ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2015

Asupra cererii de revizuire de față

constată următoarele:

La data de 28 ianuarie 2015,

Prepozitura Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” din Promontoriul Oradea

a formulat cerere de revizuire a Deciziei

nr. 4415 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosarul nr. 2857/1/2012.

Prin

decizia menționată a fost respinsă cererea formulată de reclamantul F.R.A.,

Prepozit Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” din

Promontoriul Oradea, de refacere a Dosarului nr. 804/1938 ai Tribunalului

Suprem.

Invocând în drept dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. precum și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

Codex Iuris Canonici, Codul civil austriac, Regulamentul Carte Funciară din

1855 și Constituția României, revizuienta a susținut, în esență, că prin Decizia

nr. 4415 din 10 octombrie 2013, Înalta Curte a respins cererea de refacere a Dosarului

nr. 804/1938, reținând că litigiul ce a făcut obiectul acestui dosar nu ar fi

fost soluționat în calea de atac a recursului în timp ce prin Decizia nr. 967

din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Oradea a reținut că litigiul privind „rectificarea

inscripțiunii de sub B1 din coala Cărții Funciare nr. x a comunei Sânmartin la pct.

17 din partea B - foaia de proprietate a CF comuna Sânmartin jud. Bihor; la 20

martie 1937 în baza încheierii de mai sus și a art. 168 din reg. c.f.

inscripțiunea de sub B1 se rectifică în sensul că proprietarul imobilelor din

această coală este Statul Român cu titlul de drept rectificare”, a fost

soluționat prin încheierea de CF din 20 martie 1937.

Cererea

de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 381/1/2015.

La

termenul de judecat din 18 martie 2015 și ulterior, prin cererea înregistrată

la dosar la data de 3 aprilie 2015, revizuienta a precizat că obiectul cererii

de revizuire este Decizia nr. 967 din 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel

Oradea, secția I civilă,

care

este contrară Deciziei nr. 4415 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2857/1/2012. A solicitat totodată

introducerea în cauză a intimaților SC P.S.C. SRL, Regia Națională a Pădurilor

Romsilva Oradea, B.C.R. - Sucursala Bihor Oradea, Statui Român prin Primăria

comunei Sânmartin (filele 46-67 din Dosarul nr. 381/1/2015 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă).

Prin

Decizia nr. 967 din 11 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 5496/271/2007**

- împotriva căreia

revizuienta a precizat că a formulat cererea de revizuire in prezenta cauză -, Curtea

de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de Prepozitura Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” din

Promontoriul Oradea împotriva Deciziei civile nr. 194 din 23 ianuarie 2014 a

Curții de Apel Oradea și a obligat-o pe contestatoare să plătească intimatei SC

P.S.C. SRL suma de 2.480 iei.

La termenul de judecată din 17 iunie 2015,

Înalta Curte, în raport de data formulării cererii de revizuire, a invocat, din

oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire iar reprezentanta

revizuientei a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire, excepții ce vor fi

analizate, cu prioritate, în raport de art. 137 C. proc. civ.

Excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea

cererii de revizuire va fi respinsă, pentru considerentele care succed.

În speță,

revizuienta a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

deciziei nr. 967 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

susținând că este potrivnică Deciziei nr. nr. 4415 din 10 octombrie 2013

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În raport de dispozițiile art. 323 alin.

(2) C. proc. civ. care prevăd că „în cazul art. 322 pct. 7, cererea de

revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”, Înalta Curte, ca instanță

mai mare în grad față de Curtea de Apel Oradea este instanța competentă să

soluționeze cererea de revizuire ce face obiectul cauzei pendinte.

Astfel fiind, excepția necompetenței

materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii de revizuire, invocată de

reprezentanta revizuientei la termenul din 17 iunie 2015, va fi respinsă.

Înalta Curte va admite excepția

tardivității cererii de revizuire pe care a invocat-o, din oficiu, la același

termen de judecată și va respinge cererea de revizuire, ca tardivă, pentru

considerentele care succed.

În ce

privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, termenul pentru

formularea cererii de revizuire este de o lună și curge de la pronunțarea

ultimei hotărâri ce se cere a fi revizuită.

În

speță, în raport de data pronunțării deciziei nr. 967 a Curții de Apel Oradea -

respectiv 11 noiembrie 2014 - termenul legal de revizuire, calculat potrivit

regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele

statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 2 decembrie 2014.

Cererea de revizuire a fost însă

formulată la data de 28 ianuarie 2015 (data care rezultă din ștampila aplicată

de registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe cererea de

revizuire - fila 5 din Dosarul nr. 381/1/2015 aflat pe rolul Î.C.C.J.), după

împlinirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Nu pot fi primite susținerile

revizuientei în sensul că cererea de revizuire a fost formulată în termen,

raportat la data de 14 ianuarie 2015, dată când a luat cunoștință de Decizia nr.

967 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea întrucât termenul

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este un termen imperativ

iar aplicarea acestui text de lege nu poate fi înlăturată prin invocarea de

către părți a unor împrejurări subiective, de natura celor de care se

prevalează revizuienta, cu atât mai mult cu cât însăși decizia împotriva căreia

a formulat cerere de revizuire nu este susceptibilă de această cale de atac,

fiind o hotărâre pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare și nu o

hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare sau o

hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, astfel cum

prevede art. 322 C. proc. civ.

Așa

fiind, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire, făcând

astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție

invocată de revizuienta Prepozitura Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.”.

Respinge,

ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuienta Prepozitura Ordinului

Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” împotriva Deciziei nr. 967 din 11 noiembrie 203

4 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 iunie 2015.