ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4415/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de refacere a Dosarului nr. 804/1938 formulată, reclamantul F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir” din Promontoriu Oradea prin mandatar V.A.T. a solicitat instanței efectuarea de adrese la părțile din proces și la autoritățile care au trimis înscrisuri probatorii în dosar pentru a le redepune în copie, recuperarea din registrele instanței a tuturor datelor privitoare la înscrisurile ce se refac, în temeiul dispozițiilor art. 583-585 C. proc. civ.

Se susține în motivarea cererii că, în scopul exercitării dreptului fundamental, reglementat de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului statul este obligat să garanteze și să asigure judecarea procesului în mod echitabil, de către o instanță independentă și imparțială și într-un termen rezonabil, în caz contrar fiind responsabil pentru încălcarea acestui drept fundamental. Mai mult, C.E.D.O. a stabilit trei principii care să guverneze stabilirea limitelor aduse liberului acces la justiție respectiv: a) ele trebuie să urmărească un scop legitim, b) să nu afecteze însăși substanța dreptului și c) să se asigure un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese (Ibidem).

Sintetizând, se susține că în urma preluării abuzive a imobilului de către stat, Ordinul Premonstratens a fost lipsit de un important atribut al dreptului său de proprietate, și anume de exercițiul dreptului de folosință. În acest sens, se învederează instanței că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., o persoană poate, în anumite condiții, să pretindă că este victimă a unei încălcări, generată de simpla existență a unor măsuri sau a unei legislații ce permite astfel de măsuri chiar dacă acestea nu i-au fost efectiv aplicate (hotărârea Klass și a/f/7 împotriva Germaniei din 6 septembrie 1978). De altfel, „o hotărâre sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, pentru a pierde calitatea de «victimă», decât în situația în care autoritățile naționale au recunoscut, explicit sau implicit, iar apoi au reparat încălcarea convenției”.

Referitor la băile Felix, se consideră că încheierile de rectificare a cărților funciare au fost atacate cu apel, în curs de judecată la tribunalul din Oradea, Dosarul nr. 1620/1937. Tot pentru proprietatea băilor Felix, mai exista pe rol un proces de contencios la Curtea de Apel Oradea, privind personalitatea juridică a ordinului. Până la soluționarea acestui proces, Tribunalul a suspendat prin încheierea din 18 septembrie 1937, judecarea apelurilor mai sus indicate în contra încheierilor de rectificare. Se arată că procesele au fost scoase de pe rol, în urma intervenției a Ministerului Afacerilor Streine, către acest Departament de a nu se stărui în judecarea proceselor, întrucât ar avea loc negocieri cu Nunciatura Apostolică.

Mai mult, potrivit documentului intitulat „Foaia de proprietate” a Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens, păstrat la Arhivele Naționale, în Fondul Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, Dosarul nr. 178/1938, care se află în dosarul cauzei se face referire la situația de drept și de fapt, inclusiv a Cărții Funciare (CF) în ianuarie 1940. Copia extrasului CF din ianuarie 1940 face dovada faptului că la acea dată erau nerezolvate litigiile privind rectificarea inscripției în CF a proprietăților Băile Felix din comuna S. din județul Bihor.

Având în vedere că recurentul nu a putut intrat în posesia deciziei Curții de Casație în ce privește dezlegarea pricinii în Dosarul nr. 804/1938 privind soluționarea recursului Ordinului Premonstratens din România, prin care ordinul a declarat recurs în casare împotriva încheierii nr. 70 din 20 februarie 1937 pronunțată de către Tribunalul Bihor secția a II-a în Dosarul nr. 2428/1936, și întrucât în prezent au mai multe procese în diferite instanțe judecătorești pentru recuperarea bunurilor confiscate abuziv și ilegal de către statul român după 1948 și, având în vedere că dezlegarea pricinii atârnă în totalitate de Dosarului nr. 804/1938, se solicită verificarea mapei de hotărâri a instanței a se stabili dacă mai există cel de al doilea al exemplar din hotărârii dispărute și, după caz, efectuarea de adrese la părți din proces pentru a depune copia legalizată a aceleiași hotărâri, dacă sunt în posesia ei, sau ordonarea efectuării, pe cheltuiala sa, de publicații într-un ziar mai răspândit, ca orice posesor al unei copii de pe hotărârea să o depună la grefa instanței.

În acest sens, se solicită refacerea acestui Dosar nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem care a dispărut. Analizând cererea formulată prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Asupra excepțiilor invocate de intimați, Înalta Curte de Casație și Justiție le va respinge pentru considerentele ce succed: Intimatul-recurent Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat lipsa calității de reprezentant a recurentului-reclamant F.R.A., Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir”. Excepția lipsei calității de reprezentant se privește a fi nefondată, deoarece, conform dispozițiilor art. 68 C. proc.

civ., justificarea calității de reprezentare convențională, în fața instanțelor judecătorești, se face prin procură care, în ceea ce privește forma, trebuie să fie un înscris sub semnătură legalizată. În cauză, reprezentatul recurentului- reclamant a făcut dovada calității sale. Astfel, la dosar se află procura judiciară încheiată în formă legalizată prin care Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens prin F.R.A. a împuternicit pe mandatar V.A.T. să o reprezinte în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, excepția lipsei calității de reprezentant va fi respinsă. Nici excepțiile calității procesuale pasive a intimatului Ministerului Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) și a tardivității formulării acțiunii nu se justifică.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel obligat în raportul juridic dedus judecății și pârât, calitatea procesuală pasivă constituind de fapt titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces. Pârâții din Dosarul nr. 804/1938 a cărui refacere se solicită au fost Ministerul Educației Naționale și Ministerul Cultelor (așa cum rezultă din copia încheierii dispuse la 17 februarie 2039 în Dosarul nr. 804/1938 al Tribunalului Suprem fila 52). Față de această împrejurare și având în vedere obiectul prezentei cereri, de refacere a Dosarului nr. 804/1938, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerului Educației Naționale.

Nici excepția tardivității formulării cererii nu subzistă dispozițiile legale incidente neimpunând vreun termen înlăuntrul căruia să se poată formula o astfel de cerere, de refacere a unui dosarul dispărut. Pe fondul cererii formulate, de refacere a Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed: Refacerea înscrisurilor și hotărârilor dispărute este reglementată ca o procedură specială de art. 583-585 C. proc. civ. Ea se aplică dosarelor sau înscrisurilor privitoare la o pricină în curs de judecată, dispărute în orice chip, dosarelor sau înscrisurilor care privesc pricina în care s-a pronunțat o hotărâre de primă instanță ce a fost atacată cu apel, precum și dosarelor sau înscrisurilor privitoare la o pricină care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă.

Sunt supuse deci refacerii acele componente ale unui dosar care sunt necesare pentru a se putea finaliza judecata sau pentru a trece la executarea silită a unei hotărâri dispărute, cum ar fi înscrisurile probatorii, încheierile și hotărârile judecătorești. Așa cum rezultă din precizările formulate de recurentul-reclamant și din verificările efectuate de instanță, refacerea Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem privește o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre de primă instanță și care se afla în calea de atac a recursului (la fostul Tribunal Suprem) și în care nu se pronunțase o hotărâre de către instanța de recurs (dosarul fusese scos de pe rol la data de 17 februarie 1939 pe baza „cererii comune a părților” în vederea unei tranzacțiuni), iar ulterior părțile au fost citate pentru data de 4 iulie 1955. Dispozițiile art. 584 C. proc.

civ. prevăd că, dacă nici pe calea prevăzută de art. 583 C. proc. civ. nu se poate reface dosarul, instanța va trebui să judece din nou cauza în fond. În această situație, în prealabil partea trebuie să dovedească că a existat un litigiu și că acesta a fost soluționat printr-o hotărâre. În speță, recurentul-reclamant a făcut dovada existenței acelui litigiu aflat pe rolul fostului tribunal suprem, dar, așa cum s-a învederat (prin mandatar) și cum rezultă din verificările dispuse de instanță, în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre, litigiul fiind nesoluționat în calea de atac a recursului. Or, procedura de judecare din nou a cauzei, solicitată de recurentul-reclamant presupune existența acelui litigiu, dar și soluționarea acestuia printr-o hotărâre, condiție neîndeplinită în speța supusă judecății.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 583-585 C. proc. civ. se va respinge cererea de refacere și de rejudecare a Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, precum și excepția tardivității formulării acțiunii invocate de Ministerul Educației Naționale. Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir” din Promontoriu Oradea prin mandatar V.A.T. având ca obiect refacerea și rejudecarea Dosarului nr. 804/1938 al Tribunalului Suprem. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.