ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1593/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 23/C din 21.02.2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentele-reclamante A. și B. împotriva deciziei civile nr. 988/26.09.2023.

Prin decizia civilă nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, revizuirea formulată de revizuentele A. și B., împotriva deciziei civile nr. 23/C din 21 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr. x/2022

Împotriva acestei decizii au formulat o nouă cerere de revizuire revizuentele A. și B..

Prin decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva deciziei civile nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, au formulat recurs revizuentele A. și B., încadrat, în drept, în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea parcursului cauzei, au arătat, în esență, că exceptând prima instanță, dosarul lor nu a fost soluționat de complete specializate în fond funciar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (2) titlul XIII din Legea nr. 247/2005, iar toate instanțele ulterioare au preluat greșelile "una de la alta", acestea necunoscând faptul că "retrocedarea se face pe proprietar deposedat, nu pe familie", sau că "intravilanul nu se cumulează cu extravilanul".

Au menționat că în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Medgidia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de urma defunctului C.. În apel au revenit asupra cererii, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și de pe urma proprietarului expropriat, D., însă această cerere a fost respinsă pe motiv că nu se putea schimba obiectul procesului în calea ordinară de atac.

Recurentele au arătat că dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Medgidia a avut ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctei D.. Deși în primă instanță au obținut un rezultat favorabil, în apel soluția instanței de fond a fost schimbată, Tribunalul Constanța, secția I civilă reținând, prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, că dosarul nr. x/2022 are același obiect cu dosarul nr. x/2017 și că se impune a fi reținută autoritatea de lucru judecat, față de identitatea de părți, obiect și cauză, dat fiind că părțile reclamante se prevalează de aceleași înscrisuri în dovedirea dreptului de proprietate, care au fost analizate în cel din urmă dosar menționat.

Totodată, au susținut că au învederat, prin actele de procedură efectuate, că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2), Titlul XIII din Legea nr. 247/2005, procesele funciare se soluționează de completuri specializate, însă în apel, Tribunalul Constanța, secția I civilă, pronunțând decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, nu a respectat această prescripție legală.

De asemenea, au arătat că nu există vreun motiv pentru care să fie refuzată restituirea suprafeței de 1,3 ha teren intravilan, situat în jud. Constanța, cu atât mai mult cu cât terenul este liber.

Au afirmat totodată, că reclamantul stabilește limitele judecății prin cererea de chemare în judecată, însă acest aspect a fost ignorat de Tribunalul Constanța, secția I civilă prin decizia nr. 988 din 26 septembrie 2023, prin care s-a reținut că s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate numai în privința proprietarului C., deși solicitarea o viza și pe defuncta D..

Recurentele au contestat soluția instanței de apel asupra excepției autorității de lucru judecat, invocate de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța, în raport de decizia nr. 1936 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Totodată, au afirmat că, în mod greșit instanța de apel a reținut că reconstituirea se dispune pentru fiecare proprietar deposedat, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, iar, în cazul în care suprafața deținută în proprietate este mai mare, reconstituirea urmează a se face pentru întreaga suprafață dovedită.

Recurentele au invocat dispozițiile art. 175 C. proc. civ., susținând că potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., instanța de judecată trebuie să ia cunoștință din oficiu de dreptul în vigoare în România. Or, în cauză, legislația invocată de către recurente nu a fost respectată de către instanța de apel.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În concluzie, recurentele-revizuente au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Medgidia

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 ianuarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și procesul-verbal de repartizare aleatorie .

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la 24 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."

Art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

În prezenta cauză, calea de atac are ca obiect decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2024 prin care s-a respins, ca nefondată, o altă cerere de revizuire formulată de aceleași părți împotriva deciziei civile nr. 23/C din 21 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr. x/2022

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Prima hotărâre atacată cu revizuire, respectiv decizia civilă nr. 23/C din 21 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr. x/2022, este o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, fiind pronunțată în soluționarea recursului exercitat de recurentele-reclamante A. și B. împotriva deciziei civile nr. 988/26.09.2023.

Prin urmare, cum prima hotărârea atacată cu revizuire, a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, hotărâre definitivă, care nu are deschisă calea de atac a recursului, rezultă că nici decizia ulterioară, pronunțată în soluționarea revizuirii exercitate împotriva acestei hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2024, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum prin decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, ce face obiectul prezentei căi de atac, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B. împotriva unei decizii definitive, respectiv decizia civilă nr. 66/C din 11 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2024, în aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., rezultă că decizia civilă nr. 146/C din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă nu este susceptibilă de controlul legalității.

Prin urmare, având în vedere că excepția inadmisibilității reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce vizează neregularități fundamentale ce împiedică analizarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că aspectele relevate de recurente prin memoriul de recurs nu mai pot face obiect de analiză al instanței de recurs dată fiind prioritatea excepției inadmisibilității căii de atac, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 146/C din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 146/C din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.