ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.04.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței:

Prin sentința civilă nr. 661 din 28 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A fost anulat Ordinul nr. 816/C/20.02.2019 emis de pârât.

A fost obligat pârâtul la emiterea unui nou ordin de salarizare a reclamantului cu acordarea indemnizației cuvenite pentru funcția de președinte de judecătorie începând cu 11.01.2019, respectiv a indemnizației de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de tribunal, vechime în funcție de peste 20 de ani, gradația 5, majorată cu 8%.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a invocat dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Cap. VIII, secțiunea a 2-a din anexa V din Legea nr. 153/2017 și a arătat că, începând cu 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor se majorează cu 25% față de nnivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25 din lege, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, indemnizațiile de încadrare pentru anul sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

La stabilirea structurii drepturilor salariale cuvenite reclamantului în luna decembrie 2017 au fost avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006. Astfel, salarizarea președintelui, vicepreședintelui și președintelui de secție din cadrul tribunalului s-a făcut conform lit. a) pct. 20, 21, 22 din Anexa 1 la ordonanță, care prevede coeficienții de 17,000, 16,500, 16,000, mai mari decât pentru funcția de judecător la aceste instanțe, și anume 15,000 la tribunal.

Ca atare, începând cu 20.02.2019, data numirii în funcție a reclamantului, respectiv în funcția de vicepreședinte a Judecătoriei Pogoanele prin ordinul atacat, au fost stabilite drepturile salariale conform prevederilor legale arătate.

S-a comparat indemnizația corespunzătoare gradului profesional, începând cu 01.01.2019 (19184 RON în cazul judecătorilor cu grad de tribunal cu vechime în funcție de peste 20 de ani și gradație 5), cu indemnizația corespunzătoare funcției de conducere, îndepând cu 01.01.2019 (18303 RON în cazul funcției de președinte de judecătorie), și s-a acordat cea mai favorabilă (cea aferentă funcției de execuție, respectiv cea aferentă gradului de tribunal, respectiv 19184 RON); totodată, s-a comparat venitul total brut corespunzător, rezultând că acesta este mai favorabil în situația judecătorilor cu grad de tribunal cu vechime în funcție de peste 20 de ani și gradație 5 care ocupă funcția de conducere de președinte de judecătorie.

A concluzionat recurentul că, dacă s-ar respecta soluția nelegală a instanței de fond, s-ar ajunge ca reclamantul să aibă o indemnizație egală cu cea a unui judecător cu funcție de vicepreședinte din cadrul tribunalului, fără a îndeplini această funcție, și nu cea similară unui președinte de judecătorie, cum este în realitate, ceea ce este împotriva spiritului și Legii nr. 153/2017.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, ci a depus note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 816/C din 20.02.2019, precum și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare cu acordarea indemnizației cuvenite pentru funcția de președinte de judecătorie, începând cu data de 11.01.2019, respectiv a indemnizației de încadrare maximă corespunzătoare unui judecător cu grad de tribunal, vechime în funcție peste 20 de ani, gradația 5, majorată cu 8%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din cap. VIII, secțiunea a 2 a din Legea nr. 153/2017.

Soluționând cauza, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că dispozițiile art. 10 alin. (2) din Cap. VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 53/2017 fac referire strict la indemnizația lunară de încadrare și alte drepturi salariale corespunzătoare unei funcții de execuție pe care o dețin judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor, pe de o parte excluzându-se situația delegării acestora în funcții de conducere (situația incidentă în prezenta cauză). Pe de altă parte, aceste dispoziții legale nu fac referire la sporul aferent funcției de conducere, referindu-se strict la indemnizația lunară de încadrare și la drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție. Astfel, prima instanță a apreciat ca fiind pertinente argumentele reclamantului potrivit cărora dispozițiile art. 10 alin. (2) se referă doar la modalitatea de calcul a indemnizației aferente funcției de execuție deținute și nu la baza de calcul corespunzătoare instanței în care judecătorul exercită prin delegare temporară funcția de conducere.

Împotriva hotărârii primei instanțe a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici apreciate de instanța de control judiciar ca fiind întemeiate.

Prin OMJ nr. 816/C/20.02.2019, emis în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 și văzând Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 5/10.01.2019, cu privire la delegarea în funcția de președinte al Judecătoriei Pogoanele a domnului judecător A., începând cu data de 11.01.2019, până la ocuparea funcției prin concurs sau examen, în condițiile legii, dar nu mai mult de 6 luni, au fost calculate drepturile salariale ale acestuia, după cum urmează:

- o indemnizația de încadrare brută lunară de 19.184 RON;

- un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 2.711 RON;

- un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității de 2.374 RON.

Pentru a emite acest Ordin, pârâtul Ministerul justiției a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, reținând în esență că în situația judecătorilor care ocupă funcții de conducere și au un alt grad profesional decât gradul instanței unde exercită funcția de conducere se impune aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Cap. VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora "judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile."

Pârâtul a considerat că, în situația comparării indemnizației corespunzătoare gradului profesional începând cu data de 01.01.2019 cu indemnizația corespunzătoare funcției de conducere, aceea de președinte de judecătorie, se poate concluziona că cea mai favorabilă indemnizație este aceea aferentă funcției de execuție, respectiv cea aferentă gradului de tribunal.

Ca urmare, prin ordinul contestat, reclamantului i-au fost păstrate drepturile salariale de care beneficia anterior numirii în funcția de președinte de judecătorie, respectiv cele corespunzătoare funcției de judecător de tribunal, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, deoarece erau mai favorabile.

Intimatul-reclamant a susținut că aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017 ar fi presupus, începând cu data de 11.01.2019, potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 153/2017, să beneficieze de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței al cărui grad îl deține, și anume de tribunal, majorată cu 8%. Alin. 2 al art. 10 trebuie relaționat doar de modalitatea de calcul a indemnizației, în sensul că baza de calcul la care trebuie aplicată majorarea este reprezentată de indemnizația corespunzătoare funcției de execuție deținute, iar nu de cea corespunzătoare instanței în care judecătorul exercită funcția de conducere.

Modalitatea de calcul a indemnizației de încadrare aferente funcției de conducere de Președinte al Judecătoriei Pogoanele, sugerată de reclamant, nu reprezintă o corectă aplicare a Legii nr. 153/2017, ci, dimpotrivă, o încălcare a acesteia, astfel că în mod nelegal a fost validat acest raționament de către prima instanță.

Într-adevăr, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii 153/2017 stabilesc faptul că judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorate cu procente de la 2% până la 13%, însă, sintagma "indemnizația de încadrare maximă" trebuie înțeleasă prin raportare la Cap. I lit. b) din Anexa V a Legii-cadru de salarizare, unde se arată, fără echivoc, referirea la anul 2022, ca reper temporal pentru indemnizațiile de încadrare prevăzute de Legea nr. 153/2017.

Însă, până la momentul anului 2022, aplicarea Legii nr. 153/2017 presupune strict creșterile etapizate prevăzute de art. 38 din lege, aplicate ca atare prin ordinul contestat de intimatul-reclamant și numai în măsura în care aceste creșteri sau alte majorări salariale reglementate conduc la atingerea sau depășirea nivelului indemnizațiilor de încadrare stabilite potrivit legii pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Ca atare, indemnizația de încadrare maximă, la care se referă art. 10 alin. (1) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 nu este alta decât cea rezultată din aplicarea dispozițiilor lit. b) din Capitolul I al aceleiași Anexe, prevederi cu aplicabilitate începând cu anul 2022 sau, excepțional, în condițiile prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, ipoteză în care nu se regăsește însă intimatul-reclamant.

În egală măsură, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 10 alin. (2) din Anexa V, Capitolul VIII din Legea nr. 153/2017, relevă nelegalitatea sentinței civile atacate, din perspectiva modului în care judecătorul fondului a aplicat legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Și aceste dispoziții, care prevăd că judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile, trebuie înțelese tot în contextul aplicării legii-cadru, ele având sens numai în cazul în care devin aplicabile efectiv prevederile Anexei V ale Legii nr. 153/2017.

Așa cum s-a arătat în precedent, odată cu aplicarea prevederilor Anexei V a legii-cadru de salarizare, indemnizațiile pentru judecătorii și procurorii care exercită funcții de conducere vor fi stabilite potrivit unui algoritm de calcul propriu legii în discuție, și anume prin raportare la nivelul maxim al indemnizației de încadrare corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde se exercită funcția de conducere și la procentele de majorare, de la 2% până la 13%.

Așadar, nu este exclusă posibilitatea ca o funcție de conducere la o anumită instanță, în speță Judecătoria Pogoanele, să fie ocupată de un judecător care deține o funcție de execuție, dar un grad profesional ce-l îndreptățește la o indemnizație de încadrare superioară celei maxime pentru funcții de execuție la nivelul instanței respective.

În situația evidențiată, aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 ar avea ca efect o scădere a nivelului drepturilor salariale de care judecătorul cu funcție de conducere a beneficiat sau ar beneficia pe un post de execuție în cadrul aceluiași articol, situație ce s-a urmărit a fi eliminată tocmai prin menținerea în plată a drepturilor salariale mai favorabile.

În acest sens trebuie interpretate dispozițiile art. 10 alin. (2) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017, și nu în acela conform căruia principiul aplicării legii mai favorabile ar permite o alternativă între aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 și cele reprezentate de Anexa nr. V din aceeași lege, cu relevanță în materia funcțiilor de conducere din instanțe.

Prezintă relevanță sub acest aspect considerentele Deciziei nr. 260/2017 a Curții Constituționale a României, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 alin. (2) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care sunt identice cu prevederile art. 10 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Așadar, în cadrul controlului de neconstituționalitate a dispozițiilor legale amintite, Curtea Constituțională a reținut următoarele: "15. (. . . . . . . . . .) dispozițiile de lege criticate prevăd că judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, "dacă acestea sunt mai favorabile". Astfel, dispozițiile de lege criticate instituie o măsură de protecție în favoarea magistraților numiți în funcții de conducere, așa încât această numire să nu afecteze drepturile deja câștigate, aferente funcției de execuție din care provine judecătorul sau procurorul. 16. În speță, autoarea excepției de neconstituționalitate îndeplinește o funcție de conducere la o instanță inferioară celei al cărei grad îl deține corespunzător funcției de execuție (având grad de judecător de curte de apel, este președinte de judecătorie), indemnizația sa lunară fiind mai mare decât cea a unui judecător cu grad de judecătorie care ar fi ocupat funcția de președinte al acestei instanțe. În aceste condiții, autoarea excepției susține că prevederile de lege criticate - în măsura în care sunt interpretate în sensul că distinct de drepturile salariale corespunzătoare gradelor profesionale nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcției de conducere - contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii. 17. (. . . . . . . . . .), Curtea constată că, în mod contrar susținerilor autoarei excepției, dispozițiile de lege contestate nu prevăd că nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcției de conducere, ci doar introduc o reglementare în favoarea judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, așa încât această numire să nu afecteze drepturile deja câștigate, aferente funcției de execuție din care provine judecătorul sau procurorul. Curtea reține că introducerea unei dispoziții legale de protecție, astfel încât numirea în funcții de conducere să nu afecteze drepturile deja câștigate, aferente funcției de execuție din care provine judecătorul sau procurorul, a fost determinată de specificul sistemului de salarizare a judecătorilor și procurorilor dat de acordarea indemnizației de încadrare stabilite în raport cu gradul și cu funcția deținute și de inexistența unei indemnizații de conducere distincte. 18. Astfel, ținând cont și de existența posibilității unor judecători sau procurori cu grad de instanțe/parchete superioare de a candida pentru funcții de conducere la instanțe/parchete inferioare, salarizate inferior față de funcțiile de execuție de la instanțele superioare, legiuitorul a considerat necesară introducerea unei dispoziții de lege de protecție, așa încât numirea în funcțiile de conducere, în aceste cazuri, să nu afecteze drepturile deja câștigate, aferente funcției de execuție din care provine judecătorul sau procurorul. Or, în lipsa măsurii de protecție prevăzute de dispozițiile de lege criticate, indemnizația lunară obținută de autoarea excepției ar trebui să fie mai mică, și anume corespunzătoare celei prevăzute de lege pentru funcția de președinte de judecătorie".

În aceste condiții, având în vedere că nu s-au conturat și demonstrat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat potrivit argumentelor expuse supra, aspecte ce conduc, în mod nemijlocit, la conturarea caracterului nelegal al hotărârii de fond supuse cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât, sens în care va admite demersul judiciar al acestuia și va reforma sentința de fond recurată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 661 din 28 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 661 din 28 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 martie 2022.