ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4415/2013

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea de refacere a Dosarului nr. 804/1938

formulată, reclamantul F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic

Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir” din Promontoriu Oradea prin

mandatar V.A.T. a solicitat instanței efectuarea de adrese la părțile din proces

și la autoritățile care au trimis înscrisuri probatorii în dosar pentru a le redepune

în copie, recuperarea din registrele instanței a tuturor datelor privitoare la înscrisurile

ce se refac, în temeiul dispozițiilor art. 583-585 C. proc. civ.

Se susține în motivarea

cererii că, în scopul exercitării dreptului fundamental, reglementat de art. 6

alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului statul este obligat să garanteze

și să asigure judecarea procesului în mod echitabil, de către o instanță independentă

și imparțială și într-un termen rezonabil, în caz contrar fiind responsabil pentru

încălcarea acestui drept fundamental.

Mai mult, C.E.D.O. a stabilit

trei principii care să guverneze stabilirea limitelor aduse liberului acces la justiție

respectiv: a) ele trebuie să urmărească un scop legitim, b) să nu afecteze însăși

substanța dreptului și c) să se asigure un raport rezonabil de proporționalitate

între scopul urmărit și mijloacele alese (Ibidem).

Sintetizând, se susține

că în urma preluării abuzive a imobilului de către stat, Ordinul Premonstratens

a fost lipsit de un important atribut al dreptului său de proprietate, și anume

de exercițiul dreptului de folosință.

În acest sens, se învederează

instanței că, potrivit jurisprudenței C.E.D.O., o persoană poate, în anumite condiții,

să pretindă că este victimă a unei încălcări, generată de simpla existență a unor

măsuri sau a unei legislații ce permite astfel de măsuri chiar dacă acestea nu i-au

fost efectiv aplicate (hotărârea Klass și a/f/7 împotriva Germaniei din 6 septembrie

1978). De altfel, „o hotărâre sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă,

în principiu, pentru a pierde calitatea de «victimă», decât în situația în care

autoritățile naționale au recunoscut, explicit sau implicit, iar apoi au reparat

încălcarea convenției”.

Referitor la băile Felix,

se consideră că încheierile de rectificare a cărților funciare au fost atacate cu

apel, în curs de judecată la tribunalul din Oradea, Dosarul nr. 1620/1937.

Tot pentru proprietatea

băilor Felix, mai exista pe rol un proces de contencios la Curtea de Apel Oradea,

privind personalitatea juridică a ordinului. Până la soluționarea acestui proces,

Tribunalul a suspendat prin încheierea din 18 septembrie 1937, judecarea apelurilor

mai sus indicate în contra încheierilor de rectificare.

Se arată că procesele

au fost scoase de pe rol, în urma intervenției a Ministerului Afacerilor Streine,

către acest Departament de a nu se stărui în judecarea proceselor, întrucât ar avea

loc negocieri cu Nunciatura Apostolică.

Mai mult, potrivit documentului

intitulat „Foaia de proprietate” a Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens,

păstrat la Arhivele Naționale, în Fondul Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor

Sociale, Dosarul nr. 178/1938, care se află în dosarul cauzei se face referire la

situația de drept și de fapt, inclusiv a Cărții Funciare (CF) în ianuarie 1940.

Copia extrasului CF din ianuarie 1940 face dovada faptului că la acea dată erau

nerezolvate litigiile privind rectificarea inscripției în CF a proprietăților Băile

Felix din comuna S. din județul Bihor.

Având în vedere că recurentul

nu a putut intrat în posesia deciziei Curții de Casație în ce privește dezlegarea

pricinii în Dosarul nr. 804/1938 privind soluționarea recursului Ordinului Premonstratens

din România, prin care ordinul a declarat recurs în casare împotriva încheierii

nr. 70 din 20 februarie 1937 pronunțată de către Tribunalul Bihor secția a II-a

în Dosarul nr. 2428/1936, și întrucât în prezent au mai multe procese în diferite

instanțe judecătorești pentru recuperarea bunurilor confiscate abuziv și ilegal

de către statul român după 1948 și, având în vedere că dezlegarea pricinii atârnă

în totalitate de Dosarului nr. 804/1938, se solicită verificarea mapei de hotărâri

a instanței a se stabili dacă mai există cel de al doilea al exemplar din hotărârii

dispărute și, după caz, efectuarea de adrese la părți din proces pentru a depune

copia legalizată a aceleiași hotărâri, dacă sunt în posesia ei, sau ordonarea efectuării,

pe cheltuiala sa, de publicații într-un ziar mai răspândit, ca orice posesor al

unei copii de pe hotărârea să o depună la grefa instanței.

În acest sens, se solicită

refacerea acestui Dosar nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem care a dispărut.

Analizând cererea formulată

prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție,

constată următoarele:

Asupra excepțiilor invocate

de intimați, Înalta Curte de Casație și Justiție le va respinge pentru considerentele

ce succed:

Intimatul-recurent Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat lipsa calității de reprezentant a recurentului-reclamant

F.R.A., Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic Premonstratens cu „Hramul Sfântul

Ștefan Primul Martir”.

Excepția lipsei calității

de reprezentant se privește a fi nefondată, deoarece, conform dispozițiilor

art. 68 C. proc. civ., justificarea calității de reprezentare convențională, în

fața instanțelor judecătorești, se face prin procură care, în ceea ce privește forma,

trebuie să fie un înscris sub semnătură legalizată.

În cauză, reprezentatul

recurentului- reclamant a făcut dovada calității sale. Astfel, la dosar se află

procura judiciară încheiată în formă legalizată prin care Prepozitura Ordinului

Canonic Premonstratens prin F.R.A. a împuternicit pe mandatar V.A.T. să o reprezinte

în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. În consecință, excepția lipsei calității

de reprezentant va fi respinsă.

Nici excepțiile calității

procesuale pasive a intimatului Ministerului Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.)

și a tardivității formulării acțiunii nu se justifică.

Calitatea procesuală pasivă

presupune identitatea dintre cel obligat în raportul juridic dedus judecății și

pârât, calitatea procesuală pasivă constituind de fapt titlul sau modul în care

o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptățind-o să fie parte

în proces. Pârâții din Dosarul nr. 804/1938 a cărui refacere se solicită au fost

Ministerul Educației Naționale și Ministerul Cultelor (așa cum rezultă din copia

încheierii dispuse la 17 februarie 2039 în Dosarul nr. 804/1938 al Tribunalului

Suprem fila 52).

Față de această împrejurare

și având în vedere obiectul prezentei cereri, de refacere a Dosarului nr. 804/1938,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că se impune respingerea excepției

lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerului Educației

Naționale.

Nici excepția tardivității

formulării cererii nu subzistă dispozițiile legale incidente neimpunând vreun termen

înlăuntrul căruia să se poată formula o astfel de cerere, de refacere a unui dosarul

dispărut.

Pe fondul cererii formulate,

de refacere a Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele

ce succed:

Refacerea înscrisurilor

și hotărârilor dispărute este reglementată ca o procedură specială de art. 583-585

C. proc. civ. Ea se aplică dosarelor sau înscrisurilor privitoare la o pricină în

curs de judecată, dispărute în orice chip, dosarelor sau înscrisurilor care privesc

pricina în care s-a pronunțat o hotărâre de primă instanță ce a fost atacată cu

apel, precum și dosarelor sau înscrisurilor privitoare la o pricină care s-a pronunțat

o hotărâre irevocabilă. Sunt supuse deci refacerii acele componente ale unui dosar

care sunt necesare pentru a se putea finaliza judecata sau pentru a trece la executarea

silită a unei hotărâri dispărute, cum ar fi înscrisurile probatorii, încheierile

și hotărârile judecătorești.

Așa cum rezultă din precizările

formulate de recurentul-reclamant și din verificările efectuate de instanță, refacerea

Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem privește o cauză în care s-a

pronunțat o hotărâre de primă instanță și care se afla în calea de atac a recursului

(la fostul Tribunal Suprem) și în care nu se pronunțase o hotărâre de către instanța

de recurs (dosarul fusese scos de pe rol la data de 17 februarie 1939 pe baza „cererii

comune a părților” în vederea unei tranzacțiuni), iar ulterior părțile au fost citate

pentru data de 4 iulie 1955.

Dispozițiile art. 584

C. proc. civ. prevăd că, dacă nici pe calea prevăzută de art. 583 C. proc. civ.

nu se poate reface dosarul, instanța va trebui să judece din nou cauza în fond.

În această situație, în

prealabil partea trebuie să dovedească că a existat un litigiu și că acesta a fost

soluționat printr-o hotărâre.

În speță, recurentul-reclamant

a făcut dovada existenței acelui litigiu aflat pe rolul fostului tribunal suprem,

dar, așa cum s-a învederat (prin mandatar) și cum rezultă din verificările dispuse

de instanță, în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre, litigiul fiind nesoluționat în

calea de atac a recursului.

Or, procedura de judecare

din nou a cauzei, solicitată de recurentul-reclamant presupune existența acelui

litigiu, dar și soluționarea acestuia printr-o hotărâre, condiție neîndeplinită

în speța supusă judecății.

Pentru aceste considerente,

văzând și dispozițiile art. 583-585 C. proc. civ. se va respinge cererea de refacere

și de rejudecare a Dosarului nr. 804/1938 al fostului Tribunal Suprem.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației

Naționale, precum și excepția tardivității formulării acțiunii invocate de Ministerul

Educației Naționale.

Respinge cererea formulată

de recurentul-reclamant F.R.A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic

Premonstratens cu „Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir” din Promontoriu Oradea prin

mandatar V.A.T. având ca obiect refacerea și rejudecarea Dosarului nr. 804/1938

al Tribunalului Suprem.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.