ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2016 la data de 9.09.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul pârâtului de a soluționa cererea reclamanților privind emiterea unor noi ordine de salarizare în temeiul art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 și pe cale de consecință obligarea pârâtului Ministerul Justiției, de a emite pentru fiecare dintre reclamanți în parte începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) si până la data de 31.07.2016 a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

În acest sens, solicită obligarea pârâtului la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin, 5

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

De asemenea, solicită obligarea pârâtului ca la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în munca/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Prin sentința civilă nr. 1934 din data de 24 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată în ceea ce îi privește pe reclamanții M., Y., DDD., WWWW., ZZZZ., SSSSS., HHHHHH., PPPPPP., RRRRRR., ZZZZZZ., HHHHHHH., LLLLLLL., SSSSSSS., YYYYYYY., ZZZZZZZ. pentru lipsa semnăturii;

- a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M., Y., DDD., WWWW., ZZZZ., SSSSS., HHHHHH., PPPPPP., RRRRRR., ZZZZZZ., HHHHHHH., LLLLLLL., SSSSSSS., YYYYYYY., ZZZZZZZ. ca nesemnată;

- a admis excepția tardivității cererii adiționale;

- a constat decăzuți reclamanții din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții - personal auxiliar de specialitate și în ceea ce privește capătul de cerere formulat de reclamanții magistrați privind plata diferenței salariale rezultate;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții - personal auxiliar de specialitate, JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., QQQQQQ., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., TTTTTTT.., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată inițial formulată reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Z., AA., BB., CC., DD., EE., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV.., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., FF., GG., HH., II. A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției București;

- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților magistrați ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: - producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 347,10 RON; - producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015 - 31.07.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 381,823 RON;

- a respins capătul de cerere formulat de reclamanții magistrați privind plata diferenței salariale rezultate formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii în integralitate a acțiunii.

A arătat recurentul-pârât că, la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin art. 1 al OMJ nr. 4680/C/2016 s-a prevăzut că, începând cu data de 09.04.2015, se recalculează indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile judecătorilor, care la acea dată beneficiau de un cuantum al acestora mai mic decât cel stabilit la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Ulterior, prin OMJ nr. 219/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că: "Începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 (...).".

În raport cu aceste aspecte, la data de 24.05.2017 a fost emis noul ordin de salarizare al reclamanților, OMJ nr. 1489/C/24.05.2017 în aplicarea ordinelor anterior menționate. Astfel, reclamanții au primit indemnizația majorată cu valoarea de referință sectorială de 405 RON, așa încât este nejustificată obligarea pârâtului de a emite noi ordine.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanții au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În mod eronat instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată ca nefiind semnată de către ZZZZ. Liliana și SSSSS., deși lipsa semnăturii a fost acoperită în fața primei instanțe potrivit dispozițiilor art. 196 alin. (2) C. proc. civ.

Asupra excepției tardivității cererii adiționale, reclamanții arată că în mod eronat instanța de fond a calificat-o ca o cerere modificatoare și nu într-o cerere precizatoare potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (2) pct. 2. C. proc. civ.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiție, reclamanții arată că în mod greșit prima instanță a admis această excepție fără să valorifice dispozițiile art. 14 din H.G. nr. 652/2009 potrivit cărora drepturile salariale ale personalului din sistemul de justiție se realizează pe scară ierarhică, ordonatorii terțiari solicită ordonatorilor secundari, iar aceștia solicită ordonatorului principal, Ministerul Justiției sumele de bani necesare plății drepturilor salariale ale personalului din subordine.

În ceea ce privește fondul pretenției, reclamanții arată că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material referitoare la egalizarea salariilor în sistemul autorității judecătorești, întrucât chiar dacă doar de la data de 01.10.2016, ca urmare a Ordinului Președintelui Înaltei curți de Casației și justiție nr. 283/25.10.2016 s-a calculat salariul pe baza valorii de referință sectorială cu suma de 405 RON, majorată cu 10%, calculul trebuia să fie făcut începând cu data de 09.04.2015.

La data de 09.04.2015 existau în sistemul de justiție magistrați al căror salariu a fost calculat prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON, dar aceasta nu a fost inclusă în salariul de bază ci a fost acordată separat prin procedura executării silite prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009, fiind tot o componentă a salariului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat, iar prin notele scrise depuse la data de 15 mai 2020 a solicitat, față de emiterea OMJ nr. 99/C/2019 și 3083/C/2018, respingerea acțiunilor ca rămase fără obiect.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanții au solicitat respingerea recursului Ministerului Justiției ca nefondat.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererilor de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, respectiv a dispozițiilor art. 148 C. proc. civ.:

"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura."

În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incidente în privința oricăror cereri adresate instanțelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) și art. 149 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, semnătura părții trebuie să fie olografă, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanții ZZZZ. Liliana și SSSSS. au transmis Curții de Apel Timișoara în dosarul x/2016 un înscris în cuprinsul căruia au arătat că înțeleg să semneze și să-și însușească cererea de chemare în judecată, prin fax în data de 10.10.2016 și prin serviciul poștă (înregistrat la instnață la data de 13.10.2016, dosar fond Curtea de Apel Timișoara

Întrucât la dosarul cauzei se regăsește un exemplar original al cererii anterior precizate care să cuprindă semnătura olografă a petenților, Înalta Curte constată ca sunt întrunite condițiile de formă ale unei cereri adresate instanței de judecată, cererea de recurs cuprinzând semnătura părților, urmând a admite recursul declarat de reclamantele ZZZZ. Liliana și SSSSS. împotriva sentinței civile nr. 1934 din data de 24 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și va respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii în privința reclamantelor ZZZZ. Liliana și SSSSS..

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței și plata diferențelor salariale rezultate.

Înalta Curte constată că, la data de 24.05.2017, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 1489/C, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatei-reclamante, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

De asemenea, prin Ordinul MJ nr. 1489/C/24.05.2017, în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, a fost stabilit noul cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și a sporurilor aferente acestora.

Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor reclamanților și a procedat la emiterea Ordinelor nr. 99/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile salariale pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018 și nr. 3083/C/2018, prin care au fost recalculate drepturile drepturile începând cu data de 01.07.2018, prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari li s-au stabilit drepturile salariale (solicitate prin cererea dedusă judecății), Înalta Curte constată că acțiunea reclamanților judecători și asistenți judiciari a rămas fără obiect, restul alegațiilor recurentului neimpunându-se a mai fi analizate.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor decizii de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce li se cuvin, precum și a diferențelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge cererea formulată de reclamanții judecători și asistenți judiciari, ca rămasă fără obiect.

În aceea ce privește recursul declarat de reclamanții personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Arad și Judecătorie Arad, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

Reține instanța de control judiciar că în privința capătului de cerere privind emiterea deciziilor de salarizare, potrivit dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în cazul grefierilor stabilirea drepturilor salariale se realizează de Președintele Curții de Apel, prin decizie, iar nu Ministerul Justiției. În privința capetelor de cerere având ca obiect pretenții, cum părțile reclamante funcționează ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Arad și Judecătoriei Arad, calitatea de ordonator de credite și eventual debitor al plății drepturilor salariale invocate de acestea se găsește la nivelul tribunalului menționat, față de care părțile reclamante se află în raport de serviciu.

Prin urmare, Înalta Curte are în vedere că raportul juridic salarial există între reclamanți și angajatorul direct, în timp ce Ministerul Justiției este parte a unui alt raport juridic, unul de drept financiar, implicând ordonatorii de credite subordonați (secundari și terțiari), iar nu direct pe reclamanți.

Aceasta întrucât, calitatea recurentului - pârât Ministerul Justiției, de ordonator principal de credite, prevăzută de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu cuprinde și obligația de plată a diferențelor salariale restante, ci numai de a dispune toate măsurile ce se impun în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instanțelor (ordonatori secundari și terțiari) a creditelor necesare pentru efectuarea drepturilor salariale.

Înalta Curte reține și dispozițiile art. 44 din Legea nr. 304/2004, conform cărora " (1) Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite.".

În acest context, în mod corect, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins acțiunea formulată de reclamantii-personal auxiliar de specialitate în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele ZZZZ. Liliana și SSSSS. împotriva sentinței civile nr. 1934 din data de 24 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1934 din data de 24 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința și, rejudecând:

Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii în privința reclamantelor ZZZZ. Liliana și SSSSS..

Respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamanții judecători și asistenți judiciari.

Menține restul dispozițiilor.

Respinge recursul declarat de ceilalți reclamanții împotriva sentinței civile nr. 1934 din data de 24 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2020.