ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.09.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, obligarea pârâtului la emiterea ordinului pentru acordarea diplomei/distincției "Gheorghe Lazăr clasa I" pentru anul 2009, la plata premiului aferente de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni anterioare semnării ordinului de acordare a distincției, actualizat cu rata inflației, precum și la plata dobânzii asupra sumei aferente, și stabilirea unui termen limită pentru acordarea diplomei și a premiului.

Prin sentința civilă nr. 2 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Sibiu a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 58 din 19 martie 2019, Curtea a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale prin întâmpinare și, în consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta A..

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, în condițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

4.1. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea înregistrată la data de 24.03.2019, comunicarea sentinței civile nr. 58 din 19 martie 2019 prin poștă electronică (e-mail), motivat de faptul că poșta din localitatea de domiciliu nu funcționează normal. A solicitat și a se menționa când începe perioada de depunere a cererii de recurs.

Cererea reclamantei a fost aprobată, astfel că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată acesteia la adresa de e-mail specificată, ana_x@x.fr, la data de 25.03.2019, potrivit extrasului din sistemul informatic ECRIS, referitor la istoric mail-uri în Dosarul nr. x/2018, și referatului grefierului care a efectuat comunicarea, fiind primită în aceeași zi de reclamantă.

Reclamantei i-a fost comunicat și un exemplar original al hotărârii, prin poștă, la domiciliul indicat în acțiune, primit de reclamantă la data de 29.03.2019, conform procesului-verbal de înmânare de la dosar de fond.

4.2. Reține Înalta Curte că, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

De asemenea, conform art. 154 alin. (6) C. proc. civ., "(6) Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop.(...)."

Astfel, în cauză, în raport cu data comunicării hotărârii recurate prin poștă electronică la cererea reclamantei, 25.03.2019, termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond (termen care a fost menționat și în cuprinsul hotărârii) s-a împlinit la data de 10.04.2019.

Or, cererea de recurs a fost înaintată instanței de fond la data de 15.04.2019, prin poștă electronică (după cum rezultă din înscrisul aflat la dosar de recurs) și prin Poșta Română (conform ștampilei aplicate pe plicul aflat la dosar de recurs), recurenta-reclamantă nerespectând termenul stabilit de lege în exercitarea căii de atac.

Înalta Curte nu poate reține data de 29.03.2019 ca fiind data comunicării hotărârii recurate și data începerii termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sentința a fost comunicată prin poștă electronică la cererea expresă a reclamantei, procedură care este prevăzută de dispozițiile C. proc. civ.

4.3. De asemenea, se reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu de către instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 58 din 19 martie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.