ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6706/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Ca urmare a declinărilor succesive de competență dispuse de către Tribunalul București și apoi de către Tribunalul Bihor a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/2017, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, în cadrul căreia reclamanta a solicitat instanței următoarele:

1) Anularea actului administrativ unilateral, respectiv Decizia nr. 6714/28.02.2017 art. 1 potrivit căruia:

"Se respinge parțial cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 depuse de către Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul "Sfantul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, in ceea ce privește imobilele situate in municipiul Oradea, județul Bihor înscrise in cartea funciara nr. x a localității Oradea, nr. top. x,850/1, 7011, 7012, întrucât imobilele solicitate au trecut in proprietate statului roman cu titlu de rectificare in anul 1936, așadar anterior perioadei de referința prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, republicata, cu modificările si completările ulterioare, respectiv anterior perioadei 6 martie 1945-22 decembrie 1989"., si revenirea la situația anterioară. Si vă mai cer sa constatați calitatea de proprietar a Subscrisei Prepozitura asupra imobilului înscris inițial in cartea funciara nr. x a localității Oradea, nr. top. x,850/1, 7011, 7012 ca și întabularea dreptului de proprietate pentru Subscrisa Prepozitura.

2) Obligarea pârâtului Statul Roman la plata pentru zădărnicirea dreptului de proprietate al Subscrisului Ordin asupra terenurilor aferente, combinată cu lipsa totală de despăgubire de aproximativ 81 ani, care au făcut să sufere Subscrisul Ordin o sarcină disproporționată și excesivă timp de mai mult de 3 ani din data de 10.10.2013 prin care a rămas definitivă și irevocabilă Decizia nr. 4415 pronunțată de către înalta Curte de Casație si Justiție, secția I-a Civila ca "rectificarea inscripțiunea la care parata face referire a rămas nesoluționată". Măsura care este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, combinat cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevede ca:

"Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite."

3) Acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate în prezenta cauza.

Prin sentința civilă nr. 157/CA din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 3,4,5,6,8 C. proc. civ.

În esență, recurenta a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 6714/28.02.2017.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență respingerea recursului reclamantei. A susținut că motivele de recurs sunt formulate formal, criticile nu se circumscriu motivelor invocate.

II. Excepția tardivității recursului și cererea de repunere în termen

La termenul de judecată din data de 29.10.2020, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de tardivitate a recursului și a amânat judecata cauzei la 10 decembrie 2020, pentru când s-au citat părțile cu solicitarea formulării unui punct de vedere referitor la excepția de tardivitate a recursului.

Prin concluziile scrise transmise la dosarul cauzei la data de 10 decembrie 2020, recurenta-reclamantă a învederat că sentința apelată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea la data de 11 octombrie 2018, a fost expediată prin Posta Română și nu a fost comunicată în mod legal în data de 15 noiembrie 2018, având în vedere că exemplarul expediat de Curtea de Apel Oradea a fost depus în cutia poștală, fiind încălcate dispozițiile art. 153 C. proc. civ., așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 noiembrie 2018, act în care se precizează că trimiterea a fost lăsată în cutia poștală, deși conform art. 163 alin. (3) C. proc. civ., agentul procedural poate lăsa actul procedural/sentința în cutia poștală doar în ipoteza în care destinatarul refuză primirea, iar conform art. 154 alin. (4) C, proc. civ., " în cazul în care comunicarea potrivit dispozițiilor alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis."

A mai susținut recurenta că la termenul de judecată din 11.10.2018, deși procedura de citare a recurentei nu era legal îndeplinită, instanța de fond a soluționat cauza, încălcând astfel dispozițiile art. 153 alin. (1) și (2) C. proc. civ., astfel că instanța de fond a comis o încălcare a normelor de procedură sancționate cu nulitatea.

A mai susținut recurenta că a indicat expres prin cererea de chemare în judecata adresa unde să i se transmită actele judiciare, aceasta fiind cea cunoscută și indicată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, anume ceea din București, str. x sector 2. Astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat Ia dosarul de recurs, recurenta a formulat cerere de recurs la data de 04 decembrie 2018, adică în termen, așadar în mod neîntemeiat, șicanator membrii Completului colegial 9 noul C. proc. civ. au apreciat/au invocat din oficiu că ar fi tardiv depusă cererea de recurs formulată în prezenta cauză, în condiția în care recurenta a formulat cererea de recurs, îndată ce a descărcat sentința recurată de pe site ul http://vvww.curteadeapeloradea.ro.

Pentru a stabili cu certitudine ziua descărcării sentinței recurate de pe site ul www.x.ro, recurenta a solicitat să fie efectuate verificări la serverul central aflat la Ministerul Justiției, deoarece în acea perioada au existat impedimente de ordin tehnic în accesarea portalului http://www.x.ro, deoarece aceste înscrisuri vor fi dovadă probatorie, dovadă scrisă care necesită, conform dispozițiilor art. 310 alin. (3) C. proc. civ., o completare cu alte mijloace de probă, inclusiv martori și prezumții în cazul în care se va respinge solicitarea sa să fie efectuate verificări la serverul central aflat la Ministerul Justiției, pentru a stabili cu certitudine ziua descărcării sentinței recurate de pe site ul www.x.ro.

A mai susținut recurenta că prezentul recurs pentru instanță nu este altceva decât un "proces de spectacol/politic" îndreptat spre răzbunare în loc de justiție. Riscul admiterii prezentului recurs a fost eliminat de către membri completului colegial 9 noul C. proc. civ. prin invocarea din oficiu a excepției tardivității în declararea recursului.

A mai susținut recurenta că este suspect cum trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu au observat că exemplarul sentinței expediate de Curtea de Apel Oradea a fost depus la o cutie poștală, ceea ce face să fie încălcate dispozițiile art. 153 C. proc. civ. așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 noiembrie 2018, act în care se precizează că citația a fost lăsată la cutia poștală, deși conform art. 163 alin. (3) C. proc. civ. agentul procedural poate depune citația la cutia poștală doar în ipoteza în care destinatarul refuză primirea. Așadar, câtă vreme erorile în conținutul și forma citației sunt considerate în literatura juridică în mod constant ca un viciu esențial al procedurii de comunicare, care privează în mod automat dreptul recurentei să formuleze în termen de 15 zile recursul, adică să-l depună la termenul Ia 03 decembrie 2018, și nu la termenul de 04 decembrie 2018, cum a socotit recurenta ca trebuie sa procedeze îndată ce a descărcat de pe siteul www.x.ro sentința redactată. De asemenea, consultând în data de 26 noiembrie 2020, dosarul cauzei la sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta a constatat că în fața instanței de fond procedura de citare cu ceasta recurentă nu a fost legal îndeplinită, instanța, a soluționat fondul cauzei, încălcând astfel dispozițiile art. 153 alin. (1) și (2) C. proc. civ., astfel instanța de fond a comis o încălcare a normelor de procedură sancționată cu nulitatea.

Astfel, sentința recurată a fost expediată prin Posta Română, în data de 14 noiembrie 2018, la sediul recurentei, în Oradea, str. x. nr. 14-16. în opinia acesteia rezultă că comunicarea a fost concepută ca un proiect clasic de persecuție, natura și scopul comunicării din data de 14.11.2018 la sediul recurentei, în Oradea, str. x a fost acela să fie viciată, procedura de comunicare, câtă vreme în conținutul cererii de chemare în judecata recurenta a indicat adresa sa pentru actele judiciare astfel; « Subscrisa Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratcns cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, reprezentată de A., abate, Prepozit-Prelat, numit la 26.03.1999, cu sediu! in Oradea, Str. x. nr. 14-16, Jud. Bihor, cu statut de Persoană Juridică conform adresei Secretariatului de Stat pentru Culte Nr. C/623 din 08.09.1997, cu adresa aleasa pentru actele judiciare în București, str. x sector 2, in termen legal...»

În termeni normativi juridic, modalitatea în care s-a procedat atrage după sine nulitatea comunicării din data de 14.11.2018 la sediul acesteia, în Oradea str. x, potrivit art. 153 alin. (2) - nulitatea absolută a actelor efectuate fără respectarea procedurii de citare.

Față de cele de mai sus, a solicitat recurenta ca în cazul în care instanța apreciază că procedura nu era nulă, recurenta să fie repusă în termen.

Recurenta a mai susținut că în cererea inițială, a indicat adresa aleasă pentru actele judiciare în București, str. x.

În concluzie, în cazul in care se va trece peste toate viciile procedurale, a solicitat repunerea sa în termen pentru exercitarea dreptului de a formula prezenta cerere de recurs deoarece sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia si pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului, care a fost depus în mod corespunzător în termen.

În drept, a invocat dispozițiile art. 6 și 27 din Legea nr. 213/1998, coroborat cu art. 27 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, coroborat cu Legea nr. 455/2006, coroborat cu art. 2 din T.U.E, ari 4 alin. (3) din TIJE, art. 6 din TUE, articolul 49 TFUE, articolul 56 TFUE, articolul 57 TFUE și articolul 62 TFUE coroborat cu articolul 41 si articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

III. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția tardivității recursului, apărările formulate de recurentă cu privire la această excepție, cererea de repunere în termen formulată de recurentă, Înalta Curte contată că recursul este tardiv formulat, iar cererea de repunere în termen este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administartiv, aplicabile în prezenta cauză, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Apărările recurentei privind comunicarea hotărârii recurate sunt nefondate.

Este neîntemeiată, față de dovezile de la dosarul cauzei, susținerea recurentei în sensul că hotărârea instanței de fond a fost comunicată doar la sediul din Oradea, județul Bihor, nu și la sediul procesual ales din București, str. x.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că sentința recurată a fost legal comunicată reclamantei la data de 15.11.2018, la sediul procesual ales în București, str. x .

Având în vedere că, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează, deși ultima zi de formulare a cererii de recurs este sâmbătă, 1 decembrie, zi liberă națională, termenul s-a prelungit, ultima zi de formulare a cererii de recurs fiind luni, 3 decembrie 2018.

Recursul a fost formulat la data de 4 decembrie 2018, conform stampilei oficiului poștal aplicate pe plicul de corespondență, astfel că este tardiv, termenul legal de formulare a recursului împlinindu-se luni, la data de 3 decembrie 2018.

În subsidiar, este de observat că recursul este tardiv și față de data comunicării hotărârii la sediul din Oradea, județul Bihor, 14.11.2018, ultima zi a termenului fiind vineri 30 noiembrie 2018, zi liberă nationala, prelungit potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., ultima zi de formulare a cererii de recurs fiind tot luni, 3 decembrie 2018.

În ceea ce privește modalitatea de realizare a comunicării sentinței recurate, susținerile recurentei sunt nefondate, din examinarea celor două dovezi de comunicare rezultă că a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 154 și 163 C. proc. civ., iar susținerile privind citarea la termenul de judecată din 11.10.2018 nu privesc comunicarea hotărârii recurate și termenul de formulare a recursului.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, care privește exercitarea unui drept procesual.

Potrivit art. 186, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar în acest scop va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

Susținerile formulate de recurentă prin cererea depusă la dosar nu atrag incidența dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., nefiind invocate potrivit acestora și dovedite motive temeinic justificate pentru neformularea cererii de recurs în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă, va admite excepția de tardivitate a recursului și va respinge recursul ca tardiv.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., motive pentru care va respinge cererea de repunere în termen și în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va admite excepția de tardivitate și va respinge ca tardiv formulat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă

Admite excepția de tardivitate a recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir împotriva sentinței civile nr. 157/CA din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.