ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 604/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 604/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
604
/20
16
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la 24 aprilie 2008 și precizată ulterior, Dosar nr. x/109/2008, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Inspectoratul Școlar Județean Argeș, Școala Generală B. din comuna B., Școala cu clasele I-VIII C. din comuna B. și Consiliul Local al comunei B., județul Argeș, solicitând: obligarea Inspectoratul Școlar Județean Argeș de a înainta la Ministerul Educației, Cercetării și Inovării lista privind validarea reclamantei în vederea elaborării ordinului de eliberare a distincției Gheorghe Lazăr clasa
I,
obligarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării de a-i elibera distincția Gheorghe Lazăr Clasa
I,
obligarea celorlalți pârâți la plata premiului reglementat prin dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării.
- Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 233/CA din 3 iulie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, respingând acțiunea față de acesta pe acest aspect. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. și a obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Argeș să înainteze Ministerului Educației, Cercetării și Inovării actul de validare a acesteia în vederea acordării distincției Gheorghe Lazăr clasa
I.
A obligat pârâții Școala Generală B., Școala cu clasele I-VIII C., comuna B. prin primar și Consiliul Local B. să plătească reclamantei premiul reglementat de art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării.
Reclamanta A. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la 27 mai 2013, sub nr. 1349/214/2013, a chemat în judecată pe pârâtul D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige pe acesta la plata sumelor de 3.200 RON cu titlu de despăgubiri și de încă 20.000 euro, în echivalent monedă națională, respectiv 84.000 RON pentru repararea prejudiciului material pe care i l-a provocat, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
- Judecătoria Costești prin sentința civilă nr. 1176 din 25 noiembrie 2013, a respins acțiunea reclamantei A.
- Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia civilă nr. 570/2014 din 17 iunie 2014, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. și de pârâtul D. împotriva sentinței civile nr. 1176 din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Costești.
Cu privire la prejudiciu material, s-a reținut că reclamanta nu mai poate formula o nouă acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală raportat la sentința civilă nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă, avându-se în vedere înscrisurile din dosar care fac dovada că reclamanta a încasat 34% din această sumă și că reclamanta are la dispoziție procedura executării silite pentru diferența sumei acordate, iar legat de solicitarea de acordare a despăgubirilor morale s-a apreciat neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2014, A. A solicitat revizuirea deciziei civile nr. 570/2014 din 17 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 noul C. proc. civ., ca fiind contrară sentinței civile nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeș, secția civilă.
- Tribunalul Argeș, secția civilă, prin decizia nr. 638/2015 din 26 februarie 2015 a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., constituindu-se Dosarul nr. x/109/2015.
A respins excepția de nulitate a cererii de revizuire și a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 570/2014 din 17 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ.
- Prin decizia nr. 646 din 26 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2015, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Pitești.
- Curtea de Apel Pitești, secția
I c
ivilă, prin decizia civilă nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunțată în Dosar nr. x/109/2015, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 570 din 17 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul D., întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. peoc. civ.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 233/CA din 03 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, irevocabilă, pârâții Școala Generală B., Școala cu clasele
I
-VIII C., comuna B. și Consiliul Local B. au fost obligați să-i plătească reclamantei suma de 3.200 RON, reprezentând contravaloarea premiului aferent distincției Gheorghe Lazăr Clasa
I
pe care a primit-o în cursul anului 2005, iar din probele administrate aflate în dosar a reieșit că din această sumă reclamanta deja a încasat 33 - 34%, context în care, s-a apreciat că în mod corect, a reținut prima instanță că pentru recuperarea sa în integralitate, nu mai poate fi formulată o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, reclamanta având la dispoziție procedura executării silite a sentinței civile nr. 233/2009.
Cât privește solicitarea de acordare a despăgubirilor morale, în mod just s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale.
În
cauză, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Pitești a constatat că în cadrul litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/214/2013, finalizat prin decizia civilă nr. 570 din 17 iunie 2014, instanța a analizat sentința civilă nr. 233 din 03 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, astfel că nu se mai poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat.
Împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
I c
ivilă, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 pct. 7 și 8 noul C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea acestuia, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 noiembrie 2015 a fost încuviințat, în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosar se constată că raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 27 noiembrie 2015.
Prin criticile formulate recurenta a susținut în esență următoarele:
- Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 noul C. proc. civ., a arătat că deși prin considerentele sentinței civile nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeș, cât și prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești din 23 aprilie 2008, s-a stabilit cu autoritatea de lucru judecat că există raport de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de D. în calitate de primar și prejudiciul material și moral suferit de revizuentă, prin neacordarea la timp a distincției Gheorghe Lazăr Clasa
I,
Curtea de Apel Pitești nu a analizat îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții ale răspunderii civile delictuale.
Față de acest aspect a concluzionat că decizia nr. 570/2014 din 17 iunie 2014 a Tribunalului Argeș, a cărei revizuire a fost cerută, este lapidar motivată, întrucât nu au fost analizate toate apărările sale și nu s-a arătat raționamentul logico juridic care a stat la baza soluției adoptate, mulțumindu-se cu preluarea motivării statuată de prima instanță.
- Decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art. 430 și art. 432 noul C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, motiv de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.
A arătat astfel că prima instanță prin decizia nr. 930 din 20 mai 2015, în mod greșit a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., cu privire la contrarietatea de hotărâri, în condițiile în care în cadrul celui de al doilea litigiu facându-se referire la sentința civilă nr. 233 din 3 iulie 2009, s-a statuat cu putere de lucru judecat că au fost îndeplinite cumulativ cele trei condiții ale răspunderii civile delictuale, inclusiv raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul material care i-a fost produs, fiindu-i acordate despăgubiri materiale în sumă de 3.200 RON.
În
ceea ce privește daunele morale solicitate, în primul litigiu, acestea în mod eronat au fost respinse pentru neîndeplinirea cerințelor legale, fără a fi verificate probele administrate în cauză, care fac dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanță, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1357 noul C. proc. civ.
În
al doilea litigiu, tot în baza răspunderii civile delictuale, s-a solicitat obligarea intimatului la plata daunelor morale cauzate de aceeași faptă ilicită săvârșită de acesta în calitate de primar, fiind respinsă acțiunea prin sentința civilă nr. 1176 din 25 noiembrie 2013 de Judecătoria Costești.
Analizând recursul declarat de revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția
I c
ivilă, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale de atac de retractare care se adresează instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 409 pct. 8 noul C. proc. civ., care revin în competența instanței mai mari în grad.
Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive și în cazurile limitativ prevăzute de lege având ca finalitate anularea hotărârilor atacate.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 noul C. proc. civ., poate fi invocat atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, situație ce nu se regăsește în cauzele presupuse contrare.
Potrivit dispozițiilor legale de mai sus, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai atunci când sunt invocate dispozițiile referitoare la autoritatea de lucru judecat, tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Critica prin care recurenta a susținut că deși prin considerentele sentinței civile nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeș, cât și prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești din 23 aprilie 2008, s-a stabilit cu autoritatea de lucru judecat că există raport de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de D. în calitate de primar și prejudiciul material și moral suferit de revizuentă, prin neacordarea la timp a distincției Gheorghe Lazăr Clasa
I,
Curtea de Apel Pitești nu a analizat îndeplinirea cumulativă a celor trei condiții ale răspunderii civile delictuale, nu poate fi primită.
În
cauză nu există hotărâri potrivnice, întrucât în cadrul litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/214/2013, finalizat cu decizia civilă nr. 570 din 17 iunie 2014, a fost invocată și analizată sentința civilă nr. 233 din 03 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, instanța respingând cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., reținând că nu se mai poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 233 din 03 iulie 2009 a Tribunalului Argeș întrucât aceasta a fost deja analizata de instanța ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.
Și în ceea ce privește solicitarea de acordare a despăgubirilor morale, se apreciază că în cauză, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale.
În
raport de aceste considerente, măsurile dispuse prin cele două hotărâri, pretins contrare sunt diferite, avându-se în vedere că nu există identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel în litigiul în care Tribunalul Argeș a pronunțat sentința civilă nr. 233 din 03 iulie 2009, s-a solicitat obligarea pârâților Școala Generală B., Școala cu clasele I-VIII C., comuna B. prin primar și Consiliul Local B. la plata contravalorii premiului reglementat de art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, iar în al doilea litigiu s-a cerut obligarea pârâtului D., persoană fizică, la plata aceluiași premiu.
De altfel, nici critica prin care recurenta a concluzionat că decizia nr. 570 din 17 iunie 2014, a cărei revizuire a fost cerută, este lapidar motivată, nu poate fi reținută, întrucât nu există contradicție între considerente și dispozitiv, iar raționamentul logico-juridic sprijină soluția din dispozitiv.
Cât privește neanalizarea apărărilor sale, este de reținut că aceste aspecte nu pot fi examinate într-o cale extraordinară de atac, fiind evident faptul că prin analiza acestora se urmărește schimbarea soluției din revizuire.
- Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În speță, se constată că, critici le subsumate acestui motiv de recurs sunt în esență aceleași cu cele de la art. 488 pct. 7 noul C. proc. civ., astfel că față de considerentele de mai sus, nu se mai justifică analiza acestora.
Mai mult decât atât, C.E.D.O. a subliniat, în repetate rânduri, că doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motiv că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac-Pchenitchny c. Rusiei, Hotărârea nr. 30422/03, parag. 26, din 14 februarie 2008.
Având în vedere aceste considerente și în raport de finalitatea cererii de revizuire, aceea de a remedia situațiile care decurg din nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, principiu care nu se regăsește în hotărârile evocate, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția
I c
ivilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția
I c
ivilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2016.