ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3402/2021

Ședința publică din data de 04 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 23.06.2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, obligarea la eliberarea Ordinului de acordare a premiului în bani aferent distincției "Gheorghe Lazăr" (clasa I) în conformitate cu listele validate și înaintate de ISJ Maramureș, prin adresa nr. x/30.09.2010.

Prin sentința civilă nr. 110 de la data de 24 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, în cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, ca urmare a rejudecării cauzei după casare cu trimitere, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice și excepția prescripției invocată de același pârât.

Pe fond, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice și obligat pârâtul să elibereze în favoarea reclamantului ordinul de acordare a diplomei Gheorghe Lazăr, clasa a II-a, în conformitate cu listele validate și înaintate de ISJ Maramureș, prin adresa nr. x/30.09.2010, cu acordarea unui premiu de 15% din suma salariilor de bază primite de reclamant în ultimele 12 luni anterioare datei de 07.05.2009.

Împotriva sentinței civile nr. 110 de la data de 24 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, pârâtul Ministerul Educației Naționale a susținut că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept aplicabile în prezenta cauză, împrejurare care a condus la respingerea excepțiilor invocate de Ministerul Educației Naționale și admiterea acțiunii formulate de reclamantul A..

Critică partea pârâtă soluția pe care prima instanță a adoptat-o și cu privire la excepțiile invocate în cauză în contextul în care, din întregul probatoriu administrat în cauză, rezulta cu precădere faptul că se impunea admiterea acestora.

Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, a arătat recurentul - pârât faptul că disp. art. 268 lit. c) din Legea 53/2003 Codul Muncii, republicat prevăd că cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat precum si in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator. Prin urmare, reclamantul nu mai era in termen sa solicite plata unor drepturi bănești aferente anului 2009, cată vreme acțiunea a fost introdusa de către acesta in cursul anului 2016, data la care se implinise termenul de prescripție.

Ulterior, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, a arătat aceeași parte faptul că calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, sau față de care se poate realiza interesul respectiv.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea la plata premiului care însoțește Diploma de excelență, respectiv Diploma "Gheorghe Lazăr", care se face în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (4). O.M.E.C. nr. 5435/2006, publicat în M. Of. al României nr. 90/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 13 alin. (1), lit. b) Consiliul de administrație al inspectoratului școlar, pe baza rezultatelor definitive, stabilește numărul cadrelor didactice care urmează a primi distincții, în limita a 6% din numărul total de cadre didactice cu gradul didactic I din județ/municipiul București, cu excepția adresei de mulțumire publică și cu încadrarea în fondurile bugetare alocate/comunicate de fiecare primărie.

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nu are nici o atribuție în evaluarea dosarelor depuse în vederea acordării distincției, aceste atribuții revenind inspectoratului școlar.

Conform prevederilor art. 13 alin. (6) din Ordinul nr. 5435/2006 ministerului îi revine atribuția de a verifica listele înaintate de inspectoratul școlar și de a emite ordinul de acordare a distincțiilor. însă acest lucru se face pe baza listelor înaintate de către inspectoratul școlar. Prin urmare ministerul doar verifică listele transmise de către inspectoratul școlar, neavând nici o atribuție privind evaluarea dosarelor și întocmirea listelor, sau plata premiilor aferente.

Ministerul nu are nici atribuții în ceea ce privește plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a acordării acestor distincții, sens în care se impune, admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul din prezenta cauză.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 24 iunie 2019, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate cu nr. x de la data de 24 aprilie 2019.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale inicidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefodnat, pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

În ceea ce privește critica referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, Înalta Curte constată netemenicia acesteia, prin prisma faptului că instanța de fond, în rejudecare, a fost ținută de dezlegarea dată prin Decizia de casare nr. 1714/27.04.2018 a Înaltei Curți de Casare și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, care a statuat în sensul că, în mod eronat, a fost respinsă acțiunea ca prescrisă, în primul ciclu procesual, trimițând cauza spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a acesteia.

Referitor la cirica vizând respingerea execpției lipsei calității procesuale pasive a ministerului pârât, Înalta Curte, reține, în acord cu instanța de fond că în conformitate cu dispozițiile art. 113 și art. 114 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, ministrul educației, cercetării și inovării este autorizat să acorde personalului didactic din învățământul preuniversitar Diploma "Gheorghe Lazăr", în baza unui regulament aprobat de același conducător al autorității publice centrale.

Regulamentul privind acordarea de distincții si premii personalului didactic din invatamantul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 al Ministerului Educației Naționale.

În concluzie, recurentul-pârât este unica autoritate care are, conform legii, prerogativa de a emite ordinul de acordare a disticției în cauză (art. 13 alin. (8) din Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul MEC nr. 5435/2006).

În ceea ce privește criticile aduse raționamentul juridic al primei instanțe elaborat cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte reține că nici acestea nu au fundament faptic și juridic în înscrisurile depuse la dosar sau în normele legale incidente speței.

Astfel, în exprimarea convingerii în soluția pronunțată, instanța de fond a invocat dispozițiile art. 113 din Legea 128/1997 care reglementează acordarea distincțiilor personalului din învățământ, în aplicarea lor, pârâtul elaborând Regulamentul privind acordarea de distincții si premii personalului didactic din invatamantul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordinul 5435/2006. Astfel, procedura de acordare a distincțiilor si premiilor, este prevăzută la art. 7, art. 8 și art. 13 din Ordinul nr. 5435/2006.

În calitate de cadru didactic (in prezent pensionar), reclamantul cât și ISJ MM și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de procedura de mai sus, fiind întocmite listele cu persoanele ce urmau a beneficia de aceste distincții, iar prin adresa nr. x/30.09.2010 s-a trimis MECS (fostul MEN) documentația pentru finalizarea procedurii prin emiterea ordinului prevăzut de art. 13 pct. 8 din Regulament. Dar, în ciuda acestui fapt, pârâtul MECS a refuzat emiterea ordinului necesar acordării distincțiilor, respectiv a premiului aferent acestora.

Astfel, potrivit art. 113 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, "În afara distincțiilor prevăzute la art. 112, ministrul învățământului este autorizat să acorde personalului didactic și de cercetare din învățământ următoarele distincții și premii: b) Diploma Gheorghe Lazăr, clasele I, a II-a și a III-a, cu acordarea unui premiu de 20%, 15%, respectiv 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni; diploma se acordă personalului didactic din învățământul preuniversitar".

Procedura de atribuire a distincțiilor și premiilor a fost detaliată prin dispozițiile art. 13 din Regulamentul aprobat prin Ordinul MECTS nr. 5435/2006, ea cuprinzând mai multe etape, ultima constând în aceea că Ministerul Educației și Cercetării verifică listele înaintate de inspectoratele școlare și elaborează ordinul de acordare a distincțiilor, până la data de 15 iunie.

În cauză, este vorba de evaluarea efectuată pentru anul școlar 2008-2009, astfel încât, procedura de emitere a Ordinului de acordare a distincțiilor trebuia finalizată până la data de 15 iunie 2009, or, ministerul intimat nu a respectat termenele și fazele stabilite, ceea ce a făcut ca la data sesizării instanței de fond, ordinul respectiv să nu fi fost încă emis, deși ISJ MM trimisese adresa nr. x/07.05.2009 cuprinzând lista candidaților propuși spre acordarea distincțiilor, printre care se afla și reclamantul.

De asemenea, este real faptul că potrivit art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 și art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012, acordarea unor premii a fost suspendată, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile în cauza de față pentru că distincția în litigiu privește anul școlar 2008-2009, iar ordinul de acordare a distincțiilor trebuia emis până la data de 15 iunie 2009.

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului, acordarea distincției este însoțită de un premiu, fiind necesar de urmat o procedură ce impune inclusiv o verificare a existenței resurselor financiare necesare plății înainte de emiterea ordinului. Potrivit art. 8 din Regulament, diploma "Gheorghe Lazăr" clasa II este însoțită de un premiu a cărui valoare este de 15% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni anterioare datei semnării ordinului de acordare a distincțiilor.

Ordinul de acordare a distincției personalului din invatamant se emite pe baza propunerilor ISJ si a dovezilor de constituire a fondurilor necesare plații premiilor si distincțiilor. Art. 13 din Ordinul 5435/2006 reglementează clar calendarul si procedura de atribuire a distincțiilor si premiilor personalului didactic din invatamantul preuniversitar de stat, indicând totodată ca acordarea distincției nu este condiționata de existența fondurilor bănești.

Din actele dosarului a rezultat faptul că, pentru perioada 2008-2009, la momentul emiterii adresei nr. x/07.05.2009, unitatea de învățământ în care își desfășura reclamantul activitatea de cadru didactic și-a cuprins suma necesară plății premiilor în proiectul de buget.

Este necontestat că acțiunea administrativă reprezintă o activitate programată/planificată, care trebuie realizată în conformitate cu principiul operativității și al promptitudinii, astfel încât, lipsa de acțiune a administrației nu poate constitui o justificare legală pentru înlăturarea răspunderii autorității.

Astfel fiind, constrângerile bugetare care au impus adoptarea unor reglementări restrictive nu pot justifica legal inacțiunea intimaților -pârâți dintr-o perioadă anterioară, din moment ce, potrivit dispozițiilor legale citate, ordinul în litigiu trebuia emis până la data de 15 iunie 2009.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod corect a constatat că refuzul pârâtului de emitere a ordinului este unul nejustificat, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) prima teza din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în condițiile în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute în Regulament pentru acordarea distincției Gheorghe Lazăr, clasa a II-a în favoarea reclamantului, în ceea ce privește anul școlar 2008-2009, în conformitate cu adresa nr. x/30.09.2010, care a preluat și lista din adresa anterioară 2337/07.05.2009, neonorată, de asemenea, de autoritatea pârâtă.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației împotriva sentinței civile nr. 110 din 24 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2021.