Decizia nr. 76/2017 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 8/2014 — chestiunea de drept: ce decurge din "interpretarea dispozițiilor art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, prin neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al…

Curtea de Apel Iași - Secția civilă, prin încheierea din 16 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.707/99/2015, a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 mai 2017. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată". III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006. Art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) ". . . Societățile comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piața reglementată întocmesc, transmit și aduc la cunoștința publicului următoarele rapoarte: A. Rapoarte privind informațiile privilegiate, prevăzute la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 (1) Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmit A.S.F. și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului. Din categoria acestor informații fac parte, fără a se limita la acestea, următoarele (. . .): b) convocarea adunării generale a acționarilor;".

Codul civil Art. 1.250. - Cauzele de nulitate absolută "Contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. Art. 1.251. - Cauzele de nulitate relativă Contractul este anulabil când au fost nesocotite dispozițiile legale privitoare la capacitatea de exercițiu, când consimțământul uneia dintre părți a fost viciat, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege. Art. 1.252. - Prezumția de nulitate relativă În cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil". IV. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal cu nr. 5.707/99/2015, reclamanta A a chemat-o în judecată pe pârâta B, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1 din 27 aprilie 2015 a pârâtei B.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este acționar al pârâtei B și deține un număr de 611.069 acțiuni, reprezentând 29,0364% din capitalul social.

Societatea pârâtă este de tip deschis, acțiunile acesteia fiind tranzacționate prin Bursa de Valori (simbol bursier IASX), fiind supusă regimului specific al pieței de capital, reglementat de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și de regulamentele, instrucțiunile și dispunerile de măsuri ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (actuala Autoritate de Supraveghere Financiară), emise de către autoritate în baza prerogativei sale de reglementare. De asemenea, în măsura în care nu sunt contrare normelor speciale de egală forță juridică, activității pârâtei îi sunt aplicabile și dispozițiile Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În data de 27 aprilie 2015 a avut loc la sediul social al pârâtei B Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor. Convocarea ședinței a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 1.614 din 26 martie 2015.

Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a avut loc la prima convocare, respectiv în data de 27 aprilie 2015, ședință la care reclamanta A, în calitate de acționar, a participat și a votat "împotrivă", astfel cum rezultă din cuprinsul Procurii speciale nr. 2.585 din 24 aprilie 2015.

Cauzele de nulitate absolută a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1 din 24 aprilie 2015 invocate de reclamantă au fost: - încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece hotărârea adoptată conține elemente care nu s-au aflat pe ordinea de zi din convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, făcând dificilă și lipsită de previzibilitate însăși punerea în aplicare a hotărârii; - încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât convocatorul este lacunar, nefiind inserate integral rezoluțiile pe care acționarul majoritar intenționa să le adopte; - încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. b), c) și d) din Regulamentul nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale, aprobat prin Ordinul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 44/2009, cu modificările și completările ulterioare, și Dispunerea de măsuri a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 12/2008, învederându-se că societatea nu a publicat pe website-ul său numărul total de acțiuni și drepturile de vot la data convocării și proiectele de hotărâre, pentru punctele care vizau adoptarea deciziilor privind majorarea capitalului social, iar hotărârea de majorare a valorii capitalului social s-a adoptat fără să existe o motivație logică și pertinentă din partea consiliului de administrație prin care să se explice necesitatea adoptării unei astfel de hotărâri pentru interesul general al societății, nefiind prezentate acționarilor informațiile necesare adoptării hotărârilor; - încălcarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a celor ale art. 17 din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, stabilind că perioada de subscriere va începe să curgă la data stabilită în prospect, iar nu de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a; or, termenul de subscriere pentru acționarii existenți trebuie calculat de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, începând să curgă în mod obligatoriu de la această dată a publicării, nu de la data prevăzută în prospect; - încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (6) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, hotărârea neprevăzând o perioadă determinată de timp în care va avea loc subscrierea, ci o perioadă determinată în mod generic, dar și confuz, condițiile și limitele mandatului acordat Consiliului de administrație și informații referitoare la coordonatele majorări, dar și detalii privind modalitatea de exercitare a dreptului de preferință, precum cele referitoare la formularul de subscriere, contul de subscriere.

Ulterior, reclamanta a completat acțiunea cu noi motive de nulitate absolută, aceasta apreciind că hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 1 din data de 27 aprilie 2015 este lovită de nulitate absolută ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 113 lit. A alin. (1) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, întrucât societatea nu a publicat în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară rapoartele privind informațiile privilegiate întocmite potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar din procesul-verbal al ședinței Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nu rezultă publicarea convocatorului în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară, pârâta B fiind obligată să respecte atât prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile specifice pieței de capital, respectiv Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și reglementările Comisiei Naționale de Valori Mobiliare/Autorității de Supraveghere Financiară.

Pârâta B a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca tardivă a acțiunii, iar, pe fond, respingerea acesteia ca nefondată, arătând că acțiunea este formulată și înregistrată la Tribunalul Iași după trecerea termenului legal de 15 zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și nu este vorba de o nulitate absolută, atât timp cât acționarul minoritar C, prezent la ședința Adunării Generale Extraordinare din data de 27 aprilie 2015, a votat «împotriva» doar la punctul 1 de pe ordinea de zi și a votat «pentru» la celelalte 2 puncte.

Prin Sentința civilă nr. 68 din 27 ianuarie 2016, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței", iar, potrivit alin. (3), "Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată". [A apreciat că, pentru a se reține dacă, în speță, acțiunea este prescriptibilă sau nu trebuie stabilit dacă motivele invocate și intitulate ca fiind de nulitate absolută sunt într-adevăr de nulitate absolută sau nulitate relativă.]

Calificarea acțiunii prezintă importanță pentru faptul că, în cazul în care acțiunea este una în nulitate relativă, textul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este pe deplin aplicabil.

Rezultă, astfel, din prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, că acționarii care au votat în favoarea hotărârii lovite de nulitate ori s-au abținut de la vot nu au calitatea de a introduce acțiunea în nulitate, o altă soluție echivalând cu încurajarea propriei turpitudini.

Reprezentatul reclamantei a votat împotrivă doar la unul din punctele aprobate de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, iar celelalte puncte de pe ordinea de zi, chiar dacă nu au fost cuprinse în convocator, au fost aprobate de acesta.

Prima instanță a apreciat că, în soluționarea litigiului, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1.252 din Codul civil. Astfel, în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil, iar, atunci când legea nu indică în mod clar că încălcarea unei dispoziții atrage nulitatea absolută, urmează a fi incidentă nulitatea relativă.

Greutatea distincției între cazurile de nulitate absolută și cele de nulitate relativă este determinată de situația în care dispozițiile legale nu indică natura nulității, iar, pentru acest motiv, criteriul folosit în doctrina clasică este cel al naturii interesului protejat de dispoziția legală în fiecare caz în parte: nulitatea este absolută când interesul protejat este de ordine publică și nulitatea este relativă când interesul protejat este personal.

Această opțiune a legiuitorului poate fi fundamentată pe ideea potrivit căreia, atunci când nu poate fi determinat cu certitudine interesul ocrotit ca fiind unul general, de ordine publică, trebuie să se prezume că se ocrotește un interes particular, de ordine privată, fapt pentru care și sancțiunea nulității trebuie să fie mai blândă sub aspectul regimului juridic (altfel, în caz de admitere a cererii în nulitate, indiferent de felul acesteia - absolută sau relativă - efectele sunt aceleași), astfel că aceasta va fi doar o nulitate relativă.

Este, însă, posibil ca, din interpretarea normei legale, să nu se poată determina felul nulității, caz în care se va aplica prezumția de nulitate relativă instituită de art. 1.252 din Codul civil.

Textul legal are incidență și în materia societăților. Prin urmare, după apariția Codului civil nu se poate discuta de nulități absolute în materia societarilor (și în materia hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor, în special). S-ar putea accepta incidența nulității absolute când se încalcă normele penale din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în cazul art. 15 din lege. În rest, având în vedere că actul normativ nu precizează sancțiunea care intervine pentru încălcarea dispozițiilor sale, operează prezumția de nulitate relativă.

Prin urmare, dat fiind că toate motivele invocate de către reclamantă sunt, în fapt, de nulitate relativă și nu absolută, tribunalul a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la termenul de 15 zile de introducere a acțiunii de la publicarea Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 1 din 27 aprilie 2015 în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 2.896 din 16 iunie 2015, sens în care a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta A, solicitând admiterea acestuia, respingerea excepției tardivității și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar, în cadrul soluționării apelului, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, respectiv dacă neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere a Financiare a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate absolută sau de nulitate relativă a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor adoptate în aceste condiții. V. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Curtea de Apel Iași - Secția civilă, învestită cu soluționarea apelului, a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că: a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, respectiv neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate absolută sau de nulitate relativă a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor adoptate în aceste condiții, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât s-a invocat de către pârâtul B excepția tardivității cererii de chemare în judecată, excepție admisă de prima instanță; b) problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre. Referitor la această chestiune, în doctrină s-a exprimat opinia potrivit căreia prin chestiune de drept nouă urmează să se aibă în vedere ". . .acea problemă de interpretare și aplicare a unei dispoziții legale asupra căreia instanța nu a mai statuat (recurs în interesul legii sau recurs în casație) și care nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, însă a cărei lămurire de către Înalta Curte de Casație si Justiție este absolut necesară, întrucât, de acest aviz, al instanței supreme depinde soluționarea pe fond a cauzei respective. Astfel, există posibilitatea ca respectiva chestiune de drept să fi apărut deja în practica instanțelor și să fi fost soluționată diferit, câtă vreme cu privire la aceasta nu a fost introdus un recurs în interesul legii". Există jurisprudență în această materie, însă este anterioară dispozițiilor Codului civil, ce instituie prin art. 1.252 o prezumție de nulitate relativă, iar, în acest context nou, există o îndoială reală cu privire la posibilitatea de a aplica această jurisprudență și asupra interpretării corecte ce trebuie dată normei de drept în cauză. c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data de 16 decembrie 2016. VI. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Prin Încheierea de sesizare, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a reținut că, prin Decizia nr. 124 din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit că, în cazul societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cele speciale din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare. În acest context s-a reținut că "societatea avea obligația să respecte, în ceea ce privește convocarea acționarilor, atât prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât și prevederile art. 113 din Regulamentul nr. 1/2006... raportat la aceste prevederi, societatea avea două obligații: transmiterea raportului privind convocarea către A.S.F. și solicitarea de a se publica aceste raporturi. Or, în speță, societatea și-a îndeplinit doar prima dintre aceste obligații... Prin instituirea obligativității publicării convocării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiare s-a urmărit asigurarea unei informări eficiente a acționarilor, Buletinul electronic având, astfel, natura unui Monitor Oficial al pieței de capital... În aceste condiții, netransmiterea de către societatea listată a informației referitoare la convocarea adunării generale către Autoritatea de Supraveghere Financiară spre a fi publicată în Buletinul electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauza de nulitate a hotărârii adunării generale...".

În Decizia civilă nr. 446 din 13 martie 2013, Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă utilizează termenul de nulitate a hotărârii și nu de anulare, ceea ce converge către concluzia potrivit căreia nerespectarea procedurii de convocare atrage nulitatea absolută și nu cea relativă. Astfel, se arată, în considerentele deciziei menționate, faptul că "procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor și exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligației de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenționarea în convocator a ordinii de zi și a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularități ce au aptitudinea de a genera nulitatea hotărârii. Procedura de convocare în cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată trebuie să respecte prevederile art. 113 din Regulamentul nr. 1/2006, care impune ca raportul privind convocarea să fie publicat și în Buletinul electronic al Comisiei Naționale de Valori Mobiliare".

Prin Decizia nr. 4.043 din 23 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția comercială a stabilit faptul că "Acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o acțiune în anulare sau în constatarea nulității absolute a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor contrare legii pentru cauze de nulitate absolută sau relativă pe care instanța le va analiza prin prisma susținerilor făcute de partea reclamantă sau invocate din oficiu".

Contrar acestor opinii jurisprudențiale, în doctrină s-a exprimat opinia însușită și de tribunal, potrivit căreia nu se poate discuta de nulități absolute în materia societăților, deoarece interesul ocrotit este unul particular, al acționarilor/asociaților și nu unul general.

În concluzie, reținând întrunirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a admis cererea formulată de A și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, respectiv neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate absolută sau de nulitate relativă a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor adoptate în aceste condiții. VII. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamanta A, formulând cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a arătat faptul că neregularitățile privind publicarea convocatorului adunării generale a acționarilor unei societăți, precum și discutarea și votul asupra unor probleme ce nu au fost menționate, în mod explicit, în convocator atrag nulitatea absolută a hotărârii adunării generale adoptate în aceste condiții, deoarece aceste dispoziții legale imperative ocrotesc un interes de ordine publică, și anume dreptul la protecție al acționarului unei societăți deschise împotriva practicilor neloiale, fraudelor și abuzurilor.

Pârâta nu a expus un punct de vedere cu privire la dezlegarea problemei de drept. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă a arătat că nu există jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, dar, în majoritate, a opinat că netransmiterea informației referitoare la convocarea adunării generale către Autoritatea de Supraveghere Financiară, spre a fi publicată în Buletinul Electronic, atrage neregularitatea convocatorului, întrucât prin obligativitatea publicării s-a urmărit asigurarea unei informări mai eficiente a acționarilor, constituind, astfel, o cauză de nulitate absolută a hotărârii adunării generale.

Curtea de Apel Bacău a comunicat jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, iar opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Bacău este în sensul că neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară se sancționează cu nulitate relativă. Cu toate acestea, într-o cauză soluționată de aceeași instanță, sentința civilă a fost desființată de Curtea de Apel Bacău, considerându-se că intervine sancțiunea nulității absolute.

Curtea de Apel Brașov nu a identificat jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, iar opinia majoritară a judecătorilor din cadrul acestei instanțe este în sensul că, în interpretarea dispozițiilor art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate relativă a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor adoptate în aceste condiții. În sprijinul acestei soluții stă dispoziția cu caracter de principiu înscrisă în art. 1.252 din Codul civil, ce instituie prezumția de nulitate relativă, spre deosebire de situația nulității absolute, care trebuie să fie prevăzută expres de lege sau să rezulte neîndoielnic că interesul ocrotit este unul general, cum statuează art. 1.250 din același act normativ. Din modul de redactare al normei supuse analizei nu rezultă că interesul ar fi unul general, ci unul privat, al acționarilor, astfel încât sancțiunea nulității absolute nu se justifică. Judecătoria Sfântu Gheorghe a considerat că neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate relativă.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă a arătat că nu există jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, însă a comunicat că neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq nu reprezintă o cauză de nulitate absolută ori relativă a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor adoptate în aceste condiții, ci, eventual, o cauză de inopozabilitate față de terți, anexând jurisprudență relevantă, pentru următoarele considerente: - raportat la art. 1.246 din Codul civil, nulitatea presupune nerespectarea unor condiții de valabilitate la momentul încheierii actului juridic, astfel că această sancțiune poate interveni doar pentru cauze anterioare ori concomitente întocmirii actului; or, din cuprinsul art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 rezultă în sarcina societăților o obligație ulterioară realizării convocării adunării generale a acționarilor, respectiv aceea de a transmite un raport privind această informație privilegiată (convocarea adunării generale), fără întârziere și fără a depăși un termen de 24 de ore de la producerea sa; - nici Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 și nici Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, ori Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni pe piață nu derogă de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește modalitățile de convocare a adunării generale a unei societăți pe acțiuni și nu prevăd obligativitatea realizării acestei convocări printr-o altă modalitate decât cele instituite prin art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare; - art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 nu impune necesitatea convocării acționarilor prin Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară, ci obligația transmiterii unor informații privilegiate, cuprinse într-un raport, scopul fiind acela de informare a publicului, iar nu de aducere la cunoștința acționarilor a informațiilor specifice convocatorului, respectiv a datei, locului și punctelor de pe ordinea de zi a adunării generale; - noțiunea de "informație privilegiată" este definită de art. 244 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind "o informație de natură precisă care nu a fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți ori la unul sau mai multe instrumente financiare și care, dacă ar fi transmisă public, ar putea avea impact semnificativ asupra prețului acelor instrumente financiare sau asupra prețului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură"; rezultă, astfel, că scopul transmiterii informațiilor privilegiate (din care face parte și convocarea adunării generale) este acela de informare a publicului în vederea evitării abuzurilor de piață prin manipularea prețului instrumentelor financiare, iar nu acela de aducere la cunoștința acționarilor a datei, locului și punctelor de pe ordinea de zi a adunării generale, finalitate atinsă prin realizarea convocării acestora conform art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare; - scopul de informare publică a acestei proceduri, în vederea realizării opozabilității față de terți, reiese și din prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, la care face trimitere expresă art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, acestea stipulând că "orice societate comercială trebuie să informeze publicul și Comisia Națională de Valori Mobiliare, fără întârziere, în legătură cu informațiile privilegiate ce îl privesc în mod direct"; în plus, alineatele 3-4 ale aceluiași text de lege prevăd posibilitatea unui emitent de a amâna dezvăluirea publică a informației privilegiate; or, este evident că procedura instituită de art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 vizează informarea terților, iar nu a acționarilor, aceștia neputând fi excluși de la informarea pe care o convocare a adunării generale o presupune cu necesitate; - întrucât nu există o obligație legală a societății de a realiza convocarea acționarilor și prin publicare în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară (această procedură vizând interesele terților) nu se poate reține nevalabilitatea convocării adunării generale a acționarilor pentru acest motiv; consecutiv, nu se poate pune în discuție nevalabilitatea hotărârii adunării generale adoptate în această manieră.

Curtea de Apel Cluj a arătat că nu există jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, opinia judecătorilor din cadrul Secției a II-a civile a acestei instanțe fiind similară cu cea exprimată de Tribunalul Specializat Cluj, a cărui opinie unanimă este în sensul că obligația de a publica în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului Adunării Generale a Acționarilor, instituită prin dispozițiile art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 nu este aplicabilă unei societăți admise la tranzacționare pe Piața RASDAQ. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, "societățile comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată întocmesc, transmit și aduc la cunoștința publicului următoarele rapoarte: A. Rapoarte privind informațiile privilegiate, prevăzute la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 (1) Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmit Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și operatorului pieței reglementate pe care se tranzacționează acțiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăși 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informație este adusă la cunoștința emitentului și se publică în Buletinul electronic al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Din categoria acestor informații fac parte, fără a se limita la, următoarele: (. . .) b) convocarea adunării generale a acționarilor." La data de 22 octombrie 2014 a fost adoptată Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 24 octombrie 2014. Potrivit art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, "Consiliile de administrație/directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate au obligația să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară". "Art. 3. - (1) În situația în care adunarea generală a acționarilor hotărăște ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare". Astfel cum rezultă fără dubiu din dispozițiile art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) ale Legii nr. 151/2014, piața RASDAQ nu a fost niciodată o piață reglementată, astfel încât obligațiile stabilite prin art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și prin art. 113 lit. A alin. (1) lit. b) din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 nu au fost niciodată aplicabile societăților ale căror acțiuni au fost tranzacționate pe Piața RASDAQ. În consecință, nerespectarea de către o atare societate a obligației de publicare a convocatorului în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară nu are cum să atragă nulitatea, relativă sau absolută, a hotărârii adoptate în aceste condiții. Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal este în sensul că o hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor adoptată în condițiile nepublicării convocatorului în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară ar fi lovită de nulitate absolută.

Curtea de Apel Constanța a arătat că nu există jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, dar, în urma consultărilor efectuate, Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă, a exprimat opinia majoritară potrivit căreia neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate absolută a convocării și, pe cale de consecință, a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor adoptate în aceste condiții. În susținerea acestei opinii s-a arătat că societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată le sunt aplicabile atât prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele speciale ale Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în ceea ce privește convocarea acționarilor, societatea are obligația să respecte atât prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile art. 113 din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, în acest sens fiind și prevederile art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Obligația prevăzută de Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006 este o obligație de publicitate, iar nepublicarea convocatorului în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară este supusă aceleiași sancțiuni - nulitatea absolută a hotărârii Adunării generale a acționarilor, conform art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare -, aplicabilă în cazul nepublicării convocatorului ședinței Adunării Generale a Acționarilor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și într-un ziar de largă răspândire, conform art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Scopul instituirii unor formalități de publicitate a convocatorului este cel de a asigura respectarea dreptului la informare al acționarilor cu privire la ordinea de zi, de a vota în cunoștință de cauză și de a asigura egalitatea în drepturi a tuturor acționarilor. Formalitățile instituite pentru convocare, care urmăresc asigurarea formării corecte a voinței sociale, vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al acționarilor, ci și ocrotirea intereselor terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu societatea în cadrul căreia funcționează organul deliberativ. Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a exprimat și opinia minoritară potrivit căreia neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului adunării generale a acționarilor unei societăți admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate relativă, condiționată de dovada vătămării pricinuite, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În esență, se afirmă că dreptul acționarului de a participa și vota în cadrul adunării generale a acționarilor este un drept personal, iar sancțiunea aplicabilă în cazul hotărârilor adoptate cu nerespectarea acestui drept este nulitatea relativă.

Curtea de Apel Galați a identificat jurisprudență relevantă cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, iar Tribunalul Galați - Secția a II-a civilă a opinat în sensul că nu se poate discuta de nulități absolute în materia societăților, deoarece interesul ocrotit este unul particular, al acționarilor/asociaților, nu unul general, înaintându-se jurisprudență relevantă. Astfel, în baza art. 1.252 din Codul civil, se instituie o prezumție de nulitate relativă, în sensul că, atunci când legea nu indică în mod clar că încălcarea unei dispoziții atrage nulitatea absolută, urmează a fi incidentă nulitatea relativă. Prin urmare, după apariția noului Cod civil cel mult se poate reține incidența nulității absolute când se încalcă normele penale din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare (dar și acolo cu unele rezerve), sau în cazul art. 15 din lege. În rest, având în vedere că Legea societăților nu precizează sancțiunea care intervine pentru încălcarea dispozițiilor sale sau o precizează neîndestulător, făcând referire numai la "nulitate", fără alte detalii, pare natural să opereze prezumția de nulitate relativă.

Curtea de Apel Pitești a arătat că nu există jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, dar Tribunalul Specializat Argeș a considerat că neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq atrage nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Asociaților adoptate în aceste condiții, având în vedere norma imperativă prevăzută la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, ce impune societății să informeze publicul și Comisia Națională de Valori Mobiliare, fără întârziere, în legătură cu informațiile privilegiate, printre care, potrivit art. 113 lit. A alin. (1) lit. b), se află convocarea adunării generale a acționarilor. Ca urmare, se constată că legiuitorul a impus ca acest convocator să aibă o importanță deosebită atât pentru public și nu doar pentru asociați și pentru autoritatea de reglementare. Neîndeplinirea formalității de publicare, în aceste condiții, a convocatorului adunării generale a acționarilor al societății tranzacționate pe Piața Rasdaq atrage, astfel, nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor.

Curtea de Apel Suceava a arătat că nu a identificat jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări, însă Tribunalul Suceava - Secția a II-a civilă a apreciat, cu majoritate, că neîndeplinirea formalității publicării în Buletinul electronic al Autorității de Supraveghere Financiară a convocatorului unei adunări generale a acționarilor societății admise la tranzacționare pe Piața Rasdaq reprezintă o cauză de nulitate absolută, avându-se în vedere și dispozițiile art. 1.250 din Codul civil.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.230/C/2.043/III-5/2017 din 30 mai 2017, a comunicat instanței supreme că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării.

Curțile de Apel Craiova, Iași, Ploiești, Oradea, Târgu Mureș și Timișoara nu au comunicat jurisprudență relevantă și niciun punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Deși Curțile de Apel Timișoara, Oradea și Iași au arătat că nu a fost identificată jurisprudență, în încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate următoarele hotărâri: - Decizia nr. 446 din 13 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă, din analiza căreia rezultă că nerespectarea procedurii de convocare atrage nulitatea absolută și nu cea relativă, reținându-se că procedura de convocare în cazul societăților comerciale ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată trebuie să respecte prevederile art. 113 din Regulamentul Comisiei Naționale de Valori Mobiliare nr. 1/2006, care impune ca raportul privind convocarea să fie publicat și în Buletinul electronic al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare; - Decizia nr. 124 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a reținut că, în cazul societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cele speciale din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare. În acest context, "societatea avea obligația să respecte, în ceea ce privește convocarea acționarilor, atât prevederile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și prevederile art. 113 din Regulamentul nr. 1/2006 . . . raportat la aceste prevederi, societatea avea două obligații: transmiterea raportului privind convocarea către Autoritatea pentru Supraveghere Financiară și solicitarea de a se publica aceste raporturi. Or, în speță, societatea și-a îndeplinit doar prima dintre aceste obligații . . . Prin instituirea obligativității publicării convocării în Buletinul electronic al Autorității pentru Supraveghere Financiară s-a urmărit asigurarea unei informări eficiente a acționarilor, Buletinul electronic având, astfel, natura unui Monitor Oficial al pieței de capital . . . în aceste condiții netransmiterea de către societatea listată a informației referitoare la convocarea adunării generale către Autoritatea de Supraveghere Financiară spre a fi publicată în Buletinul electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauză de nulitate a hotărârii adunării generale . . ."; - deciziile nr. 615/2016 de la 5 octombrie 2016 și nr. 591/2016 de la 29 septembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția civilă, din analiza cărora rezultă că procedura de convocare trebuie să respecte prevederile art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 4.043 din 23 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 36.403/3/2009, Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția comercială a stabilit faptul că "acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 este o acțiune în anulare sau în constatarea nulității absolute a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor contrare legii pentru cauze de nulitate absolută sau relativă pe care instanța le va analiza prin prisma susținerilor făcute de partea reclamantă sau invocate din oficiu...", iar, prin Decizia nr. 3.241 de la 8 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.975/1.285/2007, s-a reținut că "nu poate fi primită critica recurenților cu privire la calificarea încălcărilor de lege invocate ca fiind cauze de nulitate relativă".

La nivelul Curții Constituționale nu a fost identificată jurisprudență cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări. X. Opiniile exprimate de specialiștii consultați

Prin opinia științifică formulată de prof. univ. dr. Dragoș Alexandru Sitaru, lector univ. dr. Sorin Virgil David, lector univ. dr. Manole Ciprian Popa, conf. univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu și lector univ. dr. Șerban-Alexandru Stănescu, specialiști ai Departamentului de Drept privat din cadrul Facultății de Drept - Universitatea București s-a arătat că, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, s-au codificat orientările doctrinare și jurisprudențiale privind nulitățile, fără a se modifica fundamental nulitatea actului juridic civil.

Pentru a distinge între nulitatea absolută și cea relativă, abordarea anterioară nu a suferit modificări, rămânând valabilă utilizarea criteriului naturii interesului ocrotit pentru stabilirea tipului de nulitate și aplicarea regimului juridic adecvat. Nulitatea absolută există, potrivit art. 1.246 alin. (1) din Codul civil, ori de câte ori încheierea actului juridic încalcă o normă care ocrotește un interes public, iar cea relativă intervine atunci când se încalcă o normă care ocrotește un interes particular, conform art. 1.248 alin. (1) din Codul civil.

În legătură cu problema supusă analizei, hotărârile adunării generale a acționarilor luate în cadrul unei societăți pe acțiuni, supuse unui regim juridic special, fiind o societ