ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2017

Decizia nr. 610/2017

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și șeful C. al B.:

(i) anularea în parte a Ordonanței de Urgență publicată în M. Of. nr. 151 din 28 februarie 2014, respectiv anularea abrogării alin. 5 art. 83 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată în M. Of. al României, partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare;

(ii) suspendarea executării în parte a O.U.G. publicată în M. Of. nr. 151 din 28 februarie 2014, respectiv suspendarea abrogării alin. 5 art. 83 O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata in M. Of. al României, partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare începând cu data de 01 martie 2014 până la soluționarea acțiunii în anulare;

(iii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 2192 din 14 iulie 2014, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 2192 din 14 iulie 2014, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul B., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării excepției inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă,

pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a arătat, mai întâi, că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, excepție de ordine publică invocată de pârâtul-recurent prin întâmpinare.

A mai argumentat că o acțiune îndreptată împotriva unei Ordonanțe de Guvern, în temeiul art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă, prin prisma Deciziilor nr. 838/2009 și nr. 660/2007 ale Curții Constituționale a României.

Întrucât Ordonanțele de Guvern nu fac parte din categoria actelor administrative, cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 8/2014, formulată de reclamant, este inadmisibilă.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 25 octombrie 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de

pârâtul B.

ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar;

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a criticilor recurentului, constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează.

În speță, intimatul-reclamant a învestit instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea, respectiv suspendarea, unor dispoziții ale O.U.G. nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în M. Of. nr. 151 din 28 februarie 2014, respectiv a dispozițiilor prin care a fost abrogat alin. (5) al art. 83 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată în M. Of. al României, partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere în mod direct anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, cu invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, ca un mijloc de apărare.

Întreaga construcție a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acțiunile împotriva ordonanțelor de guvern îndreptățește concluzia că ordonanțele de guvern nu pot fi desființate decât pe calea controlului de constituționalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.

Din această perspectivă este inadmisibilă și cererea de suspendare a executării unei ordonanțe de guvern, în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004.

Este de reținut natura ordonanței de guvern, și anume de act administrativ specific, prin care Guvernul își exercită delegarea legislativă, caracterul legislativ fiind și mai pregnant în cazul ordonanțelor de urgență, care se supun aprobării Parlamentului, cum este cazul de față.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți, arătându-se că unica formă de control a ordonanțelor de guvern se poate exercita numai de către instanța constituțională, fie ca urmare a ridicării, directe, a excepției de neconstituționalitate sau cu ocazia controlului anterior promulgării legii de aprobare sau de respingere.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul declarat de pârâtul B., va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 2192 din 14 iulie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.