ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 623/2025

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de intimata-pârâtă, reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 13603 din 18 noiembrie 2022, Judecătoria Constanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta B S.A.

Prin decizia civilă nr. 1327 din 24 noiembrie 2023, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B S.A., împotriva sentinței civile nr. 13603 din 18 noiembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Constanța, prin care cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a fost respinsă ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 134/C din 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Constanța-Secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul civil formulat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 1327 din 24 noiembrie 2023 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B S.A., prin lichidator judiciar C S.R.L.

Împotriva deciziei civile nr. 134/C din 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Constanța-Secția I civilă a declarat recurs reclamantul A, înregistrat pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție-Secția I civilă la 14 noiembrie 2024.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare, cererea de recurs fiindu-i comunicată la 22 noiembrie 2024, conform dovezii de înmânare de la fila 62 din dosarul de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul formulat de recurentul-reclamant A în raport cu excepția inadmisibilității, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente de drept:

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Drept urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii.

Conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”, iar, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, „sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei”.

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 134/C din 17 septembrie 2024, prin care curtea de apel a respins, ca inadmisibil, recursul civil formulat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 1327 din 24 noiembrie 2023 a Tribunalului Constanța.

Față de prevederile legale enunțate, se constată că decizia recurată este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, întrucât este pronunțată în soluționarea unui recurs, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 134/C din 17 septembrie 2024 a Curții de Apel Constanța-Secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2025.