Decizia nr. 3227/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 264/2016 a Curții de Apel Cluj

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, a solicitat obligarea pârâtului la eliberarea Ordinului de acordare a premiului în bani aferent distincției "Gheorghe Lazăr" (clasa I) în conformitate cu listele validate de ISJ Maramureș, prin adresa nr. x/30.09.2010.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 264 din 21 septembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta A., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului s-a argumentat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit prevederile Decretului Lege nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, întrucât prin cererea formulată nu a solicitat obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale, ci doar la emiterea unui ordin de acordare a unui premiu aferent distincției în discuție.

Apărările formulate în cauză Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice nu a formulat întâmpinare în cauză.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 28 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 12 iunie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

Aspecte procesuale La termenul de judecată din 12 iunie 2019, Înalta Curte, luând implicit act de transmisiunea calității procesuale care a operat în cauză, în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017 a dispus înlocuirea în citativ a intimatului-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice cu Ministerul Educației Naționale. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru nedepunerea în original a cererii de recurs, invocată din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic." Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 din C. proc. civ. indicând că: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura." Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege." Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs prin fax, la data de 23.10.2016, fiind înregistrată la instanța de fond la data de 24.10.2016, recursul purtând semnătura recurentei-reclamante, semnătură care, datorită modalității de depunere, se regăsește în forma imprimată. Înalta Curte reține că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă al recurentei-reclamante. Recurenta-reclamantă A. nu a comunicat instanței un exemplar original al recursului, deși a fost citată cu mențiune în acest sens și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei. În aceste condiții Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia. În acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința din 29 ianuarie 2018 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia "în ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs." Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta A.