Decizia nr. 368/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 30 august 2021 sub nr. x/2021, astfel cum a fost modificată prin cererea formulată la 27 septembrie 2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. S.R.L.: - reintegrarea sa în spațiul de la adresa unde se află sediul social în registrele publice din România; - să fie obligați pârâții la respectarea dreptului său de folosință neîngrădită asupra acestor imobile, încetând/abținându-se de la/orice presiune intimidare, amenințare, șicanări, obstrucții fizice sau închiderea/blocarea și zăvorârea porților sau ușilor de acces, pentru persoanele aparținând Clubului sau implicate în activitățile clubului, întrucât trebuie să se bucure pe deplin de exercițiul dreptului de proprietate decurgând din calitatea de beneficiar al investiției "D." pentru care a plătit prețul materialelor și manopera către executantul E.; - să fie obligați pârâții la plata, în solidar, a contravalorii lipsei de folosință a Bazei Nautice prin dezdăunare materială și, pentru disconfortul și prejudiciul moral, prin plata în solidar de daune morale în valoare de 5.000 euro și publicarea pe spezele lor a prezentei hotărâri în 2 cotidiene de mare tiraj și în 2 televiziuni cu acoperire națională, actele ilicite ale pârâților atrăgând răspunderea civilă delictuală, potrivit prevederilor art. 1349 și 1381 C. civ. De asemenea, prin cererea modificatoare formulată la 27 septembrie 2021 reclamantul A. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a societății F. S.A..

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 2096 din 3 martie 2023, Judecătoria Constanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S.R.L., invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru primul capăt de cerere, invocată de pârâta F. S.A., și a respins, ca prescris, primul capăt al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, privind pe reclamantul A. și pe pârâtele B., C. S.R.L. și F. S.A.. A respins în rest cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B., C. S.R.L. și F. S.A., ca neîntemeiată. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat. A obligat pe reclamant să plătească pârâtei B. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 1413 din 9 decembrie 2024, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 2500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel, către intimata B., și la plata sumei de 3570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel, către intimata F. S.A., prin lichidator judiciar G.. Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Constanța a declarat recurs reclamantul A.

Decizia pronunțată de instanța de recurs Prin decizia civilă nr. 97/C din 2 iunie 2025, Curtea de Apel Constanța - secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1413 din 9 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și F. S.A., prin lichidator judiciar G., și C. S.R.L.. A obligat pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 3570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă F. S.A.. A obligat pe recurentul-reclamant A. la plata sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B..

Calea de atac exercitată în cauză Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 97/C din 2 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția I civilă.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă F. S.A., prin lichidator judiciar G., a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului în temeiul art. 490 C. proc. civ., deoarece a fost depus la Tribunalul Constanța, inadmisibilitatea recursului raportat la dispozițiile art. 483 alin. (1) coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, în subsidiar, nulitatea recursului în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Intimatele-pârâte C. S.R.L. și B. nu au formulat întâmpinare. Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimata-pârâtă F. S.A. prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recurentul-reclamant A. supune căii extraordinare de atac a recursului decizia civilă nr. 97/C din 2 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de această parte împotriva deciziei civile nr. 1413 din 9 decembrie 2024 a Tribunalului Constanța. Conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei". Față de prevederile legale enunțate, se constată că decizia recurată este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, întrucât este pronunțată în soluționarea unui recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Drept urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii. Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.