ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 570/2014

C.N. la: - 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an. - 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 și 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea, de 2 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an. S-au aplicat inculpatului pedepsele prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata prev.de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv începând cu 7 februarie 2013 - la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

D.F.Ș. la: - 1 (un) an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii . drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an. - 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33, 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an. Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev.de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv începând cu 7 februarie 2013 - la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

D.R. la: - 1 (un) an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. - 3 (trei) ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. - 2 (două) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. În baza art. 33 și 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa. Au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. II. Au fost condamnați inculpații: 1. P.V., 2. U.R.C. 3. H.T.A.

C.D.,

A.D.D., la pedeapsa de: - 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și a art. 74 lit. a) C. pen. Au fost interzice pentru fiecare inculpat drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev.de art. 71 C. pen. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a fiecărei pedepse principale și a fiecărei pedepse accesorii pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare. A fost atrasă inculpaților atenția cu privire la disp. art. 83 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați conform dispozițiilor acestui act normativ în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ după rămânerea definitivă a prezentei sentințe. În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 au fost informați inculpații asupra scopului prelevării de probe biologice. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 44,04 grame cannabis, rămas în urma efectuării analizelor de laborator. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumelor de: 250 euro ridicată de la inculpatul D.F.Ș. și depusă la BCR SA; 500 RON de la inculpatul "D.F.Ș. obținuți din vânzarea de droguri; 2.850 RON de la inculpatul C.N. obținuți din vânzarea de droguri. în baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații: C.N., D.F.Ș., H.T.A. și P.V., să plătească în favoarea statului câte 1.600 RON, cheltuieli judiciare. D.R., U.R.C., C.D. și A.D.D. să plătească în favoarea statului câte 2.000 RON, din care, câte 400 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, în faza de judecată, cu titlu cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Rechizitoriul nr. 111D/P/2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Mia din 28 februarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: C.N., D.F.Ș., P.V., U.R.C., H.T.A., C.D. și A.D.D., astfel: - inculpatul C.N. pentru săvârșirea infracțiunii de cultivarea, oferirea și punere în vânzare de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - inculpatul D.F. pentru săvârșirea infracțiunii de punere în vânzare de droguri de risc fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - inculpatul D.R. pentru săvârșirea infracțiunii de introducerea în țară de droguri de risc, fără drept, de a oferi și vinde marijuana, faptă prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, oferire, vânzare de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. precum și deținere și consum de droguri de risc, fără drept, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. - inculpații: P.V., U.R.C., H.T.A., C.D. și A.D.D. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și consum de droguri de risc fără drept prev.de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În sarcina inculpaților s-a reținut că în perioada anilor 2010 - 2013 au cultivat canabis, au vândut respectiv cumpărat droguri de risc și au deținut astfel de droguri, fără drept, pentru consum propriu. În sarcina inculpatului D.R. s-a reținut că a introdus în țară marijuana, pe care a adus-o din Spania. Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: În fapt: Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosar nr. 81D/P/2012 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a reținut faptul că o persoană cu numele N. a vândut la sfârșitul anului 2011 marijuana învinuiților T.C.A. și R.F.I. din Sebeș. Prin rechizitoriul dat în respectivul dosar s-a dispus disjungerea cu privire la numitul "N." în vederea identificării acestuia și continuării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Urmare disjungerii dispuse s-a format dosarul nr. 111D/P/2012. Urmare activităților desfășurate, "N." a fost identificat în persoana inculpatului C.N. din localitatea Pianu de Sus, jud. Alba. De asemenea, din activitățile investigativ operative efectuate în cauză a rezultat că acesta se află în legătură cu inculpatul D.F.Ș. și învinuitul P.V., care aveau preocupări pe linia traficului și consumului de droguri. În anul 2010, inculpatul C.N. s-a aflat în Spania unde a început să consume droguri, după care s-a întors în țară, unde a continuat să consume droguri pe care le primea ocazional de la persoane neidentificate sau cumpăra și consuma etnobotanice de la un magazin de profil din Alba Iulia. În vara anului 2012, inculpatul C.N. a fost plecat în Olanda de unde conform susținerilor sale, la întoarcerea în țară a adus câteva semințe, de cannabis, pe care le-a plantat și a încercat să-și facă o cultură proprie, dar nu reușit. Tot în acea perioadă, inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul D.F.Ș. care i-a dat semințe de cannabis, pe care le-a plantat în ghivece și ascuns în grajdul gospodăriei unde locuia. Semințele plantate au rodit și au crescut mai multe plante, astfel că prin luna octombrie 2012 a cules masa vegetală, circa 100 grame cannabis. Inculpatul C.N. susține că a folosit o parte din cannabis pentru consum propriu, iar o parte a vândut-o cu prețul de 50 RON /gram sau a oferit-o pentru consum la inculpații P.V., H.T.A., A.D.D., C.D., U.R.C. și inculpatului D.F.Ș. ș.a. Din materialul probator administrat reiese însă că inculpatul C.N. era cunoscut ca vânzător de cannabis printre consumatori. În luna august 2012, inculpatul P.V. s-a întors în țară din Italia și l-a întâlnit pe inculpatul C.N., cu care este prieten din copilărie. "Prin luna noiembrie 2012 inculpatul C.N. a oferit inculpatului P.V. "iarbă" și acesta a acceptat să fumeze împreună cu el astfel că în perioada următoare, până la Revelionul 2012, au fumat de mai multe ori împreună marijuana. Pentru drogurile oferite inculpatul C.N. nu a cerut bani de la inculpatul P.V. Inculpatul P.V. a cumpărat "iarbă" pentru consum propriu și de la o persoană pe nume M., care, la sfârșitul lunii ianuarie 2013 l-a acostat în barul "A." din Sebeș și i-a oferit cannabis cu prețul de 40 RON /gram substanță ce era ambalată într-o folie de la un pachet de țigări. Inculpatul și-a confecționat un "cui" (o țigară) care a fumat-o singur acasă, iar la percheziția din 6 februarie 2013 efectuată la domiciliul învinuitului s-a găsit în buzunarul de la geaca acestuia, restul de drog ce a rămas din cantitatea neconsumată. Inculpatul D.F.Ș. este cunoscut ca și consumator de droguri, respectiv substanțe etnobotanice, marijuana, hașiș, de aproximativ 2 ani, fiind cercetat și trimis în judecată în dosarul 81D/P/2012 pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Acesta a aflat în cursul anului 2012 de la consumatorii de marijuana că în localitatea Pian este o persoană care comercializează marijuana și astfel l-a cunoscut pe inculpatul C.N. În perioada 2012 - 2013, conform susținerilor sale, inculpatul D.F.Ș. a cumpărat de peste 10 ori, la prețul de 50/gram de la inculpatul C.N., cantități cuprinse între 1 - 10 grame marijuana pe care le-a folosit atât pentru consum propriu cât și pentru le-a oferi sau vinde la alți consumatori, printre care au fost identificați inculpatul C.D. și numiții M.C. și C.C. S-a stabilit din probele administrate în cauză că în luna decembrie 2012, învinuitul C.D. - consumator de substanțe etnobotanice și droguri, s-a întâlnit cu inculpatul D.F.Ș. care i-a spus că are o cunoștință pe nume "N." - inculpatul C.N. din loc. Pianu care are marijuana de vânzare. Inculpatul a solicitat numărul de telefon al inculpatului C.N. pe care l-a primit de la inculpatul D.F.Ș., astfel că în luna decembrie 2012 și luna ianuarie 2013 l-a contactat pe inculpatul C.N. Inculpatul C.D. s-a deplasat în loc. Pianu și s-a întâlnit cu inculpatul C.N. la barul din comună și respectiv la locuința acestuia, ocazie cu care a cumpărat de circa 5 - 6 ori câte un gram de marijuana la prețul de 50 RON/gram. De menționat este faptul că în două rânduri, învinuitul C.D. a fost însoțit și de inculpatul D.F.Ș. cu care au pus bani împreună și au cumpărat câte 1 gram de marijuana de la C.N. La jumătatea lunii ianuarie 2013, inculpatul D.R. s-a întors din Spania, unde a fost plecat la lucru din anul 2012. În perioade de ședere în Spania, învinuitul a consumat marijuana, astfel că la întoarcerea în țară, conform susținerilor acestuia, a adus asupra lui "doi muguri" din drogul respectiv, pentru consum propriu. Inculpatul l-a întâlnit pe inculpatul D.F.Ș., cu care se cunoștea de mai mult timp și i-a oferit să fumeze "un cui". Inculpatul D.F.Ș. a declarat că a cumpărat de circa 5-6 ori marijuana la prețul de 50 RON/gram de la D.R., ultima cumpărare fiind în 6 februarie 2013, când a cumpărat 10 grame cu prețul de 500 RON. Inculpații U.R. și H.T.A. sunt veri. În cursul anului 2012, în timp ce se aflau împreună, inculpatul H.T.A., a spus că are o cunoștință în loc. Pian care deține droguri și i-a propus să cumpere și să fumeze împreună marijuana. Cei doi inculpați s-au deplasat cu autoturismul inculpatului H.T.A. la Pian unde, în schimbul sumei de 50 RON aceștia au cumpărat de la inculpatul C.N. cantitatea de 1 gram marijuana, pe care au fumat-o împreună. În luna ianuarie 2013, în aceeași modalitate, cei doi învinuiți, au mai cumpărat de la inculpatul C.N., fiecare câte un gram de marijuana, pentru consum propriu din care și-au confecționat țigări și le-au fumat. La sfârșitul lunii decembrie 2012, inculpatul A.D.V. s-a deplasat în loc. Pianu, împreună cu martorul L.V., la prietena acestuia. Întrucât învinuitul avea informații cu privire la faptul că inculpatul C.N. se ocupă cu vânzarea de droguri l-a rugat pe martor să-i facă rost de numărul de telefon al inculpatului, astfel că l-a sunat pe acesta și s-au întâlnit la barul din comună. După ce a discutat cu inculpatul, au convenit să-i aducă 1 gram de marijuana cu 50 RON. Deoarece nu avea bani asupra lui, învinuitul s-a împrumutat de la martor. Inculpatul C. a primit banii, a plecat de la bar și a revenit în scurt timp, având asupra lui într-un pliculeț de folie, 1 gram de marijuana. Ulterior, învinuitul a fumat singur cantitatea de droguri cumpărată. La începutul lunii ianuarie 2013 învinuitul A.D.D. s-a deplasat singur în localitatea Pianu și a mai cumpărat 1 gram de marijuana pentru consum propriu, tot de la inculpatul C.N. În cauză au fost autorizați la data de 20 noiembrie 2012 investigatorii sub acoperire cu numele de cod "D." și "C." și colaboratorul cu numele de cod "M." pentru o perioadă de 60 de zile începând cu data de 20 noiembrie 2012 până la data de 18 ianuarie 2013, autorizare prelungită ulterior pentru o perioadă de 60 de zile începând cu data de 19 ianuarie 2013 până la data de 17 martie 2013. La data de 23 noiembrie 2012 colaboratorul M. a cumpărat de la inculpații D.F.Ș. și C.N., o pungă din material plastic incolor ce conținea mai multe fragmente vegetale de culoare verde oliv ce par a aparține genului cannabis pentru suma de 500 RON. Urmare analizei efectuate de Laboratorul de Analize și Profil al Drogurilor Cluj Napoca nr. 234 5753 din 28 noiembrie 2012 a rezultat că proba înaintată în cauză este constituită din 8,9 grame cannabis, ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu completări și modificări ulterioare. La data de 29 noiembrie 2012 colaboratorul a mai cumpărat în aceleași condiții, de la inculpații D.F.Ș. și C.N. încă o cantitate de 9 grame cannabis. La data de 6 februarie 2013 investigatorul sub acoperire cu numele de cod D. și colaboratorul cu numele de cod M. s-au deplasat în mun. Sebeș, unde au luat legătura cu inculpatul D.F.Ș., care le-a oferit cantitatea de 10 grame cannabis provenind tot de la inculpatul C.N. După puțin timp inculpatul D.F.Ș. a venit la locul de întâlnire stabilit cu investigatorul și colaboratorul și a adus cantitatea de 10 grame substanță vegetală de culoare verde oliv. Din verificări a rezultat că acesta a procurat însă cannabisul de la o altă persoană a cărui nume nu l-a deconspirat inițial. După aceasta investigatorul și colaboratorul s-au deplasat împreună cu D.F.Ș. în satul Pianu de Sus, comuna Pianu, jud. Alba la domiciliul inculpatul C.N. cu scopul să cumpere cannabis. Inculpatul a fost contactat de aceștia și surprins în flagrant în locuința sa, în timp ce porționa o cantitate de cannabis. La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului C.N. s-a găsit cantitatea de 25 grame substanță vegetală de culoare verde oliv, care s-a dovedit că este cannabis. În continuare s-a procedat la percheziționarea locuinței inculpatul P.V., unde în buzunarul hainei acestuia s-a găsit cantitatea de 1 gram cannabis, iar în diferite locuri din casă s-au găsit urme de fragmente vegetale ce aparțin aceluiași gen de substanță. Asupra inculpatul D.R. și la domiciliul acestuia, au fost găsite ustensile folosite pentru mărunțitul și depozitarea cannabisului pe care s-au identificat urme de substanță conținând THC. De asemenea, la percheziția domiciliară efectuată la inculpatul D.F., a fost găsită masă vegetală în care s-au pus în evidență Tetrahidrocannabinol. Din RTCS nr. 1812604 din 08 februarie 2013 a Laboratorului de Analiză și Profil a Drogurilor Cluj Napoca, a rezultat că proba înaintată și ridicată de la inculpatul C.N. este constituită din 8,2 grame cannabis; 12 grame cannabis, respectiv 0,7 grame cannabis în care s-a pus în evidență "Tetrahidrocannabinol (THC) - substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Din RTCS nr. 1812608 din 08 februarie 2013 a Laboratorului de Analiză și Profil a Drogurilor Cluj Napoca, a rezultat că proba înaintată și ridicată de la inculpatul D.F.Ș. este constituită din 2,9 grame cannabis în care s-a pus în evidență "Tetrahidrocannabinol (THC) - substanță psihotropă biosintetizată de plantă Cannabis. Din RTCS nr. 1812606 din 08 februarie 2013 a Laboratorului de Analiză și Profil a Drogurilor Cluj Napoca, a rezultat că în urmele materiale și probele descoperite la perchezițiile efectuate la inculpații P.V. și D.R. s-a pus în evidență "Tetrahidrocannabinol (THC) - substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Starea de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor probe: - proces-verbal de sesizare; - ordonanța privind autorizarea investigatorului și colaboratorului sub acoperire; - rapoarte și procese-verbale privind cumpărare autorizată de droguri de la inculpați; - procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice autorizate în cauză;"convorbirile telefonice a căror interceptare a fost autorizată în cauză; - procese verbale de depistare și prinderea în flagrant a inculpaților; - rapoartele de constatare tehnico-științifică date de Laboratorul de analiză și profil a drogurilor - Brigada Cluj-Napoca; - procese-verbale de percheziție domiciliară; - declarațiile inculpatului C.N.; - declarația inculpatului D.F.Ș.; - declarația învinuitului D.R.; - declarațiile învinuiților: P.V., U.R.C., H.T.A., C.D. și A.D.A.; - declarațiile martorului L.V.; - declarația martorului G.P.C.; - declarația martorei B.M.D. Inculpații C.N. și D.F.Ș. au fost reținuți prin ordonanța procurorului din 07 februarie 2013 și în aceiași zi cei doi au fost arestați de către Tribunalul Alba pentru o perioadă de 29 zile. La termenul de judecată din 01 aprilie 2013, inculpații prezenți în fața instanței și asistați de apărători, au declarat că doresc să fie judecați după procedura prev. de art. 320 1 C. proc. pen., sens în care au declarat că recunosc faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, că își însușesc probele de la urmărire penală și doresc ca judecarea cauzei să se facă în baza lor. Au declarat că nu au. alte probe de propus. Potrivit art. 320 1 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca procedura să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol judecata poate avea loc doar în caz de recunoaștere totală a faptelor din actul de sesizare, dacă inculpatul nu solicită alte probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la termenul de judecată. Latura penală a cauzei poate fi soluționată atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa care permit aplicarea unui pedepse. Limitele de pedeapsă se reduc, în acest caz, cu o treime în cazul pedepsei închisorii. Instanța constată că sunt întrunite cerințele legale pentru a se proceda la judecarea cauzei în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., date fiind declarațiile inculpaților și datele și probele existente la dosar. În drept s-a reținut că: 1. Faptele inculpatului C.N., care la începutul anului 2012 a plantat semințe și a cules prin luna octombrie 2012 circa 100 grame masă vegetală - cannabis și din care, o parte a folosit-o pentru consum propriu, iar o parte a vândut-o inculpaților D.F.Ș., P.V., H.T.A., O.D., U.R., A.D.D. dar și altor persoane, constituie infracțiunile de cultivarea, oferirea și punerea în vânzare fără drept de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143 /2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 2. Faptele inculpatului D.F.Ș., care în cursul anului 2012 și începutul anului 2013 a cumpărat, în repetate rânduri, droguri de risc de la inculpații C.N. și D.R., pe care le-a vândut inculpatului C.D. și numiților M.C., C.C. dar și altor persoane, precum și deținerea de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, constituie infracțiunile de vânzare, oferire de droguri de risc, fără drept, fapte. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracțiunile de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen. 3. Faptele inculpatului D.R., care la începutul anului 2013 a adus din Spania marijuana, de a oferi și vinde inculpatului D.F.Ș. marijuana pentru a fuma, precum și de a deține marijuana pentru consum propriu, constituie infracțiunile de introducere în țară de droguri,de risc, fără drept, faptă prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de oferire, vânzare de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și de deținere și consum de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 4. Faptele inculpatului P.V., care în repetate rânduri a deținut și a consumat "iarbă" respectiv cannabis de la inculpatul C.N., constituie infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. 5. Faptele inculpaților C.D., U.R., H.T.A. și A.D.D., care la sfârșitul anului 2012 și începutul anului 2013 au luat legătura cu inculpatul C.N. și au cumpărat de la acesta marijuana cu prețul de 50 RON/gram, constituie infracțiunea de cumpărare, deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, fapte prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de criteriile stabilite de art. 72 C. pen., de dispozițiile din partea generală a C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de încriminare prevăzute de Legea nr. 143/2000, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, în concret se vor reține următoarele: Inculpații C.N. și D.F.Ș. au comis fapte grave de trafic de droguri de risc. Inculpatul C. a cultivat canabis iar din recolta obținută a consumat o parte și a vândut cealaltă parte la alte persoane tinere. La fel, inculpatul D. a cumpărat droguri de risc de la C.N. și de la D.R., din care, o parte a înstrăinat-o altor tineri. A deținut astfel de droguri și pentru consum propriu. Consecințele unor astfel de fapte prezintă o gravitate semnificativă. În acest fel se creează premisa ca fenomenul de trafic și consum de droguri să ia amploare. Se are în vedere că sunt tineri, nu au suferit anterior condamnări penale (inculpatul D. a fost cercetat pentru fapte penale și are trei sancțiuni cu caracter administrativ) și au manifestat sinceritate cu privire la faptele comise, astfel că urmează a se aplica pedepse constând în minimul special, reduse conform art. 320 1 C. proc. pen. sau apropiate de acestea. În ce-l privește pe inculpatul C., acestuia i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani alături de pedeapsa care se va aplica pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În ce-l privește pe inculpatul D. s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 - text de lege menționat în rechizitoriu. Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Alba Iulia și inculpații C.N., D.F.Ș. și D.R. În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - ST Alba Iulia a solicitat desființarea hotărârii și, în rejudecare: - aplicarea dispozițiilor art. 86 5 rap. la art. 85 C. pen. în privința inculpatului D.F.Ș. S-a arătat că instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile art. 86 5 rap. la art. 85 C. pen. având în vedere hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 4 luni închisoare prin sentința penală nr. 3 67/2012 pronunțată de Tribunalul Alba - înlăturarea pedepselor complementare față de inculpatul D.F.Ș. Recurentul a invocat faptul că în mod nelegal au fost aplicate inculpatului pedepse complementare în condițiile în care pedeapsa principală a aplicată inculpatului este mai mică de 2 ani. - Măturarea aplicării dispozițiilor art. 5 și 7 din Legea nr. 76/2008 în privința inculpaților P.V., U.R., H.T.A., C.D. și A.D.D. S-a arătat că inculpații sus-menționați au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, infracțiune care nu se află în anexa Legii nr. 76/2008. - majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaților având în vedere gravitatea deosebită a activității infracționale. Inculpatul D.R. a solicitat desființarea sentinței atacate și în rejudecare: - în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a susținut că în situația introducerii de droguri în țară pentru consum propriu fapta se încadrează în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 care absoarbe în conținutul său și trecerea drogurilor peste frontieră - în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate prin reducerea cuantumului acesteia și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau 86 1 C. pen. Inculpații D.F.Ș. și C.N. au solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia, și aplicării dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Deliberând asupra apelurilor, prin prisma motivelor, invocate și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 C. proc. pen. instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a stabilit în temeiul probațiunii administrate în faza de urmărire penală o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală. Astfel din probele administrate a rezultat că: Inculpatului C.N., la începutul anului 2012 a plantat semințe și a cules prin luna octombrie 2012 circa 100 grame masă vegetală - cannabis și din care, o parte a folosit-o pentru consum propriu, iar o parte a vândut-o inculpaților D.F.Ș., P.V., H.T.A., C.D., U.R., A.D.D. dar și altor persoane, faptă care constituie infracțiunile de: cultivarea, oferirea și punerea în vânzare fără drept de droguri de risc, fapte prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv deținere de droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatului D.F.Ș., în cursul anului 2012 și începutul anului 2013 a cumpărat, în repetate rânduri, droguri de risc de la inculpații C.N. și D.R., pe care le-a vândut inculpatului C.D. și numiților M.C., C.C. dar și altor persoane, precum și a deținut droguri de risc fără drept, pentru consum propriu, fapte care constituie infracțiunile de vânzare, oferire de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracțiunile de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art 33 lit. a) C. pen. Inculpatul D.R., la începutul anului 2013 a adus din Spania marijuana, a oferit și vândut inculpatului D.F.Ș. marijuana pentru a fuma, precum și a deținut marijuana pentru consum propriu, fapte care constituie infracțiunile de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, faptă prev de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, de oferire, vânzare de droguri de risc, fără drept, fapte prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și de deținere și consum de droguri de risc fără drept, faptă prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Inculpatul P.V., în repetate rânduri a deținut și a consumat "iarbă" respectiv cannabis de la inculpatul C.N., fapt care constituie infracțiunea de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, fapte prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Inculpații C.D., U.R., H.T.A. și A.D.D., la sfârșitul anului 2012 și începutul anului 2013 au luat legătura cu inculpatul C.N. și au cumpărat de la acesta marijuana cu prețul de 50 RON/gram, fapte care constituie infracțiunea de cumpărare, deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, fapte prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. De altfel inculpații au recunoscut în întregime acuzațiile aduse în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. În privința criticilor formulate instanța de apel a reținut următoarele: Sunt întemeiate în parte motivele de apel formulate de Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- ST Alba Iulia după cum urmează: 1. În mod greșit instanța de fond a dispus aplicarea unei pedepse complementare inculpatului D.F.Ș., cu încălcarea dispozițiilor art. 65 C. pen. potrivit cărora pedeapsa complementară se poate aplica doar dacă pedeapsa principală este de cel puțin 2 ani închisoare. În speță pedeapsa principală aplicată inculpatului D.F.Ș. a fost de 1 an și 6 luni închisoare astfel că în privința acestuia nu se puteau dispune pedepse complementare. 2. În mod eronat instanța de fond a dispus prelevarea de probe biologice și de la inculpații P.V., U.R., H.T.A., C.D. și A.D.D., care au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în condițiile în care în anexa Legii nr. 76/2008 nu este prevăzută această infracțiune. Nu este întemeiat motivul de apel privind omisiunea aplicării dispozițiilor art. 86 5 rap. la art. 85 C. pen. privind pe inculpatul D.F.Ș. Prin Sentința penală 367/2012 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar 11000/107/2012, modificată prin Decizia penală 49/2013 a Curții de Alba Iulia s-a dispus condamnarea inculpatului D.F.Ș. la pedeapsa închisorii de 4 luni cu suspendarea sub supraveghere a executării. Hotărârea a rămas definitivă la data de 25 iunie 2013 prin respingerea recursului declarat de inculpat. În cauză la momentul pronunțării instanței de fond, 08 aprilie 2013, Sentința nr. 367/2012 a Tribunalului Alba nu era definitivă astfel că instanța de fond nu avea posibilitatea de a face aplicare dispozițiilor art. 86 5 C. pen. Instanța de apel a reținut că până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare nu se puteau reține în sarcina unui acuzat săvârșirea nici unei infracțiuni, supuse unei judecăți separate, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile ce reglementează anularea ori revocarea suspendării executării pedepsei. După rămânerea definitivă a hotărârii aceste incidente pot fi soluționate în procedura prevăzută de cap. III al C. pen. În speță nu sunt incidente dispozițiile Deciziei de recurs în interesul legii nr. 42/2008. În ceea ce privesc criticile apelantului inculpat D.R. referitoare la încadrarea juridică a faptei de aducere în țară de droguri de risc din Spania instanța de apel a reținut că și acestea sunt nefondate, faptele inculpatului așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2, 3 și 4 din Legea nr. 143/2000. Acuzațiile aduse inculpatului D.R. se referă la faptul că la începutul lunii ianuarie a anului 2013 a adus din Spania doi muguri de marijuana. Inculpatul a folosit acest drog pentru consum propriu și a vândut inculpatului D.F.Ș. în 5 - 6 rânduri. Interpretarea inculpatului în sensul că introducerea în țară de droguri de risc pentru consum propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 deoarece latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 3 este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 4 din lege nu a fost primită sub motivarea că, norma de incriminare a introducerii în țară de droguri de risc nu prevede în conținutul său un scop determinat astfel că susținerea inculpatului în sensul că scopul ar reprezenta un criteriu de încadrare juridică a faptei este neîntemeiată. Infracțiunile reglementare la art. 3 și 4 din lege au un conținut distinct sub aspectul laturii obiective astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținut în sarcina inculpatului. În ceea ce privesc criticile referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța de recurs a reținut că sunt nefondate toate apelurile declarate în cauză, din următoarele motive: Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. analizând situația personală a fiecărui inculpat. Instanța de apel a reținut că nu se impune majorarea pedepsi aplicate în privința niciunui inculpat acestea fiind corect individualizate și apte să conducă la realizarea scopului preventiv și educativ astfel cum este el reglementat de art. 52 C. pen. Totodată nici motivele de apel vizând reducerea regimului sancționator aplicat inculpaților C.N., D.R. și D.F.Ș. nu au fost apreciate ca întemeiate, în condițiile în care acești inculpați au săvârșit fapte grave care impun un tratament sancționator sever, prin aplicarea unor pedepse cu executare efectivă. În raport de gravitatea faptelor săvârșite instanța de apel a reținut că în pofida conduitei bune a inculpaților pe parcursul derulării procedurilor judiciare nu se poate dispune aplicarea unor pedepse mai reduse și cu suspendarea executării acestora. Față de cele ce preced, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. instanța de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpatul D.F.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 98/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar 1891/107/2013 și a desființat sentința atacată în parte numai în ceea ce privește: - greșita aplicare a pedepselor complementare față de inculpatul D.F.Ș. - greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 și 7 din Legea nr. 76/2008 față de inculpații P.V., U.R., H.T.A., C.D. și A.D.D. și procedând la o nouă judecată în aceste limite. A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 1 an, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.F.Ș. A înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpaților P.V., U.R., H.T.A., C.D. și A.D.D. de a se supune prelevării de probe biologice în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 precum și cele privind informarea asupra scopului prelevării. În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpaților C.N. și D.F.Ș. perioada reținerii și arestării preventive începând cu 07 februarie 2013 la zi. În temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanța de recurs a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.N. și D.R. Împotriva împotriva Deciziei penale nr. 145/A din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul D.R. Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță. Cu titlu prealabil Înalta Curte reamintește faptul că potrivit dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța, de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se iau din oficiu. Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs. În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu. De asemenea se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art 385 9 C. proc. pen. prin această lege. În prima parte a motivării vor fi avute în vedere motivele de recurs formulate inculpat în timp ce partea a doua va viza aplicarea legii penale mai favorabile având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind Codul penal. Inculpatul D.R. a depus motivele de recurs în data de 04 februarie 2014 în condițiile în care primul termen stabilit pentru judecarea recursului a fost stabilit pentru data de 11 februarie 2014. Inculpatul, invocând disp art 385 9 pct 14 și 17 2 C. proc. pen. anterior, precum și dispozițiile art. 5 C. pen., a solicitat, admiterea recursului, descontopirea pedepselor aplicate pentru cele trei infracțiuni reținute prin actul de sesizare, repunerea în individualitatea lor urmând a fi aplicată legea penală mai favorabilă în cazul fiecărei infracțiuni sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsă conform dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 187/2012 în vigoare din data de 01 februarie 2014, care modifică dispozițiile art. 2, 3 și 4 din Legea nr. 143/2000. S-a solicitat ca instant de recurs să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 1 și următoarele C. pen., lege penală mai favorabilă sub aspectul termenului de încercare. În data de 5 februarie 2014 inculpatul prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a depus un memoriu vizând noi motive de recurs întemeiate pe prevederile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior solicitând instanței de recurs să constate aplicarea greșită a legii sub aspectul încadrării juridice. Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 din aceeași lege. Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispozițiilor art. 385 9 C. proc. pen. anterior, dar și din oficiu, conform alin. (3) al aceluiași articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului este întemeiat, în parte, urmând a fi admis. În primul rând, Înalta Curte constată că recursul a fost motivat cu respectarea termenului de cinci zile prevăzut de art. 385 10 alin. (2) din C. proc. pen. anterior. I. Înalta Curte apreciează că aspectul invocat de inculpat referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei, poate fi analizat în principiu prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Trebuie reamintit că instanța de recurs, în limitele investirii potrivit art. 3.85 9 C. proc. pen., nu este abilitată să reanalizeze situația de fapt, ci, pe baza situației de fapt stabilită de instanța de fond și de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfășurată la prima instanță, și în apel. Referitor la greșita încadrare juridică a faptei, instanța de recurs va analiza critica formulată, în raport, de împrejurarea că ceea se tinde a fi modificat nu.este situația de fapt reținută în speță, ci norma de incriminare aplicabilă. În condițiile în care acuzațiile aduse inculpatului D.R., se referă la faptul că la începutul lunii ianuarie a anului 2013 a adus din Spania doi muguri de marijuana, a folosit acest drog pentru consum propriu și a vândut inculpatului D.F.Ș., Înalta Curte constată că, criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei de. aducere în țară de droguri de risc din Spania, sunt nefondate, faptele inculpatului așa cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2, 3 și 4 din Legea nr. 143/2000. II. Aplicarea legii penale mai favorabile. Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat și, implicit, analizat, și din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, și în. fața instanței de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situația particulară a speței constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluționării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art 5 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituția României. În consecință, în caz de situație tranzitorie, legal și constituțional, raportul juridic de drept penal va fi soluționat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcție de instituțiile penale incidente. În ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că întreaga construcție a C. pen. s-a realizat pe principiul aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome. Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Sintagma la care face referire art. 5 C. pen. trebuie înțeleasă în sensul de normă de drept penal. Noțiunea de lege penală nu privește indisolubil un întreg act normativ care aduce atât modificări ale limitelor de pedeapsă pentru o anumită infracțiune, dar și modificări ale unor instituții precum concursul de infracțiuni, recidiva, măsuri de individualizare ale executării pedepsei etc. Așadar unitatea la care se face raportarea privește dispoziția penală și nu întreaga lege în cuprinsul căreia se găsește acea dispoziție penală. Conform art. 173 C. pen., prin lege penală se înțelege orice dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege. Având în vedere dispozițiile art. 173 C. pen., Înalta Curte constată că aplicarea legii mai favorabile în condițiile art. 5 C. pen. se face prin aplicarea normelor cu caracter penal din cuprinsul mai.multor legi penale succesive, dacă este vorba de dispoziții care reglementează instituții penale care se pot aplica în mod independent (autonom). Concepția legiuitorului cu privire la aplicarea legii penale în funcție de instituțiile juridice autonome rezultă și din conținutul art. 10 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare a C. pen. conform căruia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Din acest text rezultă fără echivoc faptul că, în opinia legiuitorului, în caz de succesiune de legi incidente în materia pluralității de infracțiuni, mai întâi se stabilesc pedepsele pentru fiecare infracțiune aplicându-se legea mai favorabilă în cazul fiecăreia dintre ele și abia apoi, pornind de la pedepsele astfel stabilite, se pune problema aplicării tratamentului prevăzut pentru pluralitate. Prin urmare, legea penală în sensul art. 5 C. pen. trebuie înțeleasă ca o dispoziție cu caracter penal și nu ca o lege în sensul de act normativ în ansamblul său. În plus, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă nu se aplică în abstract, ci în concret, ținând cont de toate împrejurările cauzei, doar în acest mod putându-se respecta principiul constituțional enunțat anterior. De asemenea, doar identificând legea penală mai favorabilă pentru fiecare instituție autonomă, în parte, efectul acesteia devine previzibil, fiind respectat dreptul la un proces echitabil și principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, consacrate în art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (12) din Constituția României, respectiv art. 6 parag. 1 și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Adoptarea soluției contrare - aplicarea globală a legii penale mai favorabile - poate conduce nu numai la încălcarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, ci și la încălcarea principiului legalității pedepselor. În concluzie, Înalta Curte apreciază că singurul mecanism de evaluare și aplicare a legii penale mai favorabile constă în identificarea și aplicarea distinctă a fiecărei instituții autonome incidente în speță. Aplicarea regulii mitior lex trebuie să se facă în funcție de instituțiile, penale autonome, iar nu global. Procedând în acest mod, nu se creează o lex tertia, interdicția fiind limitată la aplicarea concurentă a unor dispoziții din legi diferite cu privire la aceeași instituție. La data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Legea nr. 187/2012 de aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., la art. 81 prevede inclusiv modificarea limitelor pentru infracțiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1), (3) din Legea nr. 143/2000, infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul D.R. Astfel noile limite pentru trafic de droguri prev. de art 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt închisoarea de la 2 la 7 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 3 la 15 de ani închisoare, inculpatul fiind condamnat pentru această infracțiune la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, cu reținerea circumstanțelor prev de art. 74 alin. 1 lit. a) C. pen. anterior. Limitele pentru infracțiunea de introducere în țară a unor droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1), din Legea nr. 143/2000 sunt închisoarea de la 3 la 10 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 10 la 20 de ani închisoare, inculpatul fiind condamnat pentru această infracțiune la pedeapsa de 3 ani și 6 luni cu reținerea circumstanțelor prev de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. Pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1), din Legea nr. 143/2000 sunt închisoarea de la 6 luni la 2 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 3 luni la 2 de ani închisoare, inculpatul fiind condamnat pentru această infracțiune la pedeapsa 2 luni închisoare, cu reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. Înalta Curte constată că circumstanțele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, nu mai au corespondent în dispozițiile din noul C. pen. prev. în art. 75 privind circumstanțele atenuante, dar cu toate acestea instanța de recurs le va reține în favoarea inculpatului, chiar și în situația în care constată că legea penală nouă e mai favorabilă inculpatului, fiind vorba despre un drept câștigat. Constatând existența concursului de infracțiuni, Înalta Curte va face aplicarea legii penale mai favorabile în două etape: într-o primă etapă, stabilind pedeapsa pentru fiecare infracțiune concurentă, în baza principiului legii penale mai favorabile și, într-o a două etapă, aplicând pedeapsa pentru concurs, în baza aceluiași principiu. Aplicarea legii penale mai favorabile în doi timpi este justificată de caracterul autonom al concursului de infracțiuni, așa încât aplicarea pedepsei rezultante este o operațiune autonomă în raport de stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune concurentă. Procedând în acest mod Înalta Curte constată că nu poate modifica modalitatea de executare a pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul în motivele de recurs. În aceste condiții, instanța de recurs urmează a face aplicarea art. 5 C. pen., procedându-se la aplicar