ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 5/2019

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 27/03/2019

Eugenia Voicheci - președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Mărioara Isailă

- judecător la Secția a II-a civilă

Mirela Polițeanu - judecător la Secția a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar

- judecător la Secția a II-a civilă

Petronela Iulia Nițu

- judecător la Secția a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secția a II-a civilă

Rodica Dorin - judecător la Secția a II-a civilă

Ianina Blandiana Grădinaru - judecător la Secția a II-a civilă

Ruxandra Monica Duță - judecător la Secția a II-a civilă

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.788/1/2018 este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă și ale art. 27

5

alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința este prezidată de doamna judecător Eugenia Voicheci, președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27

6

din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9 în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei probleme de drept: "Dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență pot fi interpretate în sensul că planul de reorganizare a debitorului poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente (inclusiv a celor bugetare) ?".

După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepții de invocat, președintele completului, doamna judecător Eugenia Voicheci, președintele Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

II. Temeiul juridic al sesizării

III. Obiectul învestirii instanței care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

IV. Normele de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Art. 4. - Prevederile prezentei legi se bazează pe următoarele principii:

[...]

Art. 5 alin. (1) -

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile au următoarele semnificații:

[...]

[...]

[...]

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanțe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferință sumele vor putea include și dobânzile;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume;

a) restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului;

b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

c) restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului; [...]

Art. 102 alin. (6) - Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment. [...]

Art. 133 alin. (2) -

Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor. [...]

alin. (4) Planul de reorganizare va menționa:

[...]

e) modalitatea de achitare a creanțelor curente. [...]

alin. (5) - Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:

[...]

H. prelungirea datei scadenței, precum și modificarea ratei dobânzii, a penalității sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligațiilor sale; [...]

Art. 143 alin. (3) - Titularul unei creanțe curente, certă, lichidă și exigibilă mai veche de 60 de zile și un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul- sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor.

Art. 165 alin. (6) - Cu excepția situațiilor prevăzute la art. 167 alin. (11) și (12), pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența, ordinea de stingere este următoarea:

a) obligații fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii;

b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum și obligațiile fiscale accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea și plata acestora;

c) obligații fiscale născute anterior datei la care s-a deschis procedura insolvenței, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment;

d) alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a)-c) [...].

Art. 167 alin. (11) -

Pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența și care depun un decont cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare după data deschiderii procedurii insolvenței, suma aprobată la rambursare se compensează în condițiile prezentului articol cu obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței.

(12) Suma negativă de taxă pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de taxă pe valoarea adăugată aferentă perioadei fiscale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței se compensează în condițiile prezentului articol cu obligațiile fiscale ale debitorului născute anterior deschiderii procedurii.

V. Expunerea succintă a procesului

VI. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea procedurii

- de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 depinde soluționarea pe fond a cauzei. Astfel, pe de o parte, creditorul C a susținut încălcarea acestui text de lege prin planul de reorganizare a debitorului A, ceea ce ar trebui să atragă respingerea cererii de confirmare a acestui plan, iar, pe de altă parte, debitorul a arătat că textul nu este încălcat, deci planul poate fi confirmat;

- problema de drept enunțată este nouă, textul de lege fiind cuprins într-o lege adoptată relativ recent (Legea nr. 85/2014 a intrat în vigoare la 28 iunie 2014). Apoi, el reprezintă un element de noutate în materia legislației privind insolvența, în legea anterioară (Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței) neexistând o astfel de soluție legislativă. Nu în ultimul rând, caracterul de noutate nu s-a pierdut, întrucât chestiunea în discuție nu a primit o dezlegare nici din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici din partea altor instanțe, printr-o practică judiciară consacrată;

- problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la 16 octombrie 2018.

VII. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

VIII. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanțe (...);

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

a) obligații fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii;

b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară.

IX. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Argumentele exprimate au vizat, în esență, următoarele:

- dispozițiile art. 5 pct. 53 din Legea nr. 85/2014 definesc programul de plată a creanțelor ca fiind graficul de achitare a acestora menționat în planul de reorganizare, ce include cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanțe, și termenele la care urmează să fie plătite aceste sume; pe cale de consecință, planul de reorganizare permite doar eșalonarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv de creanțe, doar acestea fiind cunoscute la momentul propunerii și confirmării planului de reorganizare;

- dispozițiile art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, prevăd posibilitatea ca titularul unei creanțe curente să solicite, cu respectarea condițiilor referitoare la certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței și la valoarea-prag, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment;

- dispozițiile art. 175 din Legea nr. 85/2014 prevăd că o procedură de reorganizare prin continuarea activității sau de lichidare pe bază de plan poate fi închisă în baza unui raport al administratorului judiciar, care constată îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, precum și plata creanțelor curente scadente. Distincția făcută de textul legal între plata obligațiilor de plată cuprinse în plan și plata creanțelor curente întărește ideea că planul de reorganizare nu poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente.

Opinia majoritară exprimată de judecătorii ce activează la Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Neamț este în sensul că, potrivit legislației actuale, planul de reorganizare a debitorului nu poate prevedea eșalonarea la plată a creanțelor curente.

Punctul de vedere al magistraților din cadrul Secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău este în sensul că dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 nu permit eșalonarea la plată a creanțelor curente în cuprinsul planului de reorganizare, pentru următoarele argumente:

Procedura stabilită de Legea nr. 85/2014 prezintă aspecte specifice determinate de caracterul succesiv și interdependent al etapelor reglementate de către legiuitor în cazul insolvenței societăților. Se consideră esențială pentru coerența procedurii interpretarea tuturor și a fiecărei norme în parte, prin analizarea inclusiv a interdependenței tuturor prevederilor legii, interpretarea fiind necesar să fie făcută în principal din punct de vedere teleologic, al scopului și al efectelor care se produc și mai puțin (sau, mai precis, în subsidiar) din perspectiva logico-gramaticală a textului de lege.

O interpretare în sensul că dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 permit eșalonarea plății creanțelor curente prin plan ar veni în contradicție cu scopul legiuitorului, permițând debitorului să stabilească (uneori cu rea-credință și fără intenția de a achita aceste creanțe) plata creanțelor curente spre sfârșitul perioadei de desfășurare a planului de reorganizare, punând și titularul creanței curente într-o situație economică dificilă (acesta ar fi obligat să furnizeze servicii pentru care nu ar încasa contravaloarea decât cu foarte mare întârziere, ceea ce conduce la blocaj financiar).

Printre numeroasele beneficii acordate debitorului prin legea insolvenței se numără încetarea curgerii accesoriilor creanțelor anterioare deschiderii procedurii, menținerea contractelor în derulare, chiar dacă debitorul nu dispune de fondurile bănești necesare achitării contravalorii bunurilor sau serviciilor furnizate de contractant, în paralel cu dreptul practicianului în insolvență de a denunța orice contract neexecutat în totalitate sau substanțial.

Procedura reorganizării are în vedere continuarea activității debitoarei ca și anterior deschiderii procedurii, în sensul că aceasta plătește creanțele curente și obține profit ca să poată achita eșalonat, potrivit planului, creanțele anterioare deschiderii procedurii, or, în ipoteza în care s-ar eșalona inclusiv plata creanțelor curente, această posibilitate ar fi contrară scopului reorganizării, fiind evident că un debitor care nu poate plăti constant nici măcar creanțele curente nu are șanse să își plătească creanțele acumulate anterior deschiderii procedurii, fiind inutilă continuarea procedurii de reorganizare.

Trebuie observat că tot prin Legea nr. 85/2014 legiuitorul a înțeles să confere o protecție sporită creditorilor beneficiari ai unor creanțe curente față de prevederile legii vechi, introducând o nouă dispoziție, art. 143 alin. (3), care stabilește că titularul unei creanțe curente, certe, lichide și exigibile mai vechi de 60 de zile și un cuantum peste valoarea-prag poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligațiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenție de plată cu acest creditor.

Această dispoziție, care prevede în mod expres o perioadă- limită de 60 de zile pentru plata creanței curente, ar putea fi însă ușor evitată de debitor, dacă acestuia i s-ar permite să stabilească după bunul plac, fără niciun control, când să achite creanțele curente.

Este de observat și faptul că, în ipoteza în care valoarea creanței curente neachitate nu depășește valoarea-prag, titularul creanței curente nu are la dispoziție nici măcar posibilitatea de a solicita trecerea în faliment.

Dintr-o altă perspectivă, posibilitatea acordată debitorului de eșalonare a plății creanțelor curente ar aduce atingere principiului pacta sunt servanda, prevăzut de art. 1.270 alin. (1) din Codul civil.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 85/2014 reiese că art. 133 alin. (4) lit. e) din acest act normativ trebuie interpretat în sensul că prin planul de reorganizare nu poate fi eșalonată plata creanțelor curente.

Creanțele anterioare deschiderii procedurii sunt cuprinse în tabelul de creanțe, iar prin planul de reorganizare se poate dispune eșalonarea lor. Creanțele curente se plătesc, de regulă, dintr-o dată, la cererea creditorului, corespunzător cu dovezile din care rezultă, potrivit art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

În cazul creanțelor curente bugetare se poate ivi situația în care prin planul de reorganizare se poate prevedea o reducere a creanțelor celorlalți creditori (de regulă, chirografari) și din aceste operațiuni rezultă o sumă asimilată profitului debitorului care ar atrage obligația de plată a impozitului aferent în sarcina debitorului. Aceasta ar deveni o creanță curentă care ar trebui achitată dintr-o dată, ceea ce ar echivala cu imposibilitatea practică a reorganizării debitorului. În acest sens, se poate aprecia că este permisă eșalonarea creanțelor curente, inclusiv a celor bugetare, prin planul de reorganizare.

Prin urmare, s-a opinat în sensul primei interpretări expuse de completul care a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept.

S-a subliniat faptul că la nivelul acestei instanțe nu s-au înregistrat astfel de cauze în care să se discute legalitatea eșalonării acestor creanțe în cadrul planului de reorganizare, instanța fiind învestită sub alte aspecte, deși planul de reorganizare conținea astfel de eșalonări la plată, cu titlu de exemplu fiind menționat Dosarul nr. 5.741/62/2012, înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, în care sentința prin care s-a aprobat planul de reorganizare a rămas definitivă, nefiind atacată, iar măsura executării plăților conform eșalonării dispuse s-a executat.

Fiind vorba și de plata unor drepturi salariale restante înscrise în planul de reorganizare, au fost înregistrate pe rolul curții, în apel, ca litigii de muncă, solicitările foștilor angajați privind plata drepturilor salariale restante, uno ictu, iar instanțele, în mod unitar, au stabilit că plățile cu privire la aceste sume, care au fost cuprinse în planul de reorganizare, nu pot fi achitate decât conform eșalonării dispuse.

S-a arătat că această interpretare se impune având în vedere regimul juridic al creanțelor curente, stabilit de art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 (potrivit căruia creanța curentă se achită cu prioritate, în raport cu creanțele înscrise la masa credală) și de art. 102 alin. (6) din actul normativ anterior menționat (conform căruia creanțele curente nu se înscriu la masa credală).

Potrivit art. 5 pct. 53 și 54 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare, ca document fundamental al procedurii de reorganizare, va cuprinde programul de plată a creanțelor înscrise la masa credală, neexistând program de plată pentru creanțele curente. Altfel spus, creanțele curente nu sunt înscrise în tabelul de creanțe, nu sunt incluse în planul de reorganizare și se achită cu prioritate față de creanțele din tabel, astfel că nu este posibilă reeșalonarea lor prin plan.

În susținerea acestui punct de vedere, aceste instanțe au reținut că procedura insolvenței tratează în mod diferit creditorii care au creanțe anterioare deschiderii procedurii față de creditorii care dețin creanțe născute în perioada de observație.

Astfel, pentru a da o șansa debitorului care intenționează să se reorganizeze, legea specială a prevăzut o serie de facilități constând în suspendarea executărilor silite, încetarea perceperii de dobânzi și penalități de întârziere pentru creanțele născute anterior deschiderii procedurii, posibilitatea modificării cuantumului și a condițiilor de plată a acestora prin planul de reorganizare, respectiv programul de plată a creanțelor, singurul mod în care creanțele anterioare deschiderii procedurii pot fi achitate în afara procedurii de faliment.

Pe de altă parte, acest regim diferit al creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și limitarea drepturilor acestor creditori, justificată de necesitatea sprijinirii debitorului în demersul de reintegrare în circuitul comercial, nu este extins de către legiuitor și asupra creanțelor născute în perioada de observație, care au un alt regim juridic.

Dacă creanțele născute anterior deschiderii procedurii nu pot fi achitate decât în baza unui grafic de plată cuprins în planul de reorganizare, cheltuielile curente, născute în perioada de observație, trebuie achitate imediat ce devin exigibile, iar planul de reorganizare trebuie să asigure achitarea imediată a acestor cheltuieli. Din această perspectivă, includerea creanțelor născute în perioada de observație în graficul de plată a creanțelor și eșalonarea lor constituie un element de nelegalitate a planului.

Creditorii ale căror creanțe sunt născute în perioada de observație nu votează planul de reorganizare, nu își exprimă în niciun fel consimțământul asupra modificărilor înscrise în plan cu privire la creanța lor și nu sunt parte a acestui contract judiciar, ceea ce este un argument în plus în ce privește nelegalitatea eșalonării creanțelor lor, cu atât mai mult cu cât acestea se bucură de prioritate la distribuirea sumelor în caz de faliment.

S-au depus: Sentința nr. 4.580 din 24 iulie 2018 și Sentința nr. 9.711 din 19 noiembrie 2013, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a civilă.

Opinia exprimată la nivelul tribunalelor Ialomița, Ilfov și Giurgiu a fost în sensul că este permisă eșalonarea plății creanțelor curente prin planul de reorganizare a debitorului, apreciindu-se că textul de lege trebuie înțeles în sens larg.

Astfel, acesta dispune că planul de reorganizare trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanțelor curente, iar prin "modalitate" trebuie înțelese nu numai sursa sumelor cu care se vor achita, ci și împărțirea în rate și stabilirea termenelor scadente ale acestor rate.

O astfel de interpretare este în acord cu principiul reglementat de art. 4 pct. 2 din Legea nr. 85/2014, privind acordarea unei șanse de redresare eficientă și efectivă a afacerii debitorilor prin procedura de reorganizare judiciară. Or, dacă aceste creanțe curente ar avea un cuantum foarte mare prin comparație cu posibilitățile debitorului de realizare a veniturilor în perioada de reorganizare, atunci limitarea posibilității de eșalonare a plăților la creanțele anterioare deschiderii procedurii ar însemna doar o tentativă iluzorie de redresare a activității, pentru că tot ceea ce ar produce debitoarea s-ar îndrepta către achitarea creanțelor curente.

Dispozițiile art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 - cele ce reglementează regimul juridic al creanțelor curente - nu sunt, la rândul lor, contrare posibilității de eșalonare a creanțelor curente, având în vedere că ele privesc izvorul creanțelor ("conform documentelor din care rezultă"), iar nu momentul plății.

Din interpretarea dispozițiilor art. 75 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 rezultă că creanțele curente, a căror definiție se deduce din înțelesul dat expresiei "creditor cu creanțe curente" sau "creditor curent" în art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014, se plătesc cu prioritate pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare, la cererea creditorului adresată practicianului în insolvență, pe baza documentelor din care rezultă creanța, fără ca titularii acestor creanțe să fie înscriși în tabelul creditorilor.

Creditorii titulari ai creanțelor curente nu fac parte din categoriile de creditori care votează planul, deci nu au la îndemână mijloace efective și eficiente de recuperare a creanțelor în cadrul procedurii insolvenței.

Titularii creanțelor curente cu un cuantum peste valoarea-prag de 40.000 lei pot, conform art. 75 alin. (4) și art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, să solicite trecerea debitorului la procedura de lichidare prin faliment, în caz de întârziere la plată mai mult de 60 de zile de la recunoașterea creanței de administratorul judiciar sau de la hotărârea judecătorului-sindic [art. 15 alin. (4) ], respectiv de la scadență [art. 143 alin. (3) ].

În contextul arătat, interpretarea potrivit căreia ceilalți creditori pot stabili reorganizarea pe bază de plan cu eșalonarea creanțelor curente, fără acordul creditorilor titulari ai acestor creanțe, deși existența mijloacelor de plată pentru achitarea creanțelor curente și plata efectivă a acestora reprezintă o condiție și un indiciu pentru o reorganizare viabilă și eficientă, nu este conformă principiilor procedurii insolvenței.

Tribunalele din circumscripția Curții de Apel Craiova au transmis următoarele puncte de vedere:

- Tribunalul Dolj a învederat că există posibilitatea inserării în planul de reorganizare a eșalonării la plată a creanțelor, inclusiv a creanțelor bugetare, cu aprobarea prealabilă a acestor creditori;

- Tribunalul Mehedinți a arătat că prin planul de reorganizare se poate prevedea plata eșalonată a creanțelor curente, dispoziția legală incidentă nefăcând nicio distincție;

- Tribunalul Gorj, înaintând și jurisprudență relevantă, s-a pronunțat în sensul că este posibilă eșalonarea creanțelor curente prin planul de reorganizare.

Prin adresa de înaintare a sesizării, instanța de trimitere a comunicat și Decizia nr. 93/A din 21 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă, în considerentele căreia s-a reținut că legiuitorul a avut în vedere, prin dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, să se prevadă inclusiv dacă plata creanțelor curente se va face uno ictu (deodată) sau eșalonat, etapizat. A interpreta că prin "modalitatea de plată" legiuitorul nu a admis și posibilitatea eșalonării creanțelor curente ar însemna că doar art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 ar fi fost suficient pentru a se înțelege că plata trebuie să aibă loc instantaneu, deodată, ulterior scadenței creanței curente, iar art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 să nu aibă nicio aplicare. Or, o dispoziție trebuie interpretată în sensul în care produce un efect juridic, iar nu în sensul în care nu produce niciun efect. În plus, nu este exclus ca, în ipoteza în care o parte dintre creanțele curente ar avea un cuantum exorbitant, raportat la posibilitățile de realizare a veniturilor în perioada de reorganizare, limitarea posibilității de eșalonare a plăților doar pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii să semnifice practic o iluzorie tentativă de redresare a activității, întrucât tot ceea ce produce debitoarea ar fi canalizat către achitarea creanțelor curente. Altfel spus, este lesne de observat preocuparea legiuitorului de a fi inclusă în planul de reorganizare o privire de ansamblu asupra modului în care va continua să își desfășoare activitatea cel care își va distribui veniturile, inclusiv în ceea ce privește creanțele curente. Faptul că aceste creanțe vor fi plătite conform documentelor din care rezultă are doar rolul de a indica faptul că nu se impune înscrierea acestora în tabelul de creanțe,

Opinia magistraților din cadrul Secției a II-a civile a Tribunalului Galați este în sensul că nu este permisă eșalonarea creanțelor curente, prin "modalitatea" de achitare a lor urmând a se înțelege exclusiv sursa veniturilor necesare achitării. Interpretarea este în acord cu regimul juridic al creanțelor curente, stabilit de art. 5 pct. 21 din Legea nr. 85/2014 (potrivit căruia creanța curentă se achită cu prioritate, în raport cu creanțele înscrise la masa credală) și de art. 102 alin. (6) din actul normativ menționat (conform căruia creanțele curente nici nu se înscriu la masa credală). Or, potrivit art. 5 pct. 53 și 54 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare, ca document fundamental al procedurii de reorganizare, va cuprinde programul de plată a creanțelor înscrise la masa credală, neexistând program de plată pentru creanțele curente. Altfel spus, creanțele curente nu sunt înscrise în tabelul de creanțe, nu sunt incluse în planul de reorganizare și se achită cu prioritate față de creanțele din tabel, astfel că nu este posibilă reeșalonarea lor prin plan.

Dacă s-ar proceda altfel, adică în sensul eșalonării creanțelor curente, măsura poate vătăma creditorii cu astfel de creanțe, care nu au drept de vot în ceea ce privește planul de reorganizare.

Totodată, dacă s-ar admite eșalonarea prin plan a creanțelor curente, titularul creanței curente respective nu ar mai putea solicita trecerea debitorului la faliment. Or, un text de lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale, iar nu al neaplicării normei.

Neeșalonarea creanțelor curente este în acord și cu dispozițiile art. 165 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia, pentru debitorii care se află sub incidența legislației privind insolvența, ordinea de stingere a creanțelor este următoarea: mai întâi obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, iar abia ulterior sumele datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare.

Judecătorii Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vrancea au apreciat că dispozițiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate inclusiv din perspectiva soluției Legii insolvenței în timp.

Astfel, dispozițiile art. 94 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu prevedeau posibilitatea cuprinderii în planul de reorganizare a altor creanțe decât cele istorice.

Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și insolvență, prin art. 133 alin. (4) lit. e), modifică acea viziune, întrucât prevede că planul de reorganizare va menționa: "e) modalitățile de achitare a creanțelor curente".

Rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că planul de reorganizare poate cuprinde modalitățile în care se vor achita creanțele curente, implicit eșalonarea acestora.

De altfel, o asemenea interpretare este și în acord cu modificările aduse Codului de procedură fiscală - Legea nr. 207/2015, prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017 (art. 204, eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale, inclusiv în ipoteza neachitării acestora ca urmare a unei alte eșalonări aprobate).

În concluzie, opinia judecătorilor Tribunalului Vrancea privind interpretarea dispozițiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 este în sensul că planul de reorganizare poate cuprinde și modalitatea plății prin eșalonare a creanțelor curente, inclusiv a celor bugetare.

În principal, rațiunea avută de legiuitor la edictarea dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 85/2014 este aceea ca debitorul să aibă o posibilitate reală, efectivă și concretă de a se redresa prin intermediul planului de reorganizare, aceasta incluzând și modalitatea de plată a creanțelor curente (inclusiv a celor bugetare). Acest argument rezidă din formularea legiuitorului la art. 133 alin. (1) teza I din actul normativ anterior menționat, conform căreia planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, precum și cu mijloacele financiare disponibile ale acestuia.

Un alt argument este dat de interpretarea literal-gramaticală a dispozițiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, care prevăd că planul de reorganizare va menționa modalitatea de achitare a creanțelor curente, fără a distinge între acestea și fără a detalia modalitatea de plată a creanțelor (care poate include și o eșalonare a plății), astfel că, unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Un ultim argument, în opinia acestei instanțe, este dat și de existența dispozițiilor art. 143 alin. (3) teza finală din Legea nr. 85/2014, care prevăd implicit că, în perioada de reorganizare, debitorul unei creanțe curente, certe, lichide și exigibile mai vechi de 60 de zile poate încheia o convenție de plată cu creditorul, fără a se distinge de către legiuitor cu privire la conținutul convenției de plată, convenție ce poate conține inclusiv eșalonarea plății creanței curente, acest lucru îndreptățindu-l pe judecătorul-sindic să respingă cererea de trecere în faliment, formulată de creditor în temeiul acestor dispoziții legale.

Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 157 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, nu se consideră obligații fiscale restante obligațiile fiscale cu termen de plată viitor stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat conform legii, iar prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 808/9l/2012/a44 a fost confirmat planul de reorganizare (prin care s-au eșalonat creanțele bugetare, inclusiv creanțele curente), fiind astfel verificată implicit îndeplinirea obligațiilor de plată asumate de societatea debitoare inclusiv în ceea ce o privește pe contestatoare.

Punctul de vedere majoritar al Tribunalului Dâmbovița este în sensul primei modalități de interpretare expuse în încheierea de sesizare.