ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2015

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele: La data de 28 ianuarie 2015, Prepozitura Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” din Promontoriul Oradea a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 4415 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2857/1/2012. Prin decizia menționată a fost respinsă cererea formulată de reclamantul F.R.A., Prepozit Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” din Promontoriul Oradea, de refacere a Dosarului nr. 804/1938 ai Tribunalului Suprem. Invocând în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

precum și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Codex Iuris Canonici, Codul civil austriac, Regulamentul Carte Funciară din 1855 și Constituția României, revizuienta a susținut, în esență, că prin Decizia nr. 4415 din 10 octombrie 2013, Înalta Curte a respins cererea de refacere a Dosarului nr. 804/1938, reținând că litigiul ce a făcut obiectul acestui dosar nu ar fi fost soluționat în calea de atac a recursului în timp ce prin Decizia nr. 967 din 11 noiembrie 2014, Curtea de Apel Oradea a reținut că litigiul privind „rectificarea inscripțiunii de sub B1 din coala Cărții Funciare nr. x a comunei Sânmartin la pct. 17 din partea B - foaia de proprietate a CF comuna Sânmartin jud. Bihor; la 20 martie 1937 în baza încheierii de mai sus și a art. 168 din reg.

c.f. inscripțiunea de sub B1 se rectifică în sensul că proprietarul imobilelor din această coală este Statul Român cu titlul de drept rectificare”, a fost soluționat prin încheierea de CF din 20 martie 1937. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 381/1/2015. La termenul de judecat din 18 martie 2015 și ulterior, prin cererea înregistrată la dosar la data de 3 aprilie 2015, revizuienta a precizat că obiectul cererii de revizuire este Decizia nr. 967 din 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, care este contrară Deciziei nr. 4415 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2857/1/2012.

A solicitat totodată introducerea în cauză a intimaților SC P.S.C. SRL, Regia Națională a Pădurilor Romsilva Oradea, B.C.R. - Sucursala Bihor Oradea, Statui Român prin Primăria comunei Sânmartin (filele 46-67 din Dosarul nr. 381/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă). Prin Decizia nr. 967 din 11 noiembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 5496/271/2007** - împotriva căreia revizuienta a precizat că a formulat cererea de revizuire in prezenta cauză -, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de Prepozitura Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” din Promontoriul Oradea împotriva Deciziei civile nr. 194 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea și a obligat-o pe contestatoare să plătească intimatei SC P.S.C.

SRL suma de 2.480 iei. La termenul de judecată din 17 iunie 2015, Înalta Curte, în raport de data formulării cererii de revizuire, a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire iar reprezentanta revizuientei a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire, excepții ce vor fi analizate, cu prioritate, în raport de art. 137 C. proc. civ. Excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire va fi respinsă, pentru considerentele care succed. În speță, revizuienta a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 967 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, susținând că este potrivnică Deciziei nr. nr. 4415 din 10 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că „în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”, Înalta Curte, ca instanță mai mare în grad față de Curtea de Apel Oradea este instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire ce face obiectul cauzei pendinte. Astfel fiind, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii de revizuire, invocată de reprezentanta revizuientei la termenul din 17 iunie 2015, va fi respinsă. Înalta Curte va admite excepția tardivității cererii de revizuire pe care a invocat-o, din oficiu, la același termen de judecată și va respinge cererea de revizuire, ca tardivă, pentru considerentele care succed.

În ce privește motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, termenul pentru formularea cererii de revizuire este de o lună și curge de la pronunțarea ultimei hotărâri ce se cere a fi revizuită. În speță, în raport de data pronunțării deciziei nr. 967 a Curții de Apel Oradea - respectiv 11 noiembrie 2014 - termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 2 decembrie 2014. Cererea de revizuire a fost însă formulată la data de 28 ianuarie 2015 (data care rezultă din ștampila aplicată de registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe cererea de revizuire - fila 5 din Dosarul nr. 381/1/2015 aflat pe rolul Î.C.C.J.), după împlinirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. Nu pot fi primite susținerile revizuientei în sensul că cererea de revizuire a fost formulată în termen, raportat la data de 14 ianuarie 2015, dată când a luat cunoștință de Decizia nr. 967 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea întrucât termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este un termen imperativ iar aplicarea acestui text de lege nu poate fi înlăturată prin invocarea de către părți a unor împrejurări subiective, de natura celor de care se prevalează revizuienta, cu atât mai mult cu cât însăși decizia împotriva căreia a formulat cerere de revizuire nu este susceptibilă de această cale de atac, fiind o hotărâre pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare și nu o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare sau o hotărâre dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, astfel cum prevede art. 322 C. proc.

civ. Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de revizuienta Prepozitura Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.”. Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuienta Prepozitura Ordinului Canonic P. cu Hramul „S.Ș.P.M.” împotriva Deciziei nr. 967 din 11 noiembrie 203 4 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.