beneficia de sporurile menționate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), va ajunge la indemnizația stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să i se aplice integral dispozițiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizației de încadrare, cât și al sporurilor.

Contrar susținerilor intimatei-reclamante, acesteia nu i se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii nr. 153/2017, întrucât, pe de o parte, în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) și (4) indemnizațiile de încadrare sunt inferioare celor stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizația acesteia se stabilește potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4), iar pe de altă parte, prin aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii nr. 153/2017, potrivit cărora "(1) Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată după cum urmează: b) funcții de conducere în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe: în procent de 10% pentru președinte, procuror general, prim procuror; în procent de 8% pentru vicepreședinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct; în procent de 5% pentru președinte secție, procuror șef secție; în procent de 3% pentru procuror șef serviciu și 2 % pentru procuror șef birou, s-ar ajunge la o depășire a cuantumului maxim prevăzut de lege.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt întemeiate și vor fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1213 din 28 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.