ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS. și TTTT., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Timiș, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Dolj și Tribunalul Hunedoara, obligarea pârâtului Ministerul Justiției, prin ministru, la emiterea ordinelor de salarizare, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 01.12.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 445 RON, începând cu data de 01.12.2015 și până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, obligarea pârâților la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul plătit, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, de la data scadenței și până la data plății integrale.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3351 din data de 28 septembrie 2017, a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității, lipsei de obiect și prescripției acțiunii, invocate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara prin întâmpinare, ca nefondate, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Caraș-Severin și a Tribunalului Dolj, ca nefondate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției pe cel de-al doilea capăt de cerere și a respins acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Timiș, Tribunalul Caraș-Severin, Tribunalul Dolj și Tribunalul Hunedoara, a obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, să emită pentru fiecare dintre reclamanți ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, a obligat pârâții Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Timiș, Tribunalul Dolj, Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Hunedoara (în funcție de instanța în cadrul căreia a fost/este încadrat fiecare dintre reclamanți în perioada 09.04.2015-01.10.2016), să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menționate mai sus, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale și, totodată, a respins în rest acțiunea, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției și Tribunalul Dolj au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Înalta Curte constată că recurenții nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului. Din actele și lucrările dosarului rezultă la data de 24.05.2018 a fost emis OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-a prevăzut că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută tunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON. Prin urmare, reclamanților li s-a stabilit indemnizația la nivel maxim prin acte administrative emise în baza Legii nr. 71/2015, începând cu data intrării în vigoare a legii, respectiv, 9.04.2015. Având în vedere faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, Înalta Curte constată că recursurile sunt lipsite de interes.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca lipsite de interes.