ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5232/2019

Ședința publică din data de 31 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, să elibereze Ordinul de acordare a premiului în bani aferent distincției "B." (clasa II), în conformitate cu listele validate și înaintate de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, prin adresa nr. x/30.09.2010.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 426 din 19 decembrie 2016, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepția de prescripție a dreptului la acțiune, invocată prin întâmpinare, și a respins, ca prescrisă, acțiunea formulate de reclamanată.

Împotriva acestei sentințe, în privința soluției de respingere a acțiunii ca prescrisă, a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile legale incidente, cu referire la art. 113 din Legea nr. 128/1997, respectiv art. 5, 6 și 13 din Ordinul nr. 5435/2006.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că a fost îndeplinită întrega procedură privind acordarea distincțiilor de către pârâtă, iar refuzul acesteia de a elibera ordinul solicitat este unul nejustificat, întrucât nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin și nu a procedat la verificarea listelor validate și transmise de către Inspectorat.

Totodată, contrar celor reținute de prima instanță, a considerat că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004, scopul final care se urmărește prin emiterea ordinului în discuție este plata unor drepturi bănești, drepturi salariale, guvernate de prevederile art. 268 lit. c) din Codul muncii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorității pârâte să elibereze Ordinul de acordare a premiului în bani aferent distincției "B." (clasa II), în conformitate cu listele validate și înaintate de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș,

Curtea de Apel Cluj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și, totodată, a admis excepția de prescripție a dreptului la acțiune și, în consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, potrivit art. 13 alin. (8) din Ordinul nr. 5435/2006, modificat prin Ordinul nr. 4140/2010, ordinul de acordare a acestei distincții pentru anul școlar 2009-2010 trebuia emis până la data de 30 octombrie 2010, data în raport cu care acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenelor de prescripție și decădere reglementate de art. 11 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

"Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".

În temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

În alin. (2

1

) al aceluiași text de lege, se prevede că, "În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2)."

Conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

În raport cu dispozițiile legale menționate, se reține că termenul de sesizare a instanței curge, pentru persoana care se consideră vătămată, în speță recurenta-reclamantă, de la data de 30 octombrie 2010, data până la care trebuia soluționată cererea acesteia privind emiterea ordinului de acordare a distincției B. pentru anul școlar 2009-2010, cererea cu care autoritatea pârâtă a fost sesizată prin Adresa nr. x/30.09.2010, dar la care nu a răspuns.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Având ca reper data de 30 octombrie 2010, reprezentând data la care au expirat cele 30 de zile în care pârâta trebuia să soluționeze plângerea reclamantei, respectiv să îi comunice un răspuns, se observă că sesizarea primei instanțe se putea realiza cel târziu la data de 30 aprilie 2011, respectiv la data de 30 noiembrie 2011, cum corect a reținut și judecătorul fondului.

Or, în cauză, se constată că demersul judiciar cu care recurenta-reclamantă a învestit Curtea de Apel Cluj a fost înregistrat la data de 17 mai 2016, depășindu-se astfel cu mult termenul de prescripție de șase luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, calculat de la data de 30 octombrie 2010, inclusiv termenul de decădere de un an reglementat de alin. (2) al acestui text de lege.

În fine, contrar susținerilor recurentei, este de necontestat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nu prevederile Codului muncii, acestea din urmă ar fi fost incidente doar în ipoteza emiterii unui ordin de salarizare, situație în care s-ar fi analizat respectivele drepturi,

Prin urmare, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 426 din 19 decembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 octombrie 2019.