ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea parțială a ordinului colectiv de salarizare nr. 247/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul acordării indemnizației de conducere pentru funcția de procuror șef secție

- recalcularea drepturilor salariale.

Prin sentința nr. 1212 din 28 martie 2019 decizia nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod incorect a reținut instanța de fond că nu ar fi îndreptățită la plata sporului de conducere solicitat, având în vedere faptul că i s-ar fi aplicat prevederile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, situație în care nu s-ar justifica acordarea acestui drept reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 decât după data de 1 ianuarie 2022.

Solicită să se constate că acest mod de stabilire a drepturilor salariale - fară acordarea sporului de indemnizație de conducere pentru funcția de procuror șef secție, reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, este nelegal, iar argumentul instanței de fond, preluat din apărările Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, conform căruia "sporul de conducere prevăzut de uri. 10 al Anexei V la legea de salarizare să se aplice doar la indemnizațiile de încadrare stabilite pentru nivelului anului 2022" nu are corespondent în realitate.

Menționează faptul că nu există reglementată nici o prevedere în conținutul normativ al Legii-cadru nr. 153/2017 care să sprijine această idee, în condițiile în care funcțiile de conducere se exercită și anterior acestui moment, iar conform prevederilor legale instituite de-a lungul timpului s-a acordat acest beneficiu celor care exercită o funcție de conducere, ca o recunoaștere și o recompensare financiară, în acord cu sarcinile și responsabilitățile complexe generate de asemenea calitate.

Prin luarea în considerare a sporului de conducere, opinează că nu s-ar adăuga la lege, nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salarială, expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci doar s-ar aplica prevederile uit 10 alin. (1) Iii. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, dându-se astfel eficiență maximă prevederilor legale incidente și o recunoaștere a importanței funcției pe care o ocupă în statul de funcții existent la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În fine, recurenta a susținut că majorarea stabilită de aceste prevederi legale trebuie aplicată efectiv în procesul de stabilire a indemnizației de încadrare și nu doar avută în vedere la calculul nivelului pentru anul 2022. Scopul acestor dispoziții legale este în mod evident acela de a remunera la un nivel superior posturile aferente funcțiilor de conducere din cadrul instanțelor și parchetelor, comparativ cu funcțiile de execuție. Or, în interpretarea instanței de fond, respectiv a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin neaplicarea acestor dispoziții legale, un astfel de efect nu se produce și în situația drepturilor salariale ale subsemnatei - procuror care ocupă funcție de conducere.

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta este procuror cu funcți de conducere, iar prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, întrucât la data emiterii ordinului nr. 247/30.01.2018 nu au fost avute în vedere și aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte reține că prin Ordinul nr. 247/30.01.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază, începând cu data de 01.01.2018, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunale și de pe lângă judecătorii, inclusiv procurorii stagiari, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curte de apel din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, ordin emis de pârât în aplicarea Legii nr. 153/2017.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017 are următorul conținut:

(1) Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată după cum urmează:

…

b) funcții de conducere în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe:

Președinte, procuror general, prim procuror- 10%

Vicepreședinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct- 8%

Președinte secție, procuror șef secție- 5%

Procuror șef serviciu- 3%

Procuror șef birou- 2%.

Înalta Curte are în vedere și următoarele dispoziții relevante din Legea 153/2017:

Art. 36: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.

Art. 38: (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

.

(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Înalta Curte observă opțiunea legiuitorului de a realiza o tranziție între vechile legi de salarizare (Legile nr. 330/2009 și nr. 284/2010) și Legea 153/2017, în privința căreia a reglementat expres aplicarea etapizată. Legea pornește de la premisa că salariile prevăzute în noua lege sunt, ca regulă, mai mari decât cele aflate în plată pentru fiecare funcție, astfel că reglementează, în art. 38 alin. (3) și (4) modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creșteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii 153/2017 stabilesc, într-adevăr, faptul că judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorate cu procente de la 2% până la 13%, însă, sintagma "indemnizația de încadrare maximă" trebuie înțeleasă prin raportare la Capitolul I lit. B) din Anexa V a legii-cadrul de salarizare, unde se arată, fără echivoc, referirea la anul 2022, ca reper temporal pentru indemnizațiile de încadrare prevăzute de Legea nr. 153/2017.

Însă, așa cum s-a arătat anterior, până la momentul anului 2022, aplicarea Legii nr. 153/2017 presupune strict creșterile etapizate prevăzute de art. 38 din lege, aplicate ca atare prin ordinul contestat de recurenții reclamanți și numai în măsura în care aceste creșteri sau alte majorări salariale reglementate conduc la atingerea sau depășirea nivelului indemnizațiilor de încadrare stabilite potrivit legii pentru anul 2022, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Ca atare, indemnizația de încadrare maximă, la care se referă art. 10 alin. (1) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 nu este alta decât cea rezultată din aplicarea dispozițiilor lit. B) Capitolul 1 al aceleiași Anexe, prevederi cu aplicabilitate începând cu anul 2022 sau, excepțional, în condițiile prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017(ipoteza legală nefiind îndeplinită în ceea ce-i privește pe recurenții reclamanți).

De asemenea, nici dispozițiile art. 10 alin. (2) din Anexa V Capitolul VIII a Legii nr. 153/2017 nu relevă nelegalitatea sentinței civile atacate, din perspectiva modului în care judecătorul fondului a aplicat legea-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Și aceste dispoziții, care prevăd că judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile, trebuie înțelese tot în contextul aplicării legii-cadru, ele având sens numai în cazul în care devin aplicabile efectiv prevederile Anexei V ale Legii nr. 153/2017.

Așa cum s-a arătat anterior, odată cu aplicarea prevederilor Anexei V a legii-cadru de salarizare, indemnizațiile pentru judecătorii și procurorii care exercită funcții de conducere vor fi stabilite potrivit unui algoritm de calcul proprii legii în discuție și anume prin raportare la nivelul maxim al indemnizației de încadrare corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde se exercită funcția de conducere și la procentele de majorare, de la 2% până la 13%.

Numai în situația în care salariile de bază și sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziții între vechile legi de salarizare și noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât și a sporurilor și a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Or, în ceea ce o privește pe reclamantă, comparând indemnizațiile de încadrare de care beneficiază în prezent, cu indemnizațiile menționate în Legea 153/2017, Anexa V, Capitolul I, lit. B) Indemnizația de încadrare pentru procurori, se observă că aceasta nu atinge încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2018, astfel că acestora li se aplică pe deplin dispozițiile art. 38 alin. (3) și (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Ținând cont de faptul că aceste creșteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, reclamanta vaputea beneficia de sporurile menționate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), va ajunge la indemnizația stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să i se aplice integral dispozițiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizației de încadrare, cât și al sporurilor.

Așadar, contrar susținerilor recurentei-reclamante, acesteia nu i se acordă drepturile salariale mai favorabile și nu i se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizațiile de încadrare nu sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizația acestora se stabilește potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează în sensul că actul contestat este legal și temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar drepturile salariale solicitate de reclamantă nu pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, astfel cum au fost solicitate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1212 din 28 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1212 din 28 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.