ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4497/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Adresei nr. x/05.06.2018, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Ordinului de salarizare nr. 247/30.01.2017, și anularea Ordinului de salarizare nr. 247/30.01.2017.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5348 din 13 decembrie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., apreciind că sentința atacată este nelegală și netemeinică.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că prin ordinul contestat nu i-a fost acordat sporul de conducere aferent funcției de procuror șef secție judiciară, reglementat prin dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b) nr. crt. 3 din Legea nr. 153/2017, în condițiile în care prin actul atacat se face referire la funcția de conducere ocupată, însă nu se indică temeiul de drept din noua lege de salarizare cu impact asupra acestei funcții.

Astfel, a apreciat ca nelegale cele reținute de prima instanță prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Cap. VIII Anexa 5 la Legea nr. 153/2017, în sensul că respectivul spor se va aplica etapizat, pentru că din interpretarea acestui text rezultă că indemnizația de încadrare se majorează cu procentul aferent funcției de conducere deținută. Noțiunea "indemnizatia de încadrare maximă" din acest articol trebuie interpretată în sensul că acesta se referă la indemnizația maximă aflată în plată la nivelul parchetului unde se exercită funcția de conducere și nu la indemnizația de încadrare prevăzută pentru anul 2022.

Potrivit recurentei, angajatorul avea obligația legală de a aplica la indemnizația legală stabilită procentele de majorare prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. b) din Cap. VIII Anexa 5 Legea nr. 153/2017, corespunzător funcției de conducere deținută, motivarea instanței și a pârâtului, potrivit căreia aceste procente trebuie avute în vedere numai la stabilirea nivelului maxim de încadrare pentru anul 2022 fiind nelegală.

Or, conform dispozițiilor legale incidente, procentul pentru funcțiile de conducere trebuie aplicat la data intrării în vigoare a legii și nu din anul 2022, ea fiind operabilă de la data de 1.01.2018.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, în care să se prevadă acordarea sporului aferent funcției de conducere deținute la data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Ordinului nr. 247/30.01.2018 emis de autortiatea publică pârâtă, contesatația împotriva acestui act fiind respinsă prin Adresa nr. x/05.06.2018.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin Ordinul nr. 247/30.01.2018, contestat, s-au stabilit drepturile salariale de care beneficiază procurorii, printre care și reclamanta (poziția 5 din grila aferentă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara).

Reclamanta susține faptul că, pe lângă drepturile stabilite prin ordinul menționat, trebuia să beneficieze și de sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) pct. 3 din Anexa V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, având în vedere că ocupă funcția de procuror șef serviciu.

În art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 se prevede că dispozițiile legii se aplică etapizat, astfel:

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Legea reglementează, în art. 38 alin. (3(și (4), modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creșteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

O primă etapă în aplicarea etapizată o reprezintă majorarea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumului brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Numai în situația în care salariile de bază și sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017 are următorul conținut:

(1) Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată după cum urmează:

b) funcții de conducere în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe:

Președinte, procuror general, prim procuror- 10%

Vicepreședinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct- 8%

Președinte secție, procuror șef secție- 5%

Procuror șef serviciu- 3%

Procuror șef birou- 2%.

Așadar, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Anexa nr. V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, persoanele care ocupă funcția de procuror șef secție, beneficiază de un spor de 3%.

În privința reclamatei, se observă, astfel cum susține și pârâtul, că nu a atins nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2017, așa încât i se aplică pe deplin dispozițiile art. 38 alin. (3) și (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Astfel, se reține că reclamanta a beneficiat de majorarea salarială de 25% aplicată la salariul aflat în plată în luna decembrie 2017, urmând ca până în anul 2022 să beneficieze de celelalte majorări la care este îndreptățită conform Anexei nr. V Cap. VIII din lege, însă prin aplicarea etapizată a acestora în condițiile art. 38 din lege.

Prin urmare, având în vedere că aceste creșteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, rezultă că reclamanta va putea beneficia de sporurile menționate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), v ajunge la indemnizația stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să i se aplice integral dispozițiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizației de încadrare, cât și al sporurilor.

Așadar, data de la care aceste norme devin aplicabile este stabilită de art. 38 din Legea nr. 153/2017, cum corect a sesizat și prima instanță, care, a observat, totodată, faptul că procentul de 25% reglementat de art. 38 alin. (3) din Lege s-a aplicat și la cuantumul brut al sporului de care a beneficiat reclamata (în calitate de procuror șef secție) în luna decembrie 2017 (1.4, conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. b) Anexa VI, Cap. VIII din Legea nr. 284/2010).

În concluzie, contrar susținerilor reclamantei, se reține că nu se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizația de încadrare nu este mai mare decât cea stabilită potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizația acesteia se stabilește potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 5348 din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.